Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului din Bucureşti - Scurt istoric

Mănăstirea ,,Adormirea Maicii Domnului” din Bucureşti este situată în cartierul Militari, pe strada Televiziunii nr. 13-15, în sectorul 6. Ea a fost înfiinţată în anul 1964, de Prea Sfinţitul Evloghie Oţa († 1979), şi este condusă în prezent de părintele stareţ Arhimandritul EFTIMIE Vrânceanu. De asemenea, mânăstirea este reşedinţa episcopală a Prea Sfinţitului FLAVIAN Bârgăoanu. Mănăstirea se află sub jurisdicţia Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, condusă în prezent de ÎPS Mitropolit VLASIE Mogârzan. În anul 1924, în urma Conferinţei pan-ortodoxe de la Constantinopol din 1923, Biserica Ortodoxă hotăra înlocuirea calendarului iulian, declarat ,,nu fără de lipsuri”, cu calendarul gregorian. Hotărârile Conferinţei de la Constantinopol au provocat disensiuni în urma cărora lumea ortodoxă s-a împărţit în două, pe de o parte - Bisericile Ortodoxe Greacă, Bulgară, Română şi Patriarhiile Constantinopolului, Alexandriei şi mai târziu a Antiohiei care au acceptat noul calendar, gregorian, şi, pe de altă parte - Bisericile Ortodoxă Rusă, Sârbă şi fracţiuni ale Bisericilor Ortodoxe Greacă, Bulgară şi Română, Sfântul Munte Athos şi Patriarhia Ierusalimului care au păstrat calendarul iulian până astăzi. Cititi mai mult...

 

Invatatura despre metanii. Cand se fac metaniile mari si cand nu avem voie sa le facem.

Am dorit sa scriem acest articol deoarece in biserica sunt foarte multi crestini evlaviosi care fac metanii mari si in aceasta perioada dintre Invierea Domnului si Inaltare, dar mai ales in Duminicile de peste an. Am cules pentru dvs. crestinii ortodocsi practicanti o serie de invataturi culese de la Sfintii Parinti despre cand si cum se fac metaniile mari.

Metania este o formă de jertfire trupească, fiind singurul mod de rugăciune care implică un efort fizic din partea credinciosului. Metania este în acelaşi timp un mod de înfrângere a comodităţii şi a lenei. După cum ne învaţă Sfinţii Părinţi, nici o rugăciune nu este primită de Dumnezeu dacă nu este făcută cu osteneală. Metania simbolizează căderea lui Adam şi a neamului omenesc în robia păcatului şi căderea Domnului sub povara crucii, urmate de Învierea Mântuitorului şi izbăvirea noastră din păcat.

În tradiţia Bisericii avem două feluri de metanii: aşa‑numitele metanii mari şi metaniile mici, care se mai numesc şi închinăciuni. Pentru o metanie mare credinciosul începe însemnându-se cu semnul Sfintei Cruci şi, ros­tind rugăciunea: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul“, se apleacă cu evlavie atingând cu ge­nunchii, palmele şi fruntea pământul. Apoi se ridică şi se însemnează din nou cu semnul Sfintei Cruci. Pentru o metanie mică sau închinăciune, credinciosul începe însemnându-se cu semnul Sfintei Cruci şi, rostind rugăciunea: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul“, se apleacă cu evlavie, atingând cu mâna dreaptă pământul, fără a îndoi genunchii. Apoi, îndreptându-se, se însemnează iarăşi cu semnul Sfintei Cruci. Când nu se fac metanii mari, ele se pot înlocui cu închinăciuni, câte 2 închinăciuni pentru o metanie mare (sau 3 închinăciuni pentru o metanie mare, după tradiţia adusă de ucenicii Stareţului Paisie Velicikovski). Sfinţii Părinţi ne învaţă că metaniile cele mai primite la Dumnezeu sunt cele făcute de creştini în casele lor în cursul privegherilor de noapte (după miezul nopţii). Sfântul Ioan Postitorul recomandă ca, după săvârşirea unui păcat mic, până la spovedanie, să ne autocanonisim cu 12 metanii mari.

Când nu se fac metanii
Metanii mici sau închinăciunile pana la pamant se pot face oricând, fără nici o restricţie.
Metanii mari nu se fac conform canonului 20 al primului sinod ecumenic, canonului 90 al celui de-al 6 sinod ecumenic:
- după ce am primit Sfânta Împărtăşanie (în acea zi);
- la sfârşitul săptămânii, de la rugăciunea „Învredniceşte-ne, Doamne...“ de la vecernia de vineri şi până duminică la aceeaşi rugăciune de la vecernie, cu excepţia praznicelor închinate Sfintei Cruci (Duminica a 3-a din Postul Sfintelor Paşti, 1 august, 14 septembrie, în Joia Mare la Denia celor 12 Evanghelii la scoaterea Sfintei Cruci) şi în Vinerea Mare la scoaterea Sfântului Epitaf;
- în biserică, de la vecernia din Miercurea Mare din Săptămâna Patimilor, iar în particular (la chilie, acasă), de la vecernia din Vinerea Mare până la Înălţare;
- de la Naşterea Domnului (25 decembrie) până la Bobotează (6 ianuarie).

CANONUL 20 AL PRIMULUI SINOD ECUMENIC:

"Fiindcă sunt  unii  care  Duminica  pleacă genunchile şi  în  zilele  Cincizecimii. Pentru  a  se  păzi  toate  întru  toată parichia  (parohia)  sau  socotit  de  sfântul  Sinod, stând, Rugăciunile a se da lui Dumnezeu."

CANONUL 90 AL CELUI DE-AL SASELEA SINOD ECUMENIC:

"In Duminici a nu pleca  genunchile  canoniceşte  am  luat,  de  la  purtătorii  de  Dumnezeu Părinţii noştri, Învierea lui Hristos cinstindu-o; deci ca nu neştiută să fie nouă chiaritatea luării aminte aceteia, facem cunoscut Credincioşilor, ca, după intrarea Preoţilor în Altar la vecernia Sâmbetei, după obiceiul ce stăpâneşte, nimeni să plece genunchile până la vecernia Duminicii viitoare. Întru care, după intrarea în Altar ce  se  face  în  slujba  cea  de  seara,  iarăşi  plecând  genunchile, aşa  aducem Domnului rugăciunile. Că a Învierii Mântuitorului nostru, înainte mergătoare luând noi pe noaptea cea  după Sâmbătă, laudele  de  aici  Duhovniceşte  le  înţelegem, sărbătoarea  împlinindu-o  din  întuneric  la  lumină,  ca  de  aici  întru  o  întreagă noapte  şi zi, să prăznuim noi Învierea."

 

 

Duminica Sfintelor Femei Mironosite

"Şi venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus.
Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă.
Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt.
Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului?
Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare.
Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat.
Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus.
Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veţi vedea, după cum v-a spus.
Şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau."

Marcu 15, 43 16, 1-8

MANA STANGA A SF. MARIA MAGDALENA CEA INTOCMAI CU APOSTOLII AFLATA LA MANASTIREA SIMONOS PETRA, SF. MUNTE ATHOS

  

Mana stanga a Sf. Maria Magdalena, aici alaturi de sfinte moaste de la Sf. Ana mama Maicii Domnului, Sf. Mare Mucenic Pantelimon si o bucata din lemnul Sfintei Cruci. Manastirea Simonos Petras, Sf. Munte

08 / 21 Mai - Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan Teologul

sf ioan teologulSfântul Apostol și Evanghelist Ioan era din Betsaida Galileii. Nu cunoștea carte, la fel ca ceilalți Apostoli, însă era dintr-o familie înstărită. Tatăl său, Zevedeu, avea mreje de pescar, și avea mai mulți angajați, recum și cei doi copii, Iacov și Ioan. Cât despre mama Sfântului Ioan, Salomeea, care era verișoară cu Maica Domnului, aflăm din Evanghelii că slujea lui Hristos, mergând în urma Lui cu alte femei evlavioase. Atunci când a început să predice Sfântul Ioan Înaintemergătorul în pustia Iordanului venirea lui Hristos, Ioan cu Andrei – fratele lui Petru – care erau și ei pescari, au mers aproape de el și au devenit ucenicii lui. La o zi după Botezul Domnului, Înaintemergătorul le-a arătat acestora pe Iisus care trecea și le-a zis: “Iată Mielul lui Dumnezeu!” Atunci, ei s-au apropiat de Hristos, iar când Acesta i-a văzut, a întrebat: “Ce căutați?” Andrei și Ioan I-au zis: “Rábbi (adică Învățătorule), unde locuiești?” “Veniți și veți vedea!” le-a răspuns Hristos.

Au venit la casa unde locuia și au rămas până seara, ascultând, pentru prima dată, cuvântări despre viață din gură dumnezeiască. După două luni, Fiul lui Dumnezeu i-a chemat pe Andrei și pe Petru lângă El, precum și pe Iacov și pe Ioan. Acestea s-au întâmplat pe malul Lacului Ghenizaret (Marea Galileii). Cele două perechi de frați au lăsat năvoadele și corăbiile și din acel moment s-au alăturat lui Hristos. Și-au schimbat ocupația după cuvântul pe care li l-a spus Domnul: din pescari de pești au devenit pescari de oameni. Dintre toți Apostolii, Ioan a fost cel mai tânăr. S-a dedicat lui Iisus cu însuflețire. La început avea o fire irascibilă. Râvna arzătoare și dragostea pătimașă pe care le arăta, aminteau, adesea, de primul lui Învățător pe care l-a avut, pe Înaintemergătorul Domnului.

Odată, Hristos și Apostolii, se îndreptau spre Ierusalim și nu au fost primiți bine în satul Samariei pe unde treceau. Iacob și Ioan s-au mâniat și I-au zis să facă să coboare foc din cer și să îi mistuie pe oamenii aceia neprimitori. Hristos atunci i-a certat, spunând că nu știau cărui duh slujeau, adică duhului dragostei și al răbdării. Din nou, altădată, cu puțin înainte de patimile Domnului, Salomeea a cerut lui Iisus, nesocotind mândria de mamă, ca să șadă cei doi fii ai săi unul de-a dreapta și unul de-a stânga Lui, întru Împarăția Sa. Toți din jurul lui Hristos considerau această Împărăție nu numai cerească, dar și pământească, și credeau că Iisus ar fi urmat să urce pe tronul lui David, alungându-i pe romani de pe pământurile sfinte ale Iudeii. Însă Hristos, după cum spune cântarea bisericească, în loc de “tron”, i-a dăruit lui Ioan propriul Lui piept. Și în realitate acesta era “ucenicul pe care îl iubea Iisus” cel mai mult.

Niciunul dintre Apostoli nu avea o legătură atât de strânsă cu Domnul. Ioan stătea întotdeauna lângă Învățător și adeseori punea capul pe pieptul Lui. Uneori când Fiul lui Dumnezeu, se separa de ceilalți ucenici, pentru a se ruga singur cu Tatăl lui, îl însoțau numai trei dintre aceștia – Petru, Iacov și Ioan. La fel, atunci când s-a schimbat la Față pe muntele Taborului sau când era îngrijorat și se ruga pe muntele Măslinilor. După cum am mai spus, cel mai apropiat de Iisus era Ioan: cuvintele și suspinele lui Hristos întâlneau prima dată inima lui. Atunci când L-au prins pe Hristos, ceilalți ucenici s-au împrăștiat precum oile cărora li s-a luat păstorul, numai Ioan și Petru l-au urmat până în curtea Arhiereului Anna. Acolo Petru s-a temut și s-a lepădat în fața slujnicei, însă Ioan a rămas credincios. Ioan era cunoscut în mediul arhieresc, după cum citim în Evanghelie, și de aceea risca să se expună mai mult.

Cititi mai mult...

VIDEO - Film documentar cu subtitrare despre Manastirea Optina din Rusia

Va prezentam un documentar de exceptie realizat de televiziunea rusa despre Manastirea Optina sau "focarul ortodoxiei" asa cum mai este ea numita. In randurile de mai jos veti gasi cateva date despre manastire.

Mănăstirea Optina - Sihastria sau Pustia Optina, este una dintre cele mai mari şi înduhovnicite mănăstiri de călugări din întreg Răsăritul Ortodox. Mănăstirea Optina se află în Rusia Centrală, la aproximativ 80 de mile de Moscova şi la o mică distanţă de localitatea Kozelsk. Ea este considerata a fi centrul spiritualităţii Bisericii Ruse, în secolul al XIX-lea.

Sfinţii Părinţi din Pustia Optina au făcut din acest loc pustiu şi uitat de lume un focar şi un izvor de spiritualitate isihastă, pentru întreaga Rusie, dar nu numai, începând cu primele decenii din secolul al XIX-lea şi continuând până în plina perioadă ateistă - secolul XX. Spiritualitatea de la Optina este general recunoscută in lumea creştin-ortodoxă, ca una ce a continuat isihasmul marilor părinţi şi nevoinţele spre desăvârşire.

Mănăstirea era faimoasă pentru mişcarea de reînnoire monahală din Rusia, bazată pe tradiţia isihastă care, în majoritatea teritoriilor ruseşti, se pierduse în secolul al XVIII-lea. Sfântul Paisie de la Neamţ- Velicikovski, prăznuit la 15 noiembrie, este unul dintre principalele izvoare ale renaşterii isihasmului, aproape pierdut la acea vreme, în întreaga Rusie. El a adus aici isihasmul autentic al creştinismului, în secolul al XVIII-lea, când ucenicii săi au ales drept loc de nevoinţă Mănăstirea Optina.

Părinţii de la Optina sunt cunoscuţi în toată lumea, prin cuvintele lor duhovniceşti şi prin înalta lor vieţuire. Printre cei mai cunoscuţi dintre ei se numără: arhimandritul Moise de la Optina, egumenul Antonie de la Optina, ieroschimonahul Leonid de la Optina, ieroschimonahul Macarie de la Optina, ieroschimonahul Ilarion de la Optina, ieroschimonahul Ambrozie de la Optina şi ieroschimonahul Anatolie Zertsalov.

Pagina 1 din 50

Facebook

Contact

Manastirea Adormirea Maicii Domnului Bucuresti

  • Adresa: Str. Televiziunii, nr. 13, sector 6
  • Email: amdmamd@yahoo.com
  • Telefon: 0784.291.624