Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului din Bucureşti - Scurt istoric

Mănăstirea ,,Adormirea Maicii Domnului” din Bucureşti este situată în cartierul Militari, pe strada Televiziunii nr. 13-15, în sectorul 6. Ea a fost înfiinţată în anul 1964, de Prea Sfinţitul Evloghie Oţa († 1979), şi este condusă în prezent de părintele stareţ Arhimandritul EFTIMIE Vrânceanu. De asemenea, mânăstirea este reşedinţa episcopală a Prea Sfinţitului FLAVIAN Bârgăoanu. Mănăstirea se află sub jurisdicţia Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, condusă în prezent de ÎPS Mitropolit VLASIE Mogârzan. În anul 1924, în urma Conferinţei pan-ortodoxe de la Constantinopol din 1923, Biserica Ortodoxă hotăra înlocuirea calendarului iulian, declarat ,,nu fără de lipsuri”, cu calendarul gregorian. Hotărârile Conferinţei de la Constantinopol au provocat disensiuni în urma cărora lumea ortodoxă s-a împărţit în două, pe de o parte - Bisericile Ortodoxe Greacă, Bulgară, Română şi Patriarhiile Constantinopolului, Alexandriei şi mai târziu a Antiohiei care au acceptat noul calendar, gregorian, şi, pe de altă parte - Bisericile Ortodoxă Rusă, Sârbă şi fracţiuni ale Bisericilor Ortodoxe Greacă, Bulgară şi Română, Sfântul Munte Athos şi Patriarhia Ierusalimului care au păstrat calendarul iulian până astăzi. Cititi mai mult...

 

HRISTOS A INVIAT!

HRISTOS A INVIAT!

HRISTOS ANESTI!

HRISTOS VOSKRESE!

HRISTOS VOZKRESE!

Lumina Sfanta a venit la Ierusalim in jurul orei 14.30

 

Sfanta si Marea zi de Marti din saptamana mare

"Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care luând candelele lor, au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci însă dintre ele erau fără minte, iar cinci înţelepte. Căci cele fără minte, luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn. Iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor. Dar mirele întârziind, au aţipit toate şi au adormit. Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: Iată, mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui! Atunci s-au deşteptat toate acele fecioare şi au împodobit candelele lor. Şi cele fără minte au zis către cele înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre. Dar cele înţelepte le-au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi pentru voi. Deci plecând ele ca să cumpere, a venit mirele şi cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s-a închis. Iar mai pe urmă, au sosit şi celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă. Iar el, răspunzând, a zis: Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi. Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului."

Matei 25, 1-13

Sfânta şi Marea Marţi ne pregăteşte pentru intrarea în că­mara Mântuitorului cu două parabole – para­bola celor zece fecioare şi parabola talanţilor.Prima pildă asemuieşte intrarea în viaţa veşnică cu o nuntă. Hristos e Mirele Care ne cheamă pe toţi la ospăţul Său de nuntă, precum glăsuieşte utrenia zilei. „Mire Hristoase, Care eşti cu podoaba mai frumos decât oamenii, Care ne-ai chemat pe noi la ospăţul cel duhovnicesc al nuntii Tale, dezleagă-mă de chipul cel ticălos al greşealelor mele… şi, împodobindu-mă cu frumoasa haină a slavei Tale, fă-mă împreună şezător luminat la masa împărăţiei Tale…”.

Taina nunţii este mare, zice Sf. Ap. Pavel, dar în Hristos şi în Biserică. Prin unirea nunţii se împlineşte într-un chip ne­desăvârşit, năzuinţa omului după veşnicie; prin urmaşii săi omul îşi prelungeşte viaţa dincolo de hotarele vârstei sale. Nunta pământească este însă o icoană ştearsă a negrăitei bucurii de a fi împreună cu Mirele Hristos; unirea cu El este veşnică şi bucuria fără de margini.

Dar pentru a putea intra împreună cu Mirele, trebuie înde­plinite condiţiile arătate în parabola celor zece fecioare: ve­ghere, feciorie şi untdelemn în candele. Despre veghere şi cură­ţie ne-a învăţat pe larg sfânta şi marea Luni; acum se stăruie în­deosebi asupra untdelemnului. într-adevăr, toate cele zece erau fecioare, toate au vegheat de-a lungul nopţii în aşteptarea Mi­relui; cinci din ele însă, pentru că au avut untdelemn îndeajuns pentru candele au fost numite înţelepte şi au intrat în cămară împreună cu Mirele; celelalte cinci pentru că n-au avut grijă să-1 cumpere la vreme, şi-au pierdut ostenelile fecioriei şi ale ve­gherii; au rămas afară din cămară, de aceea au şi fost numite nebune. Untdelemnul a fost deci piatra lor de încercare. Ce taină ascunde oare untdelemnul din candelele fecioarelor?

Cititi mai mult...

Sf. Ioan Gura de Aur - Cuvant la Duminica Floriilor

Nimica nu nelinişteşte pe cei mai mulţi aşa de tare ca aceea că bogaţii cei mai prihăniţi se îndulcesc de multă norocire, pe când drepţii sau cei îmbunătăţiţi adeseori suferă cea mai amară sărăcie şi mii de alte răni care sunt încă mai cumplite decât sărăcia.

De aceea mulţi zic: „Unde este pronia, unde este dreptatea cea dumnezeiască, unde este judecata cea dreaptă ? Cel înfrânat si cel îmbunătăţit sunt nenorociţi, pe când cel desfrânat şi cel rău sunt norociţi; acesta este admirat, celălalt nesocotit, acesta trăieşte în îndestulare şi desfătare, celălalt este certat de sărăcie şi de mizeria cea mai mare”.

Aşa vorbeşte cel nepriceput, dar în adevăr păcătosul este omul cel mai ticălos şi mai nenorocit din lume, chiar când nu se pedepseşte îndată; el tocmai atunci este cel mai nenorocit când nu se pedepseşte şi când nu i se întâmplă nimic potrivnic. La boli şi la rele noi nu deplângem pe cel ce se lasă a se vindeca, ci pe acei ce sunt nevindecabili. Iară ce este boala si rana pentru trup, aceea este păcătui pentru suflet. Şi ceea ce este tăietură şi doctorie pentru trupul cel bolnav, aceea este nenorocirea pentru un suflet bolnav.

Aţi înţeles ce zic eu ? Fiţi cu luare aminte, căci eu voiesc să vă comunic o învăţătură de adevărată înţelepciune. Presupune că tu vezi pe cineva care are o buba rea, din care ies viermi şi curge puroi, iar acela îşi neglijează rana şi buba; dar mai vezi încă pe un altul, care suferind de aceeaşi boală, se slujeşte de mâinile doctoricesti, lasă a se arde şi a se tăia, şi bea doctorii amare. Spune-mi mie, pe care din aceştia doi vei deplânge tu, pe bolnavul care nu se supune vindecării sau pe acela care întrebuinţează leacurile ?

Fireşte că pe acela care nu se lasă a se vindeca. De asemenea, înfăţişează-ţi doi păcătoşi, căci şi păcătosul este un bolnav; unul dintre ei se pedepseşte pe pământ, celălalt nu. Deci să nu zic că acest din urmă este un norocit, căci este bogat, căci poate jefui sărmanii, căci împilează văduvele, se află bine, cu toate răpirile sale, se îndulceşte de cinste şi de consideraţie, are dregătorie şi putere, şi nu cunoaşte nici una dintre patimile cele obişnuite omenesti, nici friguri, nici nenorocire, nici vreun fel de boală. Este înconjurat de-o grămadă de copii, se bucură de o vârstă norocită ş.a.

Şi cu toate acestea,tocmai pe dânsul trebuie să-1 deplângeţi mai mult, căci el este bolnav fără a primi vindecarea. Cum aşa ? îţi voi spune. Cand vezi pe cineva suferind de idropică şi trupul lui umflându-se, iară el cu toate acestea nu aleargă la doctor, ci mai vârtos robeşte plăcerii de a bea, ţine o masă îmbuibătoare, se îmbată în toate zilele şi aşa tot mai mult sporeşte boala sa, spune mie, îl lauzi tu oare pe acesta ca pe un norocit, sau îl socoti nenorocit? Dacă, dimpotrivă, vezi pe un altul, care de asemenea este idropic, însă caută ajutorul doctorilor, rabdă foamea, trăieşte foarte cumpătat, mănâncă şi bea neobişnuit de puţin si primeşte cele mai amare doctorii, care deşi pricinuiesc dureri, însă tocmai prin aceasta restatornicesc sănătatea, nu-1 vei socoti pe acesta mai norocit decât pe acela ? Negreşit, că unul este bolnav şi nu se vindecă, celălalt este bolnav şi se vindecă. Cura este grea, dar folositoare. Aşa este şi în viaţa noastră cea de acum.

Numai că aici nu este vorba de un trup bolnav, ci de un suflet bolnav. Locul bolii îl ţine aici păcatul, doctoria cea amară fiind pedeapsa dumnezeiască. Adică ceea ce lucrează doctorul cu doctoria, cu tăierea si cu arderea, Dumnezeu lucrează cu pedepsele. Precum la boli fierul si focul cele adeseori întrebuinţate, deşi ard dureros, opresc cangrena şi stârpesc buba şi sunt foarte mântuitoare, tot aşa la un suflet bolnav, foamea şi bolile şi alte rele de tot felul se întrebuinţează în locul fierului şi al focului, spre a împiedica întinderea cangrenei sufletului şi a-l vindeca.

Cititi mai mult...

Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului. Icoana "Pantanassa" - vindecatoarea de cancer

Slăvite lucruri ne-au înconjurat de la tine, o,
Cetate a lui Dumnezeu, prin vindecările pe care le reverşi,
şi primind izvoare răcoritoare de vindecare, îţi strigăm cu mulţumire unele ca acestea, o, Împărăteasă a toate:

Bucură-te, iarbă vindecătoare care uşurezi suferinţa
Bucură-te, răcoreală care potoleşti fierbinţeala bolii
Bucură-te, flacără care arzi blestemul cancerului
Bucură-te, cea care ridici din patul durerii pe cei pe care doctorii nu-i mai pot ridica
Bucură-te, cea care îţi arăţi faţa ta cea preacurată celor aleşi ai tăi
Bucură-te, cea care ne scoţi din cătuşele păcatelor
Bucură-te, căci prin tine ne-a fost dată scoaterea din moarte
Bucură-te, că prin tine mulţime de credincioşi au fost mântuiţi
Bucură-te, înălţime curată, neatinsă de gândul omenesc
Bucură-te, adâncime trăită de lume
Bucură-te, cea care ai fost profeţită de Patriarhii Vechiului Testament
Bucură-te, călăuzitoarea ierarhilor care se roagă ţie
Bucură-te, Împărăteasă a toate, care vindeci neputinţele noastre, cu harul tău!

(din Acatistul la icoana Maicii Domnului Pantanassa )

Această minunată icoană vine din negura timpurilor, fără a i se cunoaşte zugravul sau istoria. Relatările despre puterea ei tămăduitoare încep din secolul al XVII-lea, în mănăstirea Vatoped, aflată în Sfântul Munte Athos. Numele ei, „Pantanassa" se tâlcuieşte din greceşte ca „Împărăteasă a toate", fiind cunoscută ca izbăvitoare de lucrări diavoleşti (vrăjitorii, farmece), tămăduitoare a cancerului şi a altor boli cumplite şi fără leac. Originalul se află şi astăzi în biserica mare a mănăstirii, în iconostasul aflat în partea stângă.

În acele timpuri, în biserica mare (gr.: katholikon) a mănăstirii Vatoped, intrase un tânăr ciudat, venit din insula Ciprului, care, în loc să se închine acestui odor nepreţuit, stătea bolborosind cuvinte neînţelese înaintea ei. Când s-a apropiat mai mult de icoană, chipul Maicii Domnului a început să strălucească şi o putere nevăzută l-a trântit la pământ. Când şi-a revenit în sine, tânărul a mărturisit părinţilor mănăstirii că trăise departe de Hris-tos şi că practicase magia, făcându-se ucenic al diavolului, ale cărui porunci le îndeplinea. Din clipa acestei minunate mijlociri a Împărătesei Cerurilor, viaţa sa s-a schimbat întru-totul, venind la Biserica lui Hristos şi vieţuind până la moarte ca un bun creştin, lăudând neîncetat milostivirea lui faţă de Dumnezeu şi facerile Lui de bine, revărsate asupra sa prin rugăciunile Preacuratei Maicii Sale.

De-a lungul vremii, icoana şi-a dobândit renumele de făcătoare de minuni, tămăduind multe boli ale călugărilor şi pelerinilor care se rugau cu credinţă înaintea ei, fiind cunoscută mai ales ca vindecătoare de cancer, care a fost şi rămâne încă o boală grea, în faţa căreia de cele mai multe ori, doctorii ridică din umeri, neputincioşi.

Maica Domnului este zugrăvită stând pe tron împărătesc, îmbrăcată în veşmânt de culoare stacojie, ţinând în braţe Dumnezeiescul Prunc, ce ţine în mâna stângă un filacter, iar cu dreapta binecuvintează. Ei sunt încadraţi de Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, ce sunt înfăţişaţi închinându-se lor, cu evlavie şi cu dragoste. În arhiva mănăstirii Vatoped sunt păstrate multe relatări, primite din toată lumea, despre minunile săvârşite de această icoană, dar şi de copii ale sale. Iată numai trei dintre ele:

Credincioasa Andrula Papahristodoulou din Nicosia, Cipru, spune următoarea întâmplare, petrecută către sfârşitul anului 1990. Într-o noapte, pe când dormea, a scos un geamăt puternic, s-a întins şi, cu ochii deschişi, a intrat în comă. Membrii familiei au crezut că a murit. După primul ajutor, a început să dea semne de viaţă. La spital i s-au făcut multe analize, câteva zile în şir, descoperindu-se astfel că avea tumoră pe creier, trebuind operată de urgenţă. S-a dus la operaţie cu nădejde în Maica Domnului Pantanassa, a cărei icoana o avea chiar şi la spital mereu cu dânsa. În timpul operaţiei nu s-a reuşit însă extirparea completă a tumorii. Din cauza aceasta avea mari greutăţi (ameţea, nu putea să umble şi să vorbească bine, o deranjau foarte mult zgomotele).

Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului Pantanassa aflata in partea stanga a imaginii cu stergarul deasupra

A ieşit însă din spital, deoarece doctorii nu mai aveau ce îi face. Într-o zi, pe când se afla întinsă pe pat, iar deasupra capului avea icoana Pantanassa, a simţit o bună mireasmă inexplicabilă, care a durat în jur de 10 minute, devenind din ce în ce mai puternică. La început, membrii familiei nu au simţit nimic. Apoi însă şi-au dat seama şi ei de mireasmă şi au înţeles emoţionaţi că era vorba de cercetarea Maicii Domnului. După câteva zile, mireasma s-a repetat, lucru care a convins-o pe bolnavă că Maica Domnului o va vindeca.Mergând din nou la spital pentru examinare, medicul a venit la dânsa cu rezultatul tomografiei şi a întrebat-o mirat: „Aţi urmat vreo terapie în afara spitalului?"; „Nu", i-a răspuns bolnava. „Bine, dar pe tomografie nu se vede nimic!" Atunci bolnava i-a mărturisit că se aştepta să nu mai găsească nici o urmă de tumoră şi le-a povestit ce se întâmplase . Medicul i-a răspuns: „Şi eu cred în minunile Maicii Domnului, pentru că mi-a vindecat şi mie fetiţa de 4 ani care suferea de leucemie, iar acum este sănătoasă". Astăzi, Andrula este sănătoasă şi îi mulţumeşte Maicii Domnului pentru minune.

La Centrul de Oncologie Infantilă din Moscova era internat un băieţel de 8 ani, pe nume Mihail Iacunin din oraşul Toliati, suferind de cancer la ochi. La capul patului său, în stânga, se afla o iconiţă a Maicii Domnului, copie a icoanei Pantanassa. Pe data de 11.11.1991, mama băiatului, care stătea alături şi se ruga Maicii Domnului pentru vindecarea băiatului, împreună cu o prietenă, pe nume Claudia Ohartina, a văzut cum din icoană ies raze de lumină. Peste câteva zile însă, în timpul nopţii, mama băiatului a constatat cu durere că inima lui Mihail încetase să mai bată. A alergat după infirmieră. Întor-cându-se împreună, în timp ce pe culoar şi în salon era întuneric, au văzut cum din icoană se îndreaptă două raze de lumină către trupul copilului mort. Îndată inima băiatului a început din nou să bată.

Pavel Ipaspistis din Drama, Grecia, scrie: „Am mers ca închinător în Sfântul Munte, în vara anului 1994. Ghidul mănăstirii ne-a vorbit despre icoana Pantanassa de la Vatoped, care vindecă bolile de cancer. Deoarece mama mea avea o astfel de problemă a pielii feţei, m-am rugat în faţa icoanei Maicii Domnului, în genunchi, ca să o vindece, promiţându-i că voi lăsa la icoană cruciuliţa mea de aur. Plecând de la mănăstire, am luat cu mine ulei de la candelă, pe care l-am dat mamei. După ce s-a uns cu acel ulei, cancerul de piele a cedat. Mergând din nou la spitalul din Drama pentru obişnuita cauterizare, i s-a spus că nu mai este nevoie, pentru că tumora nu mai există. De atunci, mama s-a vindecat complet."

Cititi si:

Icoana Maicii Domnului Pantanassa savarseste inca o minune

15/28 Octombrie - Pomenirea Icoanel facatoare de minuni a Maicii Domnului "Pantanassa"

Pagina 1 din 49

Facebook

Contact

Manastirea Adormirea Maicii Domnului Bucuresti

  • Adresa: Str. Televiziunii, nr. 13, sector 6
  • Email: amdmamd@yahoo.com
  • Telefon: 0784.291.624