Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului din Bucureşti - Scurt istoric

Mănăstirea ,,Adormirea Maicii Domnului” din Bucureşti este situată în cartierul Militari, pe strada Televiziunii nr. 13-15, în sectorul 6. Ea a fost înfiinţată în anul 1964, de Prea Sfinţitul Evloghie Oţa († 1979), şi este condusă în prezent de părintele stareţ Arhimandritul EFTIMIE Vrânceanu. De asemenea, mânăstirea este reşedinţa episcopală a Prea Sfinţitului FLAVIAN Bârgăoanu. Mănăstirea se află sub jurisdicţia Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, condusă în prezent de ÎPS Mitropolit VLASIE Mogârzan. În anul 1924, în urma Conferinţei pan-ortodoxe de la Constantinopol din 1923, Biserica Ortodoxă hotăra înlocuirea calendarului iulian, declarat ,,nu fără de lipsuri”, cu calendarul gregorian. Hotărârile Conferinţei de la Constantinopol au provocat disensiuni în urma cărora lumea ortodoxă s-a împărţit în două, pe de o parte - Bisericile Ortodoxe Greacă, Bulgară, Română şi Patriarhiile Constantinopolului, Alexandriei şi mai târziu a Antiohiei care au acceptat noul calendar, gregorian, şi, pe de altă parte - Bisericile Ortodoxă Rusă, Sârbă şi fracţiuni ale Bisericilor Ortodoxe Greacă, Bulgară şi Română, Sfântul Munte Athos şi Patriarhia Ierusalimului care au păstrat calendarul iulian până astăzi. Cititi mai mult...

 

Extras din predica Preasfintitului Flavian Ilfoveanul referitor la cardurile de sanatate

Preasfintitul Flavian Ilfoveanul

Duminica (Duminica a XIX-a dupa Rusalii) trecuta in cuvantul de invatatura rostit de Preasfintitul Flavian Ilfoveanul la manastirea noastra, preasfintia sa a facut referiri si la noul Card de sanatate pe care autoritatile au inceput sa-l distribuie populatiei. Iata cateva dintre ideile importante expuse de sfintia sa referitoare la acest card de sanatate:

"Omul nu mai are pret in ziua de astazi mai ales dupa aceste evenimente mondiale, departe de mine de a face politica sau a pune in tema pe cineva ca sa fie rebel, nicicum. Dar sa va pun in tema cu ceea ce se petrece. Lumea are multe dedesubturi si acele mizerii cauta sa le acopere cat mai mult sa nu rasufle, eventual sa le cosmetizeze ca sa fie vandabile. Am fost intrebat, pentru ca sunt in voga lucrurile acestea, multi, ce sa faca cu acele carduri de sanatate.

Nu ma rusinez, nici temere nu am, nu mi-a venit si nici nu as vrea sa-mi vina, EU NU VOI LUA si sa motivez de ce: este un punct acolo, donarea de organe si mi-am pus intrebarea de ce? Omul nu este piesa de schimb, viata nu mi-ai dat-o tu acel care ai scris sau propovaduiesti aceste lucruri. Viata este a mea si nu este a ta. Este in custodie data mie de Dumnezeu si de vreme ce este pacat de moarte de ati lua viata ta, de-a te sinucide si mantuire nu mai ai, fara numai ca nu poti sa intri peste Dumnezeu. Au inceput si vor incepe de acum fel de fel de emisiuni lacrimogene, o sa tremurati de atata binete cata fac oamenii prin transplant de organe. NU UITATI, trebuie sa fie omorat acela, ca atunci sunt cele mai bune organe de luat din cate am inteles ca sa le duca altuia. Cate un muribund care intradevar e intr-o functie vegetativa, nu mai ai ce sa-i faci, ori ca a cazut el, ori ca este indus de catre cei in custodia caruia a fost dat. Sunt organele lui si nu cred ca este tocmai bine.

Dragi credinciosi, niciodata in istorie nu s-a dezvoltat o industrie mai mare, ascunsa, mizerabila ca donarea de organe.Sa admitem cum cade un tanar in cine stie ce si mai ales acum secera internetul la minte. Victime pe tot mapamondul, victimele internetului, atac la minte, devin legume, devin niste oameni care sunt numai vegetativi. Nu mai ai ce sa-i faci, ia distrus tot bioritmul din el ca nu stie sa-l foloseasca. Si atunci imediat, iata marfa de organe. Tu te duci ca parinte si il predai.

FITI FOARTE ATENTI. Am gasit in ziar un lucru care este tare dubios. O fi adevarat sau nu, ca mai mint si reporterii. Romania este a treia tara, ganditi-va din lume, care are inregimentat tot omul, sau poate urmeaza sa fie, electronic din punct de vedere medical.Cine credeti ca sunt acele veleitati de tari inaintea Romaniei: Lituania si Singapore care e poate cat un judet. Romania a treia tara din lume, oare de aici nu deducem ca suntem un PASALAC. Oare nu deducem ca suntem un laborator, nu deducem ca suntem un poligon de incercare.

Departe de mine de a gandi altfel decat sa va pun in tema. Viata nu este a noastra, este data in custodie. In momentul in care vor veni lucrurile care vor fi transante: donarea de organe si eutanasia; atunci tu nu mai esti stapan pe tine. S-a dus un roman, care probabil lucra in Tel-Aviv, a facut o batatura in talpa si s-a dus intr-un spital acolo, si nu este gluma este adevarat, sa dus sa se opereze. L-au operat dar s-a trezit fara tendoanele degetelor de la picioare. Foarte buna operatia, ca sunt in voga acum prelevarea de tendoane, ochi si toate celelalte.

Sa fiti foarte atenti. Te duci cu o boala care cine stie se poate trata cu un ceai si iesi de acolo cu picioarele inainte cusut la burta si doar carcasa.Fiti foarte atenti, mai mincinos ca diavolul nu este nimeni, el nu se arata niciodata in identitatea sa. Iti vine in chip de inger, iti vine in fel de fel de chipuri, cuceritor, pana musti din momeala. Pescarul pe malul apei nu face zgomot. Dupa ce a muscat din momeala, degeaba il mai blesteama pestele, este in mana lui.

Fiti foarte atenti dragi credinciosi. Paziti-va sufletul. Indiferent cine ai fi sub soare, trebuie sa treci prin ultima poarta, poarta vietii si acolo vei da fata in fata cu Dumnezeu. CAND DECIDE EL, NU CAND DECIZI TU. Ca daca ar fi dat Dumnezeu in mana omului cheia vietii, acum toti tiranii lumii inca mai traiau si erau in voga. Asa ca a uniformizat cel ce ne-a zidit pe toti oamenii nu contemporani, ci toata istoria. Si nu este al nostru este al Celui de Sus, Aceluia ce ne-a zidit. Fiti foarte atenti, cursele sunt foarte discrete. Acela scapa care este luminat cu poruncile lui Dumnezeu, nu numai sa le citesti, sa le auzi ci sa si le faci. Ca a face ce a spus Mantuitorul in Evanghelia de astazi, greu este."

sursa: Preasfintitul Flavian Ilfoveanul, Predica la Evanghelia iubirii vrajmasilor,
Manastirea Adormirea Maicii Domnului Bucuresti,
Duminica 29 septembrie / 12 octombrie 2014

 

Consimtamant la sinicidere. Redefinirea morţii pentru a deschide poarta către donarea de organe

Secretul întunecat al transplantului de organe

Asemenea industriei avortului, industria transplantului de organe vitale stă pe principiul utilitarist că scopul scuză mijloacele. Grupul său de interese este extrem de puternic şi banii gheaţă sunt de ordinul miliardelor de dolari. Singurul lucru mai rece ca banii gheaţă sunt inimile chirurgilor şi echipei medicale care – ajungând să ştie că trebuie să omoare un donator viu pentru a extrage un organ sănătos pentru o persoană beneficiară – continuă să se angajeze în această măcelărie medicală.

Este important a face o distincţie între donarea de organe pereche şi nepereche. Transplantul de organe pereche precum unul din cei doi rinichi, un lob de ficat sau un lob de plămân este acceptabil din punct de vedere medical, cu condiţia obţinerii consimţământului informat al donatorului, cu alte cuvinte că el înţelege pe deplin că îndepărtarea acestor organe sau părţi de organe îi diminuează funcţiile fiziologice. În cazul unui organ vital nepereche, adică unic, precum inima şi ficatul, situaţia se schimbă radical.

La mijlocul anilor ’1960, după numeroase încercări eşuate de obţinere de organe nepereche viabile de la cadavre proaspete, a devenit limpede pentru chirurgii care se ocupau cu transplanturi că organe vitale sănătoase pentru transplantare pot fi obţinute doar de la un donator în viaţă, adică o inimă care bate poate fi dobândită doar de la o fiinţă umană vie.

În noiembrie 1967, chirurgul sud-african Christian Barnard – care a realizat primul transplant de rinichi în Africa de Sud în octombrie 1967 – a găsit un pacient de 54 ani, pe nume Louis Washkanski, care a fost de acord să participe la experimentul medical al unui transplant de inimă ca beneficiar. O lună mai târziu, pe 3 decembrie 1967, tatăl lui Denise Darvall, o femeie tânără grav rănită într-un accident de maşină, i-a dat permisiunea să extragă inima fiicei sale şi să o transplanteze lui Louis Washkanski. În aceeaşi zi, a avut loc prima operaţie de transplant de inimă din lume. Christian Barnard a fost asistat de fratele său, Marius. Operaţia a durat 9 ore şi a implicat o echipă de 30 cadre medicale.

Problema imediată cu care s-a confruntat Barnard a fost aceea că, deşi creierul lui Denise era vătămat, inima ei era sănătoasă şi bătea, indicând că ea era încă vie după toate standardele medicale tradiţionale. Deci, ce ar face inima ei să se oprească ca ea să poată fi extirpată în mod legal ? Barnard a spus mai târziu reporterilor că el a aşteptat ca inima ei să se oprească în mod natural înainte de a o scoate, dar aceasta era o minciună. Abia după 40 ani, publicul a aflat adevărul.

La îndemnul lui Marius, după ce fratele său a deschis cavitatea toracică, Christian a injectat o doză concentrată de potasiu pentru a paraliza inima lui Denise, făcând-o astfel pe ea moartă ,,din punct de vedere tehnic”. Totul era deja pregătit ca Barnard să înceapă să taie cu repeziciune vasele sanguine majore, să răcească inima şi să o coasă în toracele beneficiarului. Denise era vie înainte ca inima ei să fie extirpată.

La 3 zile după crima lui Barnard, ca nu cumva să fie întrecut de un medic din Africa de Sud, dr. Adrian Kantrowitz, un chirurg de la Centrul Medical Maimonides din Brooklin, a scos o inimă bătând dintr-un bebeluş viu de 3 zile şi a transplantat-o unui bebeluş de 18 zile care avea o boală de inimă. La sfârşitul zilei, ambii copii erau morţi.

Cititi mai mult...

1/14 Octombrie - Acoperământul Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria

Trebuie să ştim că acest praznic a început a se prăznui pentru o pricină ca aceasta: în zilele împăratului Leon cel Înţelept în Constantinopol, spre o duminică, făcându-se priveghere de toată noaptea în sfânta biserică Vlaherna a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, în întâia zi a lunii octombrie, şi mulţimea poporului stând înainte, ca la patru ceasuri de noapte fiind, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos şi-a ridicat ochii în sus împreună cu ucenicul său, Fericitul Epifanie, şi au văzut pe Împărăteasa cerului, pe ocrotitoarea a toată lumea, pe Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu, stând în văzduh şi rugându-se, strălucind cu lumină şi acoperind pe popor cu cinstitul său omofor, înconjurată de oşti cereşti şi de mulţime de sfinţi, care stăteau în haine albe cu cucernicie împrejurul ei; din care doi erau mai aleşi, Sfântul Ioan înaintemergătorul şi Evanghelistul Ioan.

Iar cele cu umilinţă graiuri ale rugăciunii ei către iubitul său Fiu şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, acestea s-au auzit: "Împărate ceresc, primeşte pe tot omul cel ce Te slăveşte pe Tine, şi cheamă în tot locul preasfânt numele Tău; şi unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl sfinţeşte, şi preamăreşte pe cei ce Te preamăresc pe Tine, şi pe cei ce cu dragoste mă cinstesc pe mine Maica Ta.

Primeşte-le toate rugăciunile şi făgăduinţele şi-i izbăveşte din toate nevoile şi răutăţile". ştiind şi noi pe solitoarea şi pe acoperitoarea noastră, să năzuim către dânsa cu umilinţă strigând: "Acoperă-ne pe noi cu acoperământul tău, Preasfânta Fecioară, în ziua răutăţilor noastre; acoperă-ne în toate zilele noastre, iar mai ales în ziua cea rea când sufletul de trup se va despărţi, de faţă să ne stai întru ajutor, şi să ne acoperi pe noi de duhurile cele rele din văzduh, cele de sub cer, şi în ziua înfricoşătoarei judecăţi, să ne acoperi pe noi întru ascunsul Acoperământului tău".

26 septembrie / 9 octombrie - Pomenirea mutarii la Domnul a Sfantului Slavitului Apostol si Evanghelist Ioan

Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan - de Dumnezeu cuvîntătorul - era fiul lui Zevedei şi al Salomiei, care era fiica lui Iosif Logodnicul. Acesta a fost chemat de la mrejile pescăreşti la pro-poveduirea Evangheliei. Cînd Hristos Domnul, umblînd pe lângă marea Galileii, îşi alegea din pescari apostoli şi a chemat pe cei doi fraţi, pe Petru şi pe Andrei, atunci a văzut şi pe Iacob al lui Zevedei şi pe Ioan, fratele lui, în corabie cu Zevedei, tatăl lor, legîndu-şi mrejele lor, şi i-a chemat la Sine. Iar ei, îndată lăsând corabia şi pe tatăl lor, au mers după Dânsul (Matei 4, 11-22). La primirea sa, Ioan a fost numit de Hristos Domnul fiu al tunetului, căci ca tunetul avea să se audă în toată lumea şi tot pămîntul să umple. Şi umbla după Bunul său Învăţător urmînd paşilor Lui, şi învăţînd înţelepciunea care ieşea din gura Lui. Şi era foarte iubit de Hristos, Domnul său, pentru nerăutatea lui cea desăvîrşită şi pentru curăţia fecioriei. Şi l-a cinstit pe el Domnul, între cei doisprezece apostoli, ca pe un prea ales şi era unul din cei trei mai de aproape ucenici ai lui Hristos, cărora le descoperea mai mult tainele Sale cele Dumnezeieşti. Cînd a vrut să învieze pe fiica lui Iair, n-a lăsat nici pe unul să meargă după Sine, fără numai pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan. Cînd în Tabor a vrut să-şi arate slava Dumnezeirii Sale, a luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan. Cînd se ruga în grădină şi acolo nu era fără de Ioan, pentru că zicea ucenicilor: "Şedeţi aici, pînă ce Mă voi duce acolo şi Mă voi ruga. Şi luînd cu Sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a început a se întrista şi a se mîhni" (Matei 26, 36-37).

Manastirea Sf. Apostol si Evanghelist Ioan din insula Patmos, Grecia

Pretutindenea Ioan, ca un iubit ucenic al lui Hristos, a fost nedepărtat de Dânsul. Iar cum îl iubea pe el Hristos, este cunoscut de acolo că s-a culcat pe pieptul Lui. Căci, la Cina cea de taină, Domnul a spus dinainte de vînzătorul său şi se întrebau ucenicii, nepricepîndu-se pentru cine grăieşte. Atunci Ioan s-a culcat pe pieptul iubitului învăţător, precum singur spune în Evanghelia sa: "Iar la masă era rezemat la pieptul lui Iisus unul dintre ucenicii Lui, pe care-l iubea Iisus". Deci, Simon Petru i-a făcut semn acestuia şi i-a zis: "Întreabă cine este despre care se vorbeşte". Şi că-zînd acela astfel la pieptul lui Iisus, I-a zis: "Doamne, cine este?" (Ioan 13, 23-25). O dragoste ca aceasta avea el spre Hristos Domnul, încît putea fără de oprelişte să se rezeme pe pieptul Domnului şi să întrebe cu îndrăzneală despre taina aceea. Ioan avea către Domnul său dragoste mai multă decît alţii. Pentru că, în vremea patimilor Domnului, toţi lăsând pe Păstorul lor au fugit, numai el singur privea nedepărtat spre toate chinurile lui Hristos, pătimind cu inima împreună cu Dânsul, şi plîngînd şi tînguindu-se cu Prea-curata şi Prea nevinovata Fecioară Maria, Maica Domnului. Chiar şi la cruce şi la moarte, împreună cu dînsa nu s-a depărtat de Cel ce a pătimit pentru noi, Fiul lui Dumnezeu. Şi sub cruce s-a numit de Dânsul fiu al Prea curatei Fecioarei Maria. Căci răstignit fiind Domnul pe Cruce,... văzînd pe mama Sa şi pe ucenicul pe care îl iubea stînd alături, a zis mamei Sale: "Femeie, iată fiul tău!" Apoi a zis ucenicului: "Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a lua-t-o la sine" (Ioan 19, 26-27).

Pestera unde Sf. Apostol si Evanghelist Ioan a scris ultima carte a Sf. Scripturi, Cartea Apocalipsei

Şi o avea pe ea la sine, ca pe mama sa în toată cinstea, şi i-a slujit ei pînă la cinstita şi slăvita ei adormire. Iar la adormire, ducîndu-se cinstitul şi Sfântul ei trup al Maicii lui Dumnezeu la mormînt, Sfântul Ioan a dus înaintea patului Ei stîlparea ce strălu-cea ca o lumină, pe care Arhanghelul Gavriil o adusese Preacuratei Fecioare, spunîndu-i de mutarea ei de pe pămînt pe cer.

Iar după adormirea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu s-a dus cu ucenicul său Prohor în Asia, unde-i căzuse lui soarta, ca acolo să propovăduiască cuvîntul lui Dumnezeu. Şi mergînd se mîh-nea, pentru că vedea înainte ispitele cele de pe mare, pe care le şi spusese ucenicului său Prohor. Şi dacă intrară din Ioppi în corabie, şi începură a merge, s-a ridicat o furtună mare în ceasul al unspre-zecelea din zi şi s-a spart corabia în noaptea aceea, şi toţi cei ce erau în corabie înotau prin valurile mării. Iar în ceasul al şaselea din zi, i-a aruncat marea vii pe toţi la uscat, ca la cinci stadii de la Seleucia, numai singur Ioan a rămas în mare. Iar Prohor plîngînd mult pentru el, s-a dus în Asia. Şi mergînd patruzeci de zile, a sosit la un sat ce era lângă mare, şi s-a odihnit de osteneală. Şi privea spre mare şi se întrista pentru Ioan, şi iată, din mare spumîndu-se un val, s-a trîntit de mal cu sunet tare şi a dat afară pe Ioan viu.

Cititi mai mult...

Pagina 1 din 31

Facebook

Contact

Manastirea Adormirea Maicii Domnului Bucuresti

  • Adresa: Str. Televiziunii, nr. 13, sector 6
  • Email: amdmamd@yahoo.com