Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului din Bucureşti - Scurt istoric

Mănăstirea ,,Adormirea Maicii Domnului” din Bucureşti este situată în cartierul Militari, pe strada Televiziunii nr. 13-15, în sectorul 6. Ea a fost înfiinţată în anul 1964, de Prea Sfinţitul Evloghie Oţa († 1979), şi este condusă în prezent de părintele stareţ Arhimandritul EFTIMIE Vrânceanu. De asemenea, mânăstirea este reşedinţa episcopală a Prea Sfinţitului FLAVIAN Bârgăoanu. Mănăstirea se află sub jurisdicţia Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, condusă în prezent de ÎPS Mitropolit VLASIE Mogârzan. În anul 1924, în urma Conferinţei pan-ortodoxe de la Constantinopol din 1923, Biserica Ortodoxă hotăra înlocuirea calendarului iulian, declarat ,,nu fără de lipsuri”, cu calendarul gregorian. Hotărârile Conferinţei de la Constantinopol au provocat disensiuni în urma cărora lumea ortodoxă s-a împărţit în două, pe de o parte - Bisericile Ortodoxe Greacă, Bulgară, Română şi Patriarhiile Constantinopolului, Alexandriei şi mai târziu a Antiohiei care au acceptat noul calendar, gregorian, şi, pe de altă parte - Bisericile Ortodoxă Rusă, Sârbă şi fracţiuni ale Bisericilor Ortodoxe Greacă, Bulgară şi Română, Sfântul Munte Athos şi Patriarhia Ierusalimului care au păstrat calendarul iulian până astăzi. Cititi mai mult...

 

Trâmbiţa sihaştrilor din Sfântul Munte Athos (I)

Adică, scurt răspuns, adresat celor ce au întrebat
despre schimbarea calendarului nostru bisericesc ortodox, zis ,,stil vechi”

Zis-a Domnul:
Şi va fi după ce veţi trâmbiţa lui Iovil, când veţi auzi glasul buciumului să strige
tot norodul deodată: şi strigând ei vor cădea zidurile cetăţii
(Isus Navi 6, 5)

Vai fii părăsitori ! Făcut-aţi sfat nu prin Mine, şi tocmeală nu
prin Duhul Meu 
ca să adăugaţi păcate peste păcate
(Isaia 30, 1)

De ce aţi uita pre: Înfricoşat lucru este a cădea
în mâinile Dumnezeului celui viu
(Evrei 10, 31) ?

Dar să nu uite hristianii ortodocşi
nici pre cea zisă de Domnul că:
A Mea este izbânda: Eu voi răsplăti
(A Doua Lege 32, 35; Romani 12, 19)

Cel ce are urechi de auzit să audă
(Matei 11, 15)

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh Treimea cea prea sfântă, de o fiinţă şi nedespărţită, un Dumnezeu, carele au fost, este şi va fi, Acela neschimbat … ajutaţi cu al Său dar, mijlocit prin rugăciunile prea sfintei Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioara Maria şi cu ale tuturor sfinţilor, încercăm a lămuri în scurtime, prin această mică broşurică, pe fraţii noştri creştini ortodocşi, care vor să rămână fii adevăraţi ai Sfintei Biserici Creştine Ortodoxe de Răsărit, atât despre chestiunea schimbării sfântului nostru calendar bisericesc ortodox, zis iulian stil vechi, cât şi despre alte reforme în legătură cu această schimbare necanonică.

Şi aceasta o facem, siliţi fiind de propaganda noilor calendarişti cu care împănează urechile ortodocşilor zicând cum că, împreună cu alte popoare ortodoxe pot făptui înlocuirea calendarului iulian ortodox prin cel gregorian, papistăşesc, şi Sfântul Munte al Athosului. Şi pentru ca să dovedim adevărul lucrurilor spunem cele ce vom înfăţişa aici – adevăr dispărut din atenţia noilor calendarişti, care caută prin constrângere şi înlocuire să pună cu forţa în Biserica Ortodoxă noile reforme, calendar de curând născut, chiar din însuşi aloruşi profeţii să le dovedim cum că punând mare temei pe ştiinţa filozofilor, s-au ridicat asupra Sfintei Tradiţii.
Pentru aceasta, întrebuinţând cuvinte pe înţelesul tuturor întru alcătuirea acesteia, smeriţi recurgem la a voastră luare aminte:

Prea iubite cititor
Zice Sf. Apostol Pavel:
Credinţa voastră să nu fie întru înţelepciunea oamenilor,
ci întru puterea lui Dumnezeu
(I Corinteni 2, 5)

I
Introducere

"Veacul în care trăim – zicea mitropolitul Nifon[1] – furnică de o mulţime de oameni ce se mândresc de ştiinţă şi dintre care o însemnată parte se crede în drept a hotărî despre religie numai pentru că au citit scrierile acelor oameni nenorociţi, ce şi-au pus toate talentele duhului în a grămădi nouri asupra adevărurilor religiei, alergând până şi la cuvintele cele mai grosiere. Cea mai mare parte din aceşti învăţaţi nu cred nimic în materie de religie, numai un respect politic pentru legile statului îi mai ţin în tăcere, nu îndrăznesc a publica slobozenia simţămintelor lor, dar îşi fac un sistem în parte, un fel de religiune de cabinet …”

Şi oare pe cine nu va înspăimânta auzind, nu de la cei din acele cabinete … prihănind sfânta noastră tradiţie calendaristică, ci chiar de la cel mai înalt prelat, numit patriarh al României mari, strigând cu capul descoperit şi îndemnând Senatul ca să înştiinţeze poporul cum că calendarul pe care l-au lepădat ei au fost păgânesc, iar acum s-au dat după altul ştiinţific ? Şi această hulă au aprobat-o întreg Sf. Sinod !!![2]

Se vede cât de colo la ce rezultate triste povăţuieşte progresiile ştiinţei de astăzi pre cei ce dau goana la întunericul apusului eretic ! Şi atunci să te mai minunezi dacă poporul azvârle cu barda în lună, imitând pe părintele lor, pe prinţii Bisericii, nu numai a huli sfântul nostru calendar bisericesc ortodox, ci nici să nu voiască a mai auzi de Biserică, îndrăznind şi la altele … !

Pentru care pilde rele, să ne fie îngăduit a povesti un fapt, spre a arăta puterea de imitaţie: ,,Un predicator bagă de seamă cum că întotdeauna când la începutul cuvântării făcea semnul sfintei cruci toţi copiii – în faţa cărora ţinea cuvânt – îl repetau şi ei, afară de unul pe care întrebându-l ‘pentru ce nu faci nicidecum semnul sfintei cruci ?’ răspunse: ‘Pentru că tatăl meu nu-l face niciodată’”[3].

Şi să nu dea Domnul Dumnezeu ca cineva din pricină că copiii cerului leapădă şi hulesc sfântul nostru calendar bisericesc ortodox să nu mai voiască a auzi de nici o rânduială bisericească ! … Care de altfel cei ce sunt şi voiesc a rămânea adevăraţi fii ai Sfintei Biserici Creştine Ortodoxe de Răsărit, să se teamă a se învoi cu acei reformişti, care leapădă sfânta noastră tradiţie calendaristică, zisă stil vechi, deoarece pre acei defăimători îi vor ajunge osânda Sfântului Sobor Ecumenic al VII-lea ce zice: ,,Oricine pre toată predania bisericească ori scrisă, ori nescrisă, va lepăda-o să fie anatema”[4], adică să fie înstrăinat de Biserică, dându-se diavolului.

Cititi mai mult...

05 / 18 iulie - Sfantul Cuvios Athanasie Athonitul

Preacuviosul Atanasie, cel vrednic de laudele celor fără de moarte, a crescut în viaţa cea muritoare şi omenească în cetatea cea mare Trapezunda şi a învăţat carte în Bizanţ, iar munţii Chimenului şi ai Atonului l-au adus pe dînsul ca dar lui Dumnezeu. Părinţii lui erau de neam bun şi dreptcredincioşi. Tatăl lui era din Antiohia, iar maica sa din Colhida şi vieţuiau în Trapezunda. Deci mai înainte de naşterea Cuviosului Atanasie tatăl său a murit, iar maica sa, născîndu-l şi luminîndu-l prin Sfîntul Botez, s-a dus către Dumnezeu în urma bărbatului său. Numele pruncului din botez a fost Avramie. El rămînînd din scutece sărman de părinţi, l-a luat o călugăriţă din cele de bun neam şi l-a hrănit.

Încă din vîrsta prunciei se arătau într-însul semnele vieţii lui, care aveau să fie, cînd va ajunge bărbat desăvîrşit, pentru că pruncul, deşi era mic, însă se arăta înţelept în toate şi bun la obiceiuri. Deci, făcînd jocuri copilăreşti cu cei de o vîrstă cu el, aceia nu-l puneau pe Avramie împărat sau voievod, ci egumen. Şi cu dreptate, căci din copilărie se deprindea la viaţa monahicească, văzînd pe monahia care-l creştea, petrecînd în rugăciuni şi în postiri. Deci, el se sîrguia să-i urmeze ei pe cît era cu putinţă, postind şi făcînd rugăciuni; crescînd cu trupul şi cu înţelegerea, a trecut vîrsta pruncească şi, dîndu-se la învăţătura gramaticii, sporea mai mult decît vîrstnicii.

Izvorul Sf. Athanasie Athonitul din Sf. Munte Athos

În acea vreme, călugăriţa aceea care i-a fost în loc de maică, s-a dus către Domnul. După aceea, pruncul Avramie, rămînînd sărman a doua oară, plîngea ca după maica sa cea adevărată şi dorea ca să meargă în Bizanţ pentru căutarea înţelepciunii cărţilor. Această dorinţă a lui a fost rînduită de Dumnezeu, Care se îngrijeşte de cei sărmani:

Mormantul Sf. Athanasie Athonitul din ctitoria sa Manastirea Marea Lavra

În vremea aceea, împărăţind peste greci dreptcredinciosul împărat Roman, unul din famenii pala tului a fost trimis la Trapezunda ca să adune de la tîrguri dajdia cea împărătească. Acela, văzînd pe copilul Avramie frumos la vedere cu trupul şi cu sufletul, l-a luat cu sine în Bizanţ şi l-a încredinţat unui dascăl, bărbat ales, cu numele Atanasie, spre învăţătura filosofiei. Deci, în scurtă vreme s-a făcut ucenicul ca şi dascălul.

În acei ani, era în Bizanţ un voievod, anume Zefinazer, care luase ca soţie fiului său pe o rudenie de-a lui Avramie. Acela, cunoscînd pe Avramie, l-a luat în casa sa. Dar tînărul Avramie, deşi petrecea în casă bogată şi îndestulată cu toate desfătările de hrană, însă nu se lăsa de înfrînarea cea pustnicească, pe care o deprinsese de la călugăriţa care-l hrănise. Astfel, nu voia să mănînce la masa cea domnească, nici nu-i plăcea să guste bucate alese, ci îşi împlinea nevoia foamei sale cu verdeţuri nefierte şi cu poame. El era atît de treaz, încît adeseori, vrînd să biruiască somnul cel firesc, umplea ligheanul cu apă şi-şi spăla faţa sa, ori de cîte ori adormea, ca să nu se îngreueze de somn. Astfel se chinuia în tot felul, omorîndu-şi trupul şi robindu-l pe el duhului.

Cititi mai mult...

"Sunt Sfantul Luca si am venit sa te operez"

În data de 15 ianuarie 2006, după-amiază, a început să mă doară foarte tare urechea dreaptă. Un cunoscut de-al meu, care are mare evlavie la Sfântul Luca, îmi dăduse cartea cu viaţa sfântului. Primul lucru la care m-am gândit a fost să îl rog pe Sfântul Luca să mă ajute pentru că, în sufletul meu, îl consideram un mare sfânt. Imediat mi-am pus o bucată de vată în ureche, iar peste ureche am aşezat o iconiţă a sfântului, mi-am uns urechea cu ulei din candela lui şi mi-am legat capul cu un batic.

Am cerut sfatul unei cumetre de-a mea preoteasă, doamna A., dacă trebuie să mă duc la vreun spital. În final nu m-am dus. Cu toate că nu credeam că voi dormi din cauza durerilor puternice, m-am întins pe pat şi am adormit. Seara mi-a apărut în vis Sfântul Luca, îmbrăcat în veșmintele lui arhiereşti, ţinând în mână un instrument medical care semăna cu un ac lung de seringă. Alături de el stătea în picioare un frate duhovnicesc de-al meu, А.Р., cel care îmi făcuse cadou cartea cu viaţa Sfântului Luca. Sfântul mi-a spus:

- Sunt Sfântul Luca şi am venit să te operez. Nu te teme, nu o să te doară!
Apoi s-a întors către A.P. şi i-a spus:
- Hai să vezi cum o să fac operaţia.
A introdus seringa în urechea mea. Am simţit cum îmi străpunge urechea, dar nu m-a durut.

Dimineaţa, când m-am trezit, nu mă mai durea, dar vata era plină de puroi. După aceea am fost în vizită la un doctor ORL, domnul A.G., care m-a consultat. A descoperit că timpanul era perforat şi m-a diagnosticat cu otită mijlocie acută. Apoi m-a întrebat:
- Doamnă, cine v-a operat? Chirurgul care a făcut operaţia este un maestru!
I-am răspuns:

Cititi mai mult...

29 iunie / 12 iulie - Sfinţii Slăviţii Apostoli Petru şi Pavel

La aceştia care altă pricină mai mare de laudă ar putea cineva să gândească a afla, afară de mărturisirea şi chemarea Domnului.

De vreme ce pe unul l-a fericit, şi l-a numit piatră, asupra căruia zice că a întărit Biserica (adică asupra mărturisirii lui); iar pentru celălalt (adică pentru Pavel) a zis că va să fie vas alegerii, şi-i va purta numele Lui înaintea tiranilor şi a împăraţilor. Însă Sfântul Petru era frate lui Andrei cel întâi-chemat, trăgându-se dintr-un oraş mic şi neînsemnat, adică din Betsaida, feciorul lui Iona, din neamul lui Simeon, pe vremea arhiereului Ircan. Trăind cu mare lipsă şi sărăcie, îşi ţinea viaţa cu osteneala mâinilor sale. Murind tatăl său Iona, atunci Simon căsătorindu-se, şi-a luat femeie pe fiica lui Aristobul, fratele lui Varnava apostolul, şi a născut fii, iar Andrei a rămas întru curăţie. Deci pe vremea în care era Ioan la pază în temniţă, mergând Iisus la lacul Ghenizaretului, şi aflând pe Andrei şi pe Petru unde-şi întindeau năvodul şi mrejele, i-a chemat şi îndată au urmat după Dânsul.

După aceea propovăduind Petru Evanghelia în Iudeea, Antiohia, Pont, Galaţia, Capadocia, Asia şi în Bitinia, s-a pogorât până la Roma. Şi pentru că a biruit cu minunile pe Simon vrăjitorul, împărăţind acolo Nero, a fost răstignit cu capul în jos, precum el însuşi a cerut şi şi-a primit fericitul sfârşit. El era la chipul feţei alb, puţin cam galben, pleşuv şi des la părul ce-i rămăsese, cam crunt la ochi şi roşu, cărunt la cap şi la barbă, cu nasul cam lungăreţ, cu sprâncenele înalte, la vârstă om de mijloc, drept la stat; se pornea îndată împotriva nedreptăţii, din râvnă dumnezeiască. Spre cei ce veneau la pocăinţă era iertător, şi lesne a schimba şi a muta hotărârile şi judecăţile cele mai dinainte.

Cititi mai mult...

Pagina 1 din 23

Facebook

Contact

Manastirea Adormirea Maicii Domnului Bucuresti

  • Adresa: Str. Televiziunii, nr. 13, sector 6
  • Email: amdmamd@yahoo.com