Familia ortodoxa

LEGEA VACCINARII OBLIGATORII A FOST ADOPTATA DE SENAT. Inca un pas spre dictatura medicala in Romania

E-mail Print PDF

Plenul Senatului a adoptat luni 23.10.2017 cu 99 de voturi ”pentru” și o abținere proiectul de lege al Guvernului privind vaccinarea obligatorie. Senatul Romaniei este prima camera sesizata iar camera decizionala in cadrul acestui proiect de lege este Camera Deputatilor.

Legea vaccinarii obligatorii in Romania are caracter de lege organica si are nr. 216/2017. Legile organice se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere. In Senatul Romaniei, prima camera sesizata in cazul Legii vaccinarii obligatorii, in dezbaterile din comisii, legea a trecut cu votul majoritar din fiecare comisie inclusiv in comisia pentru drepturile omului si drepturi constitutionale, ceea ce a dat acestei legi un fel de putere in fata oamenilor in sensul ca Legea Vaccinarii respecta drepturile omului.

In proiectul de lege adoptat de Senatul Romaniei se precizeaza ca acordul asupra vaccinarii este prezumat, ceea ce incalca mai multe legi inclusiv Constitutia Romaniei dar si mai multe tratatate internationale privind libertatea omului la care Romania a aderat si pe care le-a si semnat.

Senatul a eliminat data intrarii in vigoare a legii si anume data de 01.01.2018, ceea ce lasa la libertatea statului si a autoritatilor “declansarea” oricand a unei epidemii sau pandemii. Sau in cel mai rau dintre cazuri, legea sa intre in vigoare la trei zile de la publicarea in Monitorul Oficial. Dupa cum stau lucrurile se pare ca totul este “pe repede inainte”.

A fost pastrat in textul legii avertismentul si apoi amenda de 10000 lei pentru parintii care nu isi vaccineaza copii si probabil urmatoarea etapa, decaderea din drepturile parintesti. Legea va merge in dezbatere in continuare la Camera Deputatilor care asa cum am aratat mai sus este si camera decizionala. Prima oara va fi dezbatuta in comisii apoi in plenul camerei dupa care dezbaterea finala pe fiecare articol in parte si apoi votul final.

CE SPUNE PRESA NEASERVITA POLITIC DIN ROMANIA

Costel Stanciu, președintele Asociației Pro Consumatori, a participat la dezbateri publice legate de acest subiect și a vorbit în exclusivitate pentru ActiveNews despre legea trecută azi prin Senat. Acesta acuză interese economice și politice, dat fiind votul categoric.

„Nu mă așteptam la un vot categoric. Asta arată că senatorilor li s-a impus într-un fel din afară de către structuri politice și economice să voteze această lege în forma în care a fost prezentată în cadrul comisiilor. Mi-am dat seama, din participarea mea la dezbateri, că mulți senatori au votat în necunoștință de cauză. Nu au citit legea nici măcar o dată. Mi-am dat seama că se punea accent numai pe vaccinarea obligatorie a copiilor, nicidecum a adulților. Senatorii se informaseră din ceea ce a publicat mass-media favorabilă acestui proiect de lege, care a dat numai știri cu vaccinarea copiilor, în niciun articol nu am văzut ceva legat de vaccinarea obligatorie a adulților”, a spus Stanciu.

Stanciu acuză lipsa oricărei dezbateri pe această lege, mai ales că în urmă cu o săptămână în Parlament fusese depusă o moțiune de cenzură legată de sănătate: „Au picat toate amendamentele, niciunul nu a fost supus dezbaterii în plen. S-a încălcat Constituția României, votul s-a dat pe baza indicației liderului grupului senatorial din partidul respectiv. Toate partidele au votat în favoarea acestei legi. 99 de senatori au votat forma actuală a proiectului de lege. Mă îngrijorează că recent a fost depusă o moțiune cu denumirea "PSD dăunează grav sănătății". Cei care au susținut moțiunea au votat pentru acest proiect de lege. Nu mai înțeleg nimic”.

Alexandra Oberschi avocat, președinta Asociației Juriștilor pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților, a declarat că „niciunul dintre amendamentele noastre nu a fost admis. Au păstrat consimțământul prezumat, pedepsirea medicilor, interzicerea accesului in scoli, neglijarea medicală”.

Sa explicam pe scurt ce inseamna acesti termeni: consimțământul prezumat, pedepsirea medicilor, interzicerea accesului in scoli, neglijarea medicală.
Consimtamantul prezumat: În absenţa unor dovezi care să indice că pacientul nu doreşte o anumită procedură ea poate fi efectuată. Consimțământul prezumat are o aplicabilitate destul de restrânsă în practica medicală, el fiind analizat cu precădere în două situații:
- prelevare de organe pentru transplant. Din ce în ce mai multe țări au legislații care permit prelevarea de organe în vederea transplantului în absența acordului explicit dat de pacient pentru prelevare. În cazul în care o anumită persoană nu a refuzat, anterior evenimentului ce a dus la moartea sa cerebrală, prelevarea de organe pentru transplant, aceasta poate fi efectuată. Nu este cazul României.
- acordarea de prim ajutor în cazul pacienților în stop cardiorespirator. În cazul în care pacientul nu refuză resuscitarea (acord de neresuscitare, ce la rândul său nu are o distribuție geografică universală), ea poate fi efectuată pe baza unui acord prezumat – se prezumă că persoana respectivă ar fi dorit, în cazul în care ar fi fost conștientă, să fie resuscitată.
 
Pedepsirea medicilor: Punerea medicilor care refuza vaccinarea copiilor, in situatii grele si de nesuportat pentru acestia care merg de la retragerea fondurilor si pana la retragerea dreptului de a practica medicina.

Interzicerea accesului in scoli: La inscrierea la scoala sa se ceara parintelui sau tutorelui copilului un carnet sau o adeverinta de la medicul de familie din care sa rezulte ca copilul a fost vaccinat cu vaccinurile din schema nationala obligatorie.

Neglijarea medicală: punerea sub acuzare de catre directia de protectie sociala a parintilor sau a tutorelui copilului pentru neglijare medicala, ceea ce duce in final la amenda de 10.000 lei sau chiar la decaderea parintelui din drepturile parintesti.

Ca sa putem intelege mai bine, niciun medic nu va da cu subsemnatul daca un singur copil v-a pati ceva grav din cauza unui vaccin obligatoriu, dar parintelui iar putea fi luat copilul de catre autoritati pentru neglijare medicala in cazui in care refuza sa-l vaccineze.

Legea vaccinarii obligatorii daca se va adopta va fi universal valabila si pentru adulti.

    DE ALTFEL, PREMIERUL TUDOSE A AFIRMAT DE MAI MULTE ORI CA COPII NU SUNT AI PARINTILOR CI APARTIN STATULUI.

Biofizicianul Virgiliu Gheorghe a declarat la un miting impotriva acestei legi: “La 27 de ani de la căderea comunismului, această manifestație este un simbol. Este un simbol pentru că marchează o schimbare de paradigmă, o întoarcere la momentul de care am scăpat acum 27 de ani. O paradigmă nouă, în care prevalează dictatul și nu exprimarea liberă a voinței umane”.

Virgiliu Gheorghe afirmă că dacă acest act normativ va fi adoptat, atunci se va deschide o cutie a Pandorei, în care consimțământul prezumat poate fi aplicat la orice. „Dacă această lege va trece, atunci orice altă lege care include ideea de consimțământ prezumat va deveni posibilă. Va deveni posibil consimțământul prezumat în ceea ce privește eutanasierea copiilor, bătrânilor, a prelevării de organe etc. Ne reîntoarce la bolșevismul agresiv și regimul nazist, acolo unde s-au făcut primele experimente pe persoana umană” In prezent in mediile ortodoxe online se vehiculeaza ideea ca vaccinurile produse in ultimii ani in afara de binecunoscutele otravuri continute, contin si nanotehnologie, adica metode si substante care ar putea schimba comportamentul uman.

In 1917 un filosof austriac pe nume Rudolf Steiner a avut o premonitie pentru 100 de ani mai tarziu, afirmand urmatoarele: „Sufletul va fi eliminat printr-un medicament. Medicii materialisti vor primi sarcina de a exorciza chimic sufletele din intreaga omenire. Se vaccineaza practic pentru a anula dezvoltarea copiilor spre spiritualitate”

CE LEGI INTERNE SI INTERNATIONALE INCALCA ACEASTA LEGE A VACCINARII OBLIGATORII

1.Drepturile pacientului; consimțământul informat

Potrivit dispozițiilor Capitolului III "Consimțământul pacientului privind intervenția medicală” și în special ale art. 13 din Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului, "Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenție medicală, asumându-și, în scris, răspunderea pentru decizia sa.”  
Definiția intervenției medicale este dată la art. 1 litera d) din aceeași lege, astfel:  prin „intervenție medicală” se înțelege "orice examinare, tratament sau alt act medical în scop de diagnostic preventiv, terapeutic, ori de reabilitare”, deci include în mod neechivoc și vaccinarea.
 
Conform art. 6 din aceeași lege, "Pacientul are dreptul de a fi informat asupra stării sale de sănătate, a intervențiilor medicale propuse, a riscurilor potențiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuării tratamentului și nerespectării recomandărilor medicale, precum și cu privire la date despre diagnostic și prognostic.”
 
Prin introducerea conceptului de "acord prezumat”, proiectul de lege încalcă prevederile Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, respectiv articolul 600 (1) : "Pentru a fi supus la metode de prevenție, diagnostic și tratament, cu potențial de risc pentru pacient, după explicarea lor de către medic, [...], conform prevederilor alin. (2) si (3), pacientului i se solicită acordul scris.
 
(2) În obținerea acordului scris al pacientului, medicul, [...] sunt datori să prezinte pacientului informații la un nivel științific rezonabil pentru puterea de înțelegere a acestuia.
 
(3) Informațiile trebuie să conțină: diagnosticul, natura și scopul tratamentului, riscurile și consecințele tratamentului propus, alternativele viabile de tratament, riscurile și consecințele lor, prognosticul bolii fără aplicarea tratamentului.”
 
Or, nerespectarea articolului 660 atrage după sine răspunderea  cadrelor medicale așa cum este prevăzută în articolul 662 din Legea sus-menționată: "Medicul curant, […] răspund atunci când nu obțin consimțământul informat al pacientului sau al reprezentanților legali ai acestuia, […].”
Obținerea consimțământului pacientului sau al reprezentanților legali ai acestuia înaintea efectuării oricărui act medical reprezintă o normă deontologică fundamentală în relația medic-pacient, prevazută în Codul Internațional al Eticii Medicale, în Declarația de la Geneva și în Jurământul lui Hipocrate depus de orice medic la începutul carierei sale.
 
Conform art. 382 din aceeași lege, "Cu excepția cazurilor de forță majoră, de urgență ori când pacientul sau reprezentanții legali ori numiți ai acestuia sunt în imposibilitate de a-și exprima voința sau consimțământul, medicul acționează respectând voința pacientului și dreptul acestuia de a refuza ori de a opri o intervenție medicală.”
 
În legătură cu acest concept de "acord prezumat”, există decizia Curții Constituționale nr. 306/2012 dată în dosarul nr. 1.311 D/2011 legat de participarea copilului petentului la "ora de religie”: Curtea a respins acțiunea petentului, aratând că acesta avea dreptul de a opta ca al său copil să nu frecventeze ora de religie, acest drept fiind consacrat atât în dreptul intern cât și de numeroase convenții internaționale la care România este parte. 

2.Drepturile parentale

Părintele este și trebuie să rămână singurul îndreptățit să ia decizii în legătură cu propriul copil. Este evident că în conținutul noțiunii de drepturi și responsabilități ale părinților intră cu prisosință și acest drept prevăzut de art. 13 din Legea nr. 46/2003.
 
A nu recunoaște acest drept – ca element esențial al ansamblului drepturilor și obligațiilor parentale – înseamnă a anihila drepturile parentale și responsabilitatea legală a părinților în privința copiilor lor, prin forța coercitivă a statului, ceea ce este o măsură inacceptabilă și inimaginabilă într-o societate de drept.
 
Constituția, la art. 48 intitulat "Familia”, arată că:
 
"Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor”, text care de altfel este reluat și de Codul Civil la art. 258.
 
Tot Codul Civil la art. 261 "Îndatorirea părinților” arată că: "Părinții sunt cei care au, în primul rând, îndatorirea de creștere și educare a copiilor lor minori.”
Totodată, art. 487 din Codul Civil intitulat "Conținutul autorității părintești” prevede că
 
"Părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, […], potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului”.
 
Riscurile și reacțiile adverse pe care le presupune această procedură medicală care este vaccinarea, precum și ingredientele vaccinurilor, fie prezentate în cuprinsul prospectelor acestora sau chiar necunoscute de nimeni (nici măcar de autoritățile care aprobă punerea lor pe piață) datorită faptului că sunt considerate „secrete industriale”, sunt prin ele înseși suficiente pentru a declara cu certitudine procedura vaccinării ca fiind purtătoare de riscuri, ca atare numai un părinte informat, după o aprofundată chibzuință și cântărire a situației personale a copilului, luând în considerare contextul medical familial, cu istoricul său imunologic, alergologic, genetic, poate decide să și le asume sau nu în privința acestuia.
 
3.În privința drepturilor și libertăților fundamentale, proiectul de lege încalcă numeroase dispoziții legale și constituționale.
 
3.1 Citim în art. 71 din Codul Civil "Dreptul la viață privată”:
 
(1) Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private.
(2) Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viața intimă, personală sau de familie, [...], fără consimțământul său [...].
(3) Este, de asemenea, interzisă utilizarea, în orice mod, a [...] informațiilor din viața privată a unei persoane, fără acordul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.”
 
3.2 Potrivit art. 67 din Noul Cod Civil „Nicio persoană nu poate fi supusă experiențelor, testelor, prelevărilor, tratamentelor sau altor intervenții în scop terapeutic ori în scop de cercetare științifică decât în cazurile și în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege.”
 
3.3 Este încălcat principiul inviolabilității libertății persoanei, reglementat de art. 23 alin. 1 din Constituția României și de art. 64 din Codul Civil, prin faptul că simplul act al vaccinării constituie o contrângere a voinței persoanei copilului, cu atât mai mult cu cât proiectul de lege reglementează posibilitatea efectuării vaccinului fără, ba chiar împotriva voinței exprese și exprimate în prealabil a părinților.
 
3.4 Este de asemenea încălcat flagrant dreptul constituțional la viață și dreptul la integritate fizică și psihică a persoanei, prevăzute de art. 22 alin. 1 din Constituția României. "Dreptul la viață, precum și dreptul la integritate fizică și psihică ale persoanei sunt garantate”. Actul vaccinării este considerat un act medical preventiv, care este și trebuie să rămână facultativ, deoarece nu există o garanție suficientă și rezonabilă împotriva riscurilor sau reacțiilor adverse ale acestuia, existând posibilitatea reală pentru persoana căreia i se administrează să i se pună în pericol viața, sănătatea și integritatea fizică sau psihică .
 
Înseși prospectele vaccinurilor existente pe piață enumeră riscuri mici, medii, și majore, mergând până la deces (2),(3)(,4) . Nu există practic nici o garanție, medicală sau juridică, împotriva riscurilor sau reacțiilor adverse ale unui vaccin. Mai mult, însuși proiectul de lege amintește de riscurile inerente procedurii vaccinării, prin faptul că încearcă să reglementeze, de o manieră improprie și incompletă, despăgubirea persoanelor afectate de vaccinuri.  
 
3.5 Este de asemenea încălcat principiul constituțional al dreptului persoanei umane de a dispune de ea însăși, principiu prevăzut de art. 26 alin. 2 din Constituția României deoarece actul vaccinării constituie o ingerință nelegală în viața intimă și privată a copilului și în familia acestuia, în măsura în care nu există un acord prealabil efectuării acestuia.
 
3.6 Sunt totodata încălcate dreptul la ocrotirea sănătății și dreptul special de protecție a copiilor și tinerilor, drepturi consacrate de art. 34 și art. 49 din Constituția României, prin faptul că nu există analize risc-beneficiu realizate în mod științific pentru vaccinuri, deci nu se prezintă o garanție suficientă și rezonabilă de către statul român că prin administrarea unui anumit tip de vaccin unui subiect uman nu i se pune în pericol acestuia viața sau integritatea fizică sau psihică.
 
3.7 Art. 61 din Codul Civil stipulează că "(1) Viața, sănătatea și integritatea fizică și psihică a oricărei persoane sunt garantate și ocrotite în mod egal de lege” și că
"(2) Interesul și binele ființei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societății sau al științei”, așadar sacrificarea copiilor care ulterior devin afectați de vaccinare pentru un ipotetic interes al societății nu este admisibilă.   
 
3.8 Prin prevederile sale, care ar interzice accesul într-o instituție de învățământ fără carnetul de vaccinari la zi sau calendarul de recuperare a vaccinărilor omise sau amânate, proiectul de lege încalcă dreptul fundamental la educație, prevăzut în Constituția României, la art. 32, alin. 1:
 
„Dreptul la învățătură este asigurat prin învățământul general obligatoriu, prin învățământul liceal și prin cel profesional, prin învățământul superior, precum și prin alte forme de instrucție și de perfecționare", precum și dispozițiile art. 51 (1) din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului: "Copilul are dreptul de a primi o educație care să îi permită dezvoltarea, în condiții nediscriminatorii, a aptitudinilor și personalității sale”, și ale art. 52 (1) din legea menționată: "Ministerul Educației Naționale, ca organ de specialitate al administrației publice centrale, precum și inspectoratele școlare și unitățile de învățământ, […] sunt obligate să întreprindă măsuri necesare pentru:
a) facilitarea accesului la educația preșcolară și asigurarea învățământului general obligatoriu și gratuit pentru toți copiii”.

3.9 Încălcat este și dreptul la libertatea conștiinței, consacrat de art. 29 din Constituția României: ”(1) Libertatea gândirii și a opiniilor, precum și libertatea credințelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credință religioasă, contrare convingerilor sale. (2) Libertatea conștiinței este garantată [...]”. Or, proiectul de lege nu menționează dreptul de bază al părinților de a refuza administrarea vaccinului, precum orice altă procedură medicală, din motive religioase sau de conștiință (dreptul la obiecțiune de conștiință), în special pentru motivul că anumite vaccinuri au printre ingrediente celule provenind de la foetuși avortați (5),(6),(7)  sau de la animale.
 
3.10 Conform art. 53 alin. 1 și 2 din Constituția României, exercițiul unor drepturi sau libertăți poate fi restrâns numai în cazurile expres și limitative prevăzute, anume: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru destul de grav. Or tocmai recurența epidemiilor în cadrul populațiilor vaccinate (8),(9),(10), (11)  și desele efecte adverse ale procedurii indică eficiența nesigură a vaccinării în masă (12)  și importanța discutabilă în consolidarea sănătății publice (spre exemplu, România este cea mai vaccinată țară împotriva TBC (13)  și totodată are cele mai multe cazuri de TBC din Europa (14) de amintit este și eșecul major al vaccinării cu BCG din 2012, când extrem de mulți bebeluși au dezvoltat efecte adverse severe, fapt ca urmare a căruia vaccinul a fost retras de pe piață (15 ), (16).
 
4.Proiectul de lege încalcă importante dispoziții de aplicabilitate comunitară, cuprinse în convenții internaționale. Obligativitatea unui act medical (vaccin) prevăzut într-o lege este în contradicție cu reglementările internaționale privind atât etica și cercetarea medicală, cât și profesia de medic în general, reglementări legate de drepturile pacienților, consimțământul informat și obligațiile autorităților medicale.

Este vorba despre Declarația de la Helsinki privind experimentele și cercetările biomedicale (1962-1989) (Art. 3-10, 16-18, 25-32 ), Codul Nuremberg (1947) (Punctele 1, 2, 4, 5, 6, 7, 9, 10), Raportul Belmont (1978) (Cap. 2, 3, 4, 6), Declarația de la Geneva (1948), Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948) (în special art. 3, 18, 25, 36), Tratatul privind Uniunea Europeană (2007) (Art. 2, 3 și 6 referitoare la respectarea libertăților și drepturilor omului, protecția specială a drepturilor copilului), Codul Internațional al Eticii Medicale (1949), Convenția Europeană asupra Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (1950), Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice (1966, ratificat de România în 1974), Charta Socială Europeană (1961), Declarația de la Lisabona privind Drepturile Pacientului (1981), Convenția privind Drepturile Omului și Biomedicina (2000), etc.

5.În plus, subliniem faptul că teoria de "imunitate de turmă”, utilizată drept justificare și bază pentru întregul efort internațional de vaccinare în masă este pusă sub semnul întrebării de însemnați membri ai comunității științifice mondiale (17),(18), (19)  ca atare până la apariția unor studii primare solide care să o dovedească, această teorie nu poate fi considerată decât un mit, o teorie devenită dogmă. De altfel, poziția oficială a comunității medicale despre imunitatea vaccinală limitată în timp, frecventele nereușite ale vaccinurilor în a produce anticorpi, transmiterea de virusuri de la vaccinați către persoane nevaccinate (20), (21), (22)  dar mai ales nenumăratele epidemii pornite în sânul comunităților integral vaccinate (23),(24),(25), (26), (27)  spulberă mitul imunității de turmă realizabile prin vaccinare (28).

6.Tot în Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului, în Capitolul IV "Dreptul la confidențialitatea informațiilor și viața privată a pacientului”, se arată, la art. 21, că „Toate informațiile privind starea pacientului, [...] datele personale sunt confidențiale […]”, iar art. 22 precizeaza „Informațiile cu caracter confidențial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul își dă consimțământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.”
De asemenea, conform art. 25 (1) "Orice amestec în viața privată, familială a pacientului este interzis, cu excepția cazurilor în care această imixtiune influențează pozitiv diagnosticul, tratamentul ori îngrijirile acordate și numai cu consimțământul pacientului.”
 
Conform art. 37, "Nerespectarea de către personalul medico-sanitar a confidențialității datelor despre pacient și a confidențialității actului medical, precum și a celorlalte drepturi ale pacientului prevăzute în prezenta lege atrage, după caz, răspunderea disciplinară, contravențională sau penală, conform prevederilor legale.”
 
7.Nu mai puțin, acțiunile cerute medicilor prin proiectul de lege încalcă grav deontologia medicală. Existența efectelor adverse grave ale vaccinurilor (întregi clase noi de patologie certificate de studii publicate în literatura de specialitate (29)  sau chiar de producătorii de vaccinuri, în prospectul oficial) împiedică posibilitatea stipulării într-o lege a obligativității acestora. Deontologia medicală și jurisprudența internațională nu admit ca rezonabilă nici măcar recomandarea unor acte medicale ale căror beneficii sunt inferioare riscurilor, cu atât mai puțin obligativitatea unor proceduri dovedite drept potențial periculoase și controversate în ce privește eficiența.
 
Astfel, literatura științifică medicală și studiile efectuate indică faptul că vaccinurile pot provoca: deces (30) , boli autoimune (31), (32), (33), (34), (35), (36) boli neurologice (37), (38) autism (39), (40), (41), (42),(43),(44) ,(45) , (46), (47) encefalită (48) , convulsii febrile și epilepsie (49),  diabet (tip I) (50), sindromul morții subite a sugarului (51), (52), (53), (54) alergii (55) , (56) astm (57), intoleranțe alimentare (58), dermatită atopică (59)  și alte afecțiuni grave (60), (61)  (șoc anafilactic, paralizie, diverse neuropatii (62) ,(63), (64)  encefalită, encefalopatie, meningită, sindromul Guillaume-Barre, disfuncții cognitive cronice (65)  etc). Respectatul site www.greenmedinfo.com a cules un număr de peste 300 de referințe bibliografice din Biblioteca Națională de Medicină www.pubmed.org cu privire la efectele adverse ale vaccinării (peste 200 de efecte adverse distincte, inclusiv deces), ca și numeroase studii privitoare la contaminarea vaccinurilor (66), (67) și la izbucnirea de epidemii în rândul populațiilor intens vaccinate (68).
 
Aceste afecțiuni postvaccinale au fost certificate și de instanțe judecătorești sau medicale, iar producătorii responsabili au fost condamnați să plătească despăgubiri victimelor (69) , aproximativ un milion de dolari pentru fiecare caz. Citim cu îngrijorare în proiectul de lege că statul își propune, cu lejeritate, să acorde compensații celor afectați de asemenea efecte adverse din bugetul public.  
 
8.Prevederile legale anterior menționate trebuie citite în coroborare cu cele ale Legii 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, care în CAPITOLUL III: Reguli speciale privind prelucrarea datelor cu caracter personal, la art. 7 Prelucrarea unor categorii speciale de date, precizează că „Prelucrarea [...] datelor cu caracter personal privind starea de sănătate [...] este interzisă”, or, niciuna dintre situațiile de excepție prevăzute de lege (la art. 9 din Legea 677/2001), situații în care prelucrarea acestui tip de date cu caracter special ar fi permisă, nu este în mod real îndeplinită, apărând eventual doar la nivel declarativ, în textul proiectului de lege în discuție.
 
9.Ca un corolar, proiectul de lege privind vaccinarea populației din România este ilegal întrucât încalcă întreg cadrul legislativ în vigoare și de asemenea ignoră principiul ierarhiei actelor juridice, conform căruia printr-un act juridic de forță inferioară nu se poate abroga sau modifica, nici măcar implicit, un act normativ de forță juridică superioară, cum este legea organică și cu atât mai mult însăși Constituția României.
 
10.Norme de drept penal

 Atragem atenția și asupra faptului că, prin acțiunile de vaccinare soldate cu vătămari sau/și punerea vieții în pericol, agenții vaccinatori (producătorii, distribuitorii, medicii, decidenții, etc.) devin subiect activ al unor infracțiuni din sfera penală, cum ar fi:
-Omorul calificat (cf art. 189 Cod Penal)

-Lovirea sau alte violențe (cf art. 193 Cod Penal) („(2)Fapta prin care [...] este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă”)
 
-Vătămarea corporală (cf art. 194 Cod Penal) („(1)Fapta prevăzută în art. 193, care a cauzat vreuna dintre următoarele consecințe: a)o infirmitate; b)[...] afectarea sănătății unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale; [...] e)punerea în primejdie a vieții persoanei, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani”)
 
-Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (cf art. 195 Cod Penal) („Dacă vreuna dintre faptele prevăzute în art. 193 și art. 194 a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 6 la 12 ani”)
 
-Vătămarea corporală din culpă (cf art. 196 Cod Penal) („(3)Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda. (4)Dacă urmările prevăzute în alin. (1)-(3) s-au produs față de două sau mai multe persoane, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime”)
 
-Lăsarea fără ajutor a unei persoane aflate în dificultate (cf art. 203 Cod Penal) (”(1)Omisiunea de a [...] anunța de îndată autoritățile de către cel care a găsit o persoană a cărei viață, integritate corporală sau sănătate este în pericol și nu are putința de a se salva se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă”) - legat de omisiunea de raportare a efectelor adverse ale vaccinării într-o manieră expeditivă, corectă și completă
 
-Infracțiuni contra umanității (cf. art. 439 Cod Penal) („(1)Săvârșirea, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat împotriva unei populații civile, a uneia dintre următoarele fapte: [...] g) vătămarea integrității fizice sau psihice a unor persoane; j)persecutarea unui grup sau a unei colectivități determinate, prin privare de drepturile fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestor drepturi, pe motive de ordin politic, rasial, național, etnic, cultural, religios, sexual ori în funcție de alte criterii recunoscute ca inadmisibile în dreptul internațional; se pedepsește cu detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

BOLI AUTOIMUNE PROVOCATE DE VACCINURI

1.  Lupus eritematos sistemic după:
vaccin antihepatită B
vaccin anti Papiloma virus
vaccin antigripal
vaccin anti DTP
vaccin anti ROR
vaccin antipneumococic
LES indus de adjuvanți

2.  Vasculite
induse de adjuvanți din vaccinuri
induse de vaccinul HBV
 
3.  Encefalomielită acută diseminată după:
vaccin antigripal
vaccin antihepatită
vaccin antirujeolă
vaccin antirabic
vaccin antitetanic
vaccin antidifterie
O parte din cazuri evoluează spre deces.

4.  Polimialgia reumatică. Fibromialgia. Polimiozita după:
vacinul antirubeolic
vaccinul antigripal
vaccinul antihepatic

5.  Boala celiacă după:
vaccinul antihepatită B
vaccinul anti ROR
vaccinul antigripal

6.  Diabetul zaharat tip 1 după:
vaccinul antioreion
vaccinul BCG

7.  Purpura trombocitopenică imună dupa:
adjuvanții din vaccinuri

8.  Miofascita macrofagică datorită:
sulfatului de aluminiu ca adjuvant
9.  Boli de țesut conjunctiv nediferențiate după:
vaccin antihepatită
adjuvanți

EFECTE SECUNDARE

1.  ROR: 136 decese raportate până în prezent
1 din 10 cazuri mortale sunt asociate cu pacienți imunocompromiși (infecții rujeolice )
 Trombocitopenie
Artrită
Diabet zaharat tip I
Boli autoimune

2.  VACCINUL ANTIPAPILOMA VIRUS:
21.301 reacții adverse din care:
3310 reacții prime din care
69 decese
760 dizabilități permanente
7834 prezentări la camera de gardă
Vaccinul a fost asociat cu 65,9% din totalul reacțiilor grave, cu 62% din totalul deceselor, cu 66% din totalul reacțiilor potențial fatale și cu 80% din totalul dezabilităților permanente
Reacții tardive:
Scleroză multiplă
Lupus eritematos sistemic

3.  VACCINUL ANTIHEPATITA B
Scleroză multiplă
Mielită
Miastenia gravis
Miopatia și miofascita macrofagică
Trombocitopenie și Pancytopenie
Sindromul antifosfolipidic

4.  VACCINUL ANTIPNEUMOCOCIC
Reactivare anemie hemolitică
Reactivare purpură trombocitopenică
Boală demielinizantă

 

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Premierul Mihai Tudose vrea sa decada din drepturi parintii care nu-si vaccineaza copii

E-mail Print PDF

Ca sa incepem de fapt cu ce este mai important si sa intelegem de fapt dorintele ascunse ale celor care ne conduc, Mihai Tudose, prim-ministrul Romaniei, este mason, membru al lojei Garibaldi, cu grad de maestru. Suplimentar, este consilierul personal al lui Radu Bălănescu, Marele Maestru al Marii Loji Naționale din România conform publicatiei online comisarul.ro.

Premierul, i-a solicitat ministrului Sanatatii sa inceapa o campanie sustinuta pentru a convinge pe toata lumea de necesitatea vaccinarii copiilor, a fost intrebat ce parere are despre faptul ca sunt parinti care refuza sa isi vaccineze copiii conform PRO Tv.

”Din punctul meu de vedere personal, va spun ca acel parinte care refuza vaccinarea si pune in pericol inconstient viata copilului, decide el asupra copilului, daca face sau nu poliomielita, face sau nu rujeola, moare sau nu, eu cred ca aici tot ce inseamna servicii sociale, protectia copilului... Alti parinti sunt decazuti din drepturi pentru fapte mult mai putin grave. Cand un parinte isi condamna copilul practic la moarte, nu stiu in ce masura se mai poate vorbi despre drepturi parintesti”, a afirmat Mihai Tudose.

La remarca unui jurnalist ca sunt si medici care sunt impotriva vaccinarii, prremierul a replicat: ”Nu stiu daca aceia sunt chiar doctori”.

Intrebat ce masuri vor fi luate in privinta parintilor care refuza sa isi vaccineze copiii, Tudose a spus ca este un subiect in discutie si ca a cerut solutii. ”Sunt solutii care tin de bunul simt, dar la care trebuie tinut cont si de tot ce inseamna cadrul legal. Si o ancheta a celor in drept de la protectia copilului, de la asistenta sociala, dar foarte bine fundamentat juridic”, a subliniat premierul.

Daca ar fi sa ne luam dupa spusele prim-ministrului Mihai Tudose si in Romania va exista un Barnevernet norvegian dar adaptat conditiilor mioritice. Mai pe sleau spus parintilor care refuza in continuare sa administreze copiilor lor otravurile bigpharma li se vor lua copii.

CADRUL LEGAL AL REFUZULUI VACCINARII COPIILOR SI ADULTILOR

Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacienţilor prevede clar necesitatea consimțământului informat şi exprimat în scris pentru intervențiile medicale.

„Art. 13. Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenţie medicală asumându-şi, în scris, răspunderea pentru decizia sa; consecinţele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.”

Definiția intervenției medicale este dată la art. 1 lit. d) din aceeaşi lege astfel:”prin intervenţie medicală se înţelege orice examinare, tratament sau alt act medical în scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare.”cuprinzând aşadar şi vaccinarea.

Legea nr. 95/2006 privind reforma sănătăţii nu prevede obligația de a fi vaccinat. Articolele 374 şi 376 solicită medicului să acționeze respectând voința pacientului, iar art. 649 prevede acordul scris al pacientului pentru diagnosticul şi tratamentul cu potenţial risc (nu se face însă definirea termenului). De asemenea, art. 651 prevede că actul medical se poate face în lipsa consimțământului informat  numai în situaţii de urgenţă în care lipsa acțiunii imediate ar pune în pericol viața pacientului.

„Art. 374 – (3) Deciziile și hotărârile cu caracter medical vor fi luate avându-se în vedere interesul  şi drepturile pacientului, principiile medicale general acceptate, nediscriminarea între pacienţi, respectarea demnităţii umane, principiile eticii  și deontologiei medicale, grija faţă de sănătatea pacientului şi sănătatea publică.”

„Art. 376 – (1) Cu excepţia cazurilor de forţă majoră, de urgenţă ori când pacientul sau reprezentanţii legali ori numiţi ai acestuia sunt în imposibilitate de a-și exprima voinţa sau consimţământul, medicul acţionează respectând voinţa pacientului și dreptul acestuia de a refuza ori de a opri o intervenţie medicală.”

„Art. 649. – (1) Pentru a fi supus la metode de prevenţie, diagnostic şi tratament, cu potenţial de risc pentru pacient, după explicarea lor de către medic, medic dentist, asistent medical/moaşă, conform prevederilor alin. (2) şi (3), pacientului i se solicită acordul scris.

(2) În obţinerea acordului scris al pacientului, medicul, medicul dentist, asistentul medical/moaşa sunt datori să prezinte pacientului informaţii la un nivel ştiinţific rezonabil pentru puterea de înţelegere a acestuia.

(3) Informaţiile trebuie să conţină: diagnosticul, natura şi scopul tratamentului, riscurile şi consecinţele tratamentului propus, alternativele viabile de tratament, riscurile şi consecinţele lor, prognosticul bolii fără aplicarea tratamentului.

Art. 650. – Vârsta legală pentru exprimarea consimţământului informat este de 18 ani. Minorii îşi pot exprima consimţământul în absenţa părinţilor sau reprezentantului legal, în următoarele cazuri:

a) situaţii de urgenţă, când părinţii sau reprezentantul legal nu pot fi contactaţi, iar minorul are discernământul necesar pentru a înţelege situaţia medicală în care se află;

b) situaţii medicale legate de diagnosticul şi/sau tratamentul problemelor sexuale şi reproductive, la solicitarea expresă a minorului în vârstă de peste 16 ani.

Art. 651. – (1) Medicul curant, asistentul medical/moaşa răspund atunci când nu obţin consimţământul informat al pacientului sau al reprezentanţilor legali ai acestuia, cu excepţia cazurilor în care pacientul este lipsit de discernământ, iar reprezentantul legal sau ruda cea mai apropiată nu poate fi contactat, datorită situaţiei de urgenţă.

(2) Atunci când reprezentantul legal sau ruda cea mai apropiată nu poate fi contactat, medicul, asistentul medical/moaşa pot solicita autorizarea efectuării actului medical autorităţii tutelare sau pot acţiona fără acordul acesteia în situaţii de urgenţă, când intervalul de timp până la exprimarea acordului ar pune în pericol, în mod ireversibil, sănătatea şi viaţa pacientului.”

Conform  OG nr. 53/2000  privind obligativitatea raportării bolilor şi a efectuării vaccinărilor, aprobată prin Legea nr. 649/2001,

„Art. 1 – (1) Medicii de familie, indiferent de forma de organizare a asistenţei medicale primare în cadrul sistemului public sau privat  și indiferent de casa de asigurări sociale de sănătate cu care au încheiat contract de furnizare de servicii medicale, au obligaţia de a asigura vaccinarea corectă a copiilor și de a raporta efectuarea acesteia direcţiei de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.

(2) Schema de vaccinare recomandată pentru copii și adolescenţi este prevazută în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă şi în Programul naţional de imunizări aprobat prin ordin al ministrului Sănătăţii şi Familiei.”

Din analiza acestui text de lege rezultă clar că vaccinarea nu este obligatorie, pentru că se folosește termenul „recomandată”. Pentru medicii de familie există obligația profesională să vaccineze  corect și să raporteze anumite boli ca  și situația vaccinărilor (se ţine un caiet unic de vaccinare pe persoană și medicul de familie face asemenea raportări), dar de aici nu rezultă nicidecum vreo obligație pentru părinţi/copii de a se supune vaccinării.

ALTE PREVEDERI LEGALE UTILE

 Constituţia României

„Art. 22. – (1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.”

„Art. 23. – (1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.”

„Art. 26  – (1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.”

„Art. 31 – (1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.

(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.”

Legea nr. 279/2009 – Codul Civil (noul Cod, promulgat, care urmează să intre învigoare la 1.10.2011)

„Art. 61. – (1) Viaţa, sănătatea şi integritatea fizică şi psihică a oricărei persoane sunt garantate şi ocrotite în mod egal de lege.

(2) Interesul şi binele fiinţei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societăţii sau al ştiinţei.”

„Art. 64 – (1) Corpul uman este inviolabil.”

„Art. 67. Nicio persoană nu poate fi supusă experienţelor, testelor, prelevărilor, tratamentelor sau altor intervenţii în scop terapeutic ori în scop de cercetare ştiinţifică, decât în cazurile şi în condiţiile expres şi limitativ prevăzute delege.”

Save

Save

VREMURI APOCALIPTICE: Germania - Incestul un "drept fundamental"

E-mail Print PDF

Curând, incestul ar putea deveni legal în Germania. Comisia de etică a guvernului spune că interdicția actuală este inacceptabilă, pentru că nu permite autodeterminarea sexuală. Noua decizie a fost luată în contextul unui caz vechi și cunoscut, ce implică relația incestuoasă dintre un frate și o soră. Patrick Stuebing și Susan Karolewski au fost separați în copilărie și nu au crescut împreună. De fapt, niciunul nu știa de existența celuilalt până când s-au întâlnit, moment la care Patrick avea 24 de ani și Susan, 16.

Cei doi au început o relație de tip parteneriat civil, locuind împreună și dând naștere la patru copii, dintre care doi cu dizabilități. Stuebing a fost condamnat pentru incest în Leipzig, în 2005, și a pierdut toate apelurile. În 2012, cazul a ajuns până la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, care a susținut legea germană.

Acum, comisia de etică, formată din 26 de membri, cercetători, doctori, teologi și avocați, a hotărât că „legea penală nu este în măsură să mențină un tabu social" și că „dreptul fundamental al unor adulți, care sunt frați, la autodeterminare sexuală trebuie să cântărească mai mult decât ideea abstractă a protecției familiei", scrie Reuters.

Președinta comisiei, Christiane Woopen, a fost printre cei 14 membri care au votat în favoarea revocării secțiunii 173 din lege, în timp ce 9 membri au votat ca interdicția să se menţină, iar 2 s-au abținut. În urma deciziei, comisia va cere guvernului să revizuiască legea.

Bulgărele de zăpadă
Decizia nu ar trebui să surprindă, dacă ne gândim la cei care au avertizat că legalizarea căsătoriilor homosexuale va avea un efect de bulgăre de zăpadă, ajungându-se la legalizarea diverselor tipuri de relații sexuale.

„Am fost foarte încântată [după această decizie]. [...] Familia nucleară, alcătuită dintr-un tată, o mamă și doi sau trei copii, nu mai constituie o majoritate", afirmă Anne Wilde, o activistă vocală a poligamiei, citată de Buzzfeed. „Acum, copiii sunt îngrijiți de bunici, părinți singuri sau părinți gay. [...] Se pare că, dacă tot mai multe persoane acceptă căsătoriile gay, urmează ca și căsătoriile poligame să nu mai fie criticate atât de mult", adaugă ea. „Ne bucură foarte mult această decizie", afirmă și Joe Darger, un adept al poligamiei din statul Utah. „Cred că, în sfârșit, [Curtea Supremă] a făcut un pas în corectarea unei anumite inechităţi, iar acest lucru va avea un impact și asupra noastră", adaugă el.

Tot pe subiectul incestului, un judecător din Australia a declarat că aceste relații nu ar mai trebui considerate un tabu și că ar trebui acceptate la fel cum au fost acceptate căsătoriile homosexuale. „Dacă ar fi fost anii 1950 și am fi avut un juriu de 12 persoane aici, acesta ar fi spus cu siguranță că nu este natural ca un bărbat să fie interesat de alt bărbat sau de un băiat. Aceste lucruri au dispărut", spunea judecătorul Garry Neilson.

Cititi mai mult...

Patericul Athonit - Cuvinte despre cresterea copiilor

E-mail Print PDF

Un părinte a spus:
– Rugăciunea este semn al încrederii în Dumnezeu. Când încrederea în Dumnezeu este totală, nu este necesar să te rogi pentru ceva, pentru că Dumnezeu are grijă de ce e nevoie. Atunci trebuie să aştepţi cu răbdare ca fructul să se coacă şi să cadă din copac. De aceea, părinţi, încredinţaţi-vă copiii lui Dumnezeu, pentru că voi le-aţi dat numai trupul, iar Dumnezeu le-a creat sufletul. Deci este obligat să aibă grijă de ei.

Un alt părinte a împărtăşit următoarele gânduri:
– Un copil are nevoie de multă îndrumare şi dragoste. Privitul la televizor este dăunător.
– Un om îi dă unui copil trup din trupul său. Dumnezeu creează sufletul copilului. Când un copil creşte, părinţii nu mai sunt răspunzători pentru el. Dumnezeu dă câte un înger păzitor pentru fiecare om care se naşte, ca să-l ajute de-a lungul vieţii sale. Atunci n-ar trebui ca noi să avem încredere în Dumnezeu?
– Ar trebui să vă ajutaţi copiii până la un punct. Dincolo de asta, lăsaţi-i în grija lui Dumnezeu. Îngerul păzitor este totdeauna cu ei. Cineva ar putea spune: «Dacă un om cedează ispitelor, îngerul păzitor stă deoparte». Dar îngerul nu deznădăjduieşte; el stă alături. Chiar şi când cineva rătăceşte, Dumnezeu îi trimite gânduri bune prin îngerul său păzitor.
– Nu ar trebui să ne depărtăm de Dumnezeu, pentru că aceasta este foarte dureros. Îngerul păzitor încearcă de-a lungul vieţii să ofere gânduri bune oamenilor, el aşteaptă şi suferă, este trist când omul păcătuieşte şi stă înaintea lui Dumnezeu fără a putea face ceva. Să ne gândim la aceasta! Numai asta provoacă atâta durere. Numai din acest motiv oamenii nu ar trebui să se îndepărteze de Dumnezeu, refuzând să facă voia Sa. Unii îngeri mai greu şi alţii mai uşor aduc lui Dumnezeu sufletul omului. Dar alţi îngeri, luptând din greu, chinuiţi şi suferinzi, vin în faţa lui Dumnezeu cu mâinile goale. Este aşa de dureros! Imaginaţi-vă! Merită să vă luptaţi cu demnitate, numai ca îngerul păzitor să nu fie supărat. Sunt atât de mulţi oameni care şi-au văzut îngerul păzitor. Dacă cineva îşi vede îngerul păzitor, nu va mai cere nimic altceva. Când vedem copii mici, zâmbind prin somn, este pentru că îşi văd îngerul păzitor. Ar trebui să vă învăţaţi copiii cum să se roage, pentru că Dumnezeu le ascultă rugăciunile. Rugăciunile ar trebui să pătrundă în inimile copiilor. Rugăciunea nu are nici un rezultat dacă nu vine din adâncul inimii.
– Când copiii sunt mici, ajutaţi-i cu bunătate, pentru ca să înţeleagă mai adânc viaţa. Totdeauna purtaţi-vă cu ei cu bunătate.

Cititi mai mult...

Casnicia crestina, calea spre mantuire

E-mail Print PDF

Un om înţelept, care a spus multe cuvinte de folos, le-a spus şi pe acestea: „Femeia şi bărbatul să se înţeleagă bine între ei” (Parafrază la Înţelepciunea lui Sirah 25, 1). De la început Dumnezeu a avut grijă ca soţii să trăiască în armonie. De aceea vorbeşte despre amândoi ca şi când ar vorbi despre unul, şi spune: „Bărbat şi femeie i-a făcut” (Facerea 1, 27); şi „nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască” (Galateni 3, 28). Pentru că nu poate exista legătură strânsă între doi bărbaţi aşa cum este legătura dintre un bărbat şi o femeie.

De aceea şi David, plângând şi jelind pentru moartea bunului său prieten, Ionatan, pe care-l iubea foarte mult, nu l-a numit tată ori mamă, frate ori soră, ci a spus: „Iubirea ta mi te-a făcut minune mai sus decât iubirile femeii” (II Regi 1, 26). Şi într-adevăr, această iubire este mai presus decât toate. Celelalte iubiri sunt puternice, această însă este şi puternică şi neofilită. Pentru că există un instinct erotic care cuibăreşte în natura soţilor şi, fără să înţelegem cum, leagă cele două trupuri. De aceea încă de la început, din bărbat a provenit femeia, iar în continuare din bărbat şi femeie au provenit alţi bărbaţi şi alte femei. Vezi ce legătură a creat Dumnezeu, neîngăduind vreunei alte firi să pătrundă din afară?

Vezi şi câte altele a încuviinţat? A îngăduit ca sora lui Adam să-i devină acestuia soţie; sau mai bine-zis, nu sora, ci fiica sa; sau poate nici fiica lui, ci ceva mai mult, însuşi trupul lui. Iar legătura lor a stabilit-o direct de la început, ca pe o stâncă, unindu-i într-un singur întreg. De aceea nici pe femeie n-a făcut-o dintr-o natură străină lui Adam, pentru ca acesta să nu se lege cu ea ca şi cu o străină, şi nici n-a oprit căsnicia la unirea lui Adam cu Eva, ca acesta să nu se despartă, datorită unirii lui cu o singură femeie, de restul neamului omenesc. Aici s-a întâmplat adică ceea ce se întâmplă cu un copac frumos: are un trunchi, care se înalţă deasupra rădăcinii şi după aceea se întinde în multe ramuri. Dacă nu are trunchi şi ramurile ies direct din rădăcină, nu valorează nimic; iar dacă are doar multe rădăcini, nu-l admiră nimeni. Aşadar în felul acesta Dumnezeu, dintr-un singur om, Adam, a făcut să se nască tot neamul omenesc, la fel ca ramurile din trunchiul copacului. Şi pentru ca iubirea să nu se micşoreze, ci să se întindă la toată omenirea, n-a îngăduit ca oamenii să se căsătorească cu surori şi fiice, impunându-ne despărţirea de rudele noastre. De aceea se spune: „Acela Care i-a făcut de la început, bărbat şi femeie i-a făcut” (Matei 19, 4).

Cititi mai mult...

Pagina 1 din 2

Facebook

Contact

Manastirea Adormirea Maicii Domnului Bucuresti

  • Adresa: Str. Televiziunii, nr. 13, sector 6
  • Email: amdmamd@yahoo.com
  • Telefon: 0784.291.624