Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului din Bucureşti - Scurt istoric

Mănăstirea ,,Adormirea Maicii Domnului” din Bucureşti este situată în cartierul Militari, pe strada Televiziunii nr. 13-15, în sectorul 6. Ea a fost înfiinţată în anul 1964, de Prea Sfinţitul Evloghie Oţa († 1979), şi este condusă în prezent de părintele stareţ Arhimandritul EFTIMIE Vrânceanu. De asemenea, mânăstirea este reşedinţa episcopală a Prea Sfinţitului FLAVIAN Bârgăoanu. Mănăstirea se află sub jurisdicţia Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, condusă în prezent de ÎPS Mitropolit VLASIE Mogârzan. În anul 1924, în urma Conferinţei pan-ortodoxe de la Constantinopol din 1923, Biserica Ortodoxă hotăra înlocuirea calendarului iulian, declarat ,,nu fără de lipsuri”, cu calendarul gregorian. Hotărârile Conferinţei de la Constantinopol au provocat disensiuni în urma cărora lumea ortodoxă s-a împărţit în două, pe de o parte - Bisericile Ortodoxe Greacă, Bulgară, Română şi Patriarhiile Constantinopolului, Alexandriei şi mai târziu a Antiohiei care au acceptat noul calendar, gregorian, şi, pe de altă parte - Bisericile Ortodoxă Rusă, Sârbă şi fracţiuni ale Bisericilor Ortodoxe Greacă, Bulgară şi Română, Sfântul Munte Athos şi Patriarhia Ierusalimului care au păstrat calendarul iulian până astăzi. Cititi mai mult...

 

11 / 24 Noiembrie - Sf. Mare Mucenic Mina - Ocrotitorul păgubiților

Acesta a trăit pe vremea împărăţiei lui Maximian şi era din Egipt, ostindu-se în cohorta ce se chema Rutalia sub Arghirisc în Cotianiul Frigiei Salutariei. Nesuferind ca să vadă cinstirea cea rătăcită a idolilor, s-a suit în munte şi s-a curăţit pe sine cu postiri şi cu rugăciuni. Şi întărindu-se de ajuns şi aprinzându-i-se sufletul cu dumnezeiescul dor către Hristos, s-a pogorât din munte şi, stând în mijlocul închinătorilor la idoli, a propovăduit pe Hristos. Pentru aceea a fost dat la chinuri: i s-a frecat trupul cu târsini şi a fost ars de foc şi târât fără milă peste ciulini, de i-a spart trupul, în urma cărora şi-a primit sfârşitul prin sabie.

Din minunile Sfântului Mina Mergând odată un creştin ca să se închine în biserica acestui Sfânt Mina, a găzduit la o casă de străini; iar stăpânul acelei case, cunoscând că găzduitul avea bani în sânul său, s-a sculat în miezul nopţii şi l-a omorât. Apoi tăindu-l bucăţi le-a pus într-o coşniţă şi a ascuns-o în cămara sa cea mai dinăuntru, aşteptând ca să se facă ziuă. În vreme ce ucigaşul se afla în nevoinţă şi în îngrijorare, cum şi unde şi când să se ducă să ascundă părţile celui ucis, ca să nu-l înţeleagă cineva, iată i s-a arătat lui Sfântul Mina, călare în chip de ostaş şi cercetându-l ce s-a făcut cu străinul care găzduise acolo; iar ucigaşul adeverea că nu ştie nimic. Atunci sfântul, pogorându-se de pe cal, a intrat înăuntrul casei celei mai ascunse şi, aflând coşniţa şi scoţând-o, s-a uitat la ucigaş cu o căutătură grozavă şi sălbatică şi i-a zis: "Cine este acesta?" Iar ucigaşul de frică, fără de glas şi ca un uluit făcându-se, s-a aruncat pe sineşi jalnică cădere la picioarele sfântului. Iar sfântul, punând la loc toate membrele ucisului şi făcând rugăciune, a înviat mortul şi i-a zis lui: "Dă laudă lui Dumnezeu". Iar mortul, ridicându-se ca din somn şi cugetând cele ce a pătimit de la cel ce-l găzduise şi cum a câştigat viaţa a doua oară, a slăvit pe Dumnezeu; iar mulţimea se închina ostaşului ce se arătase şi care-l înviase. Şi după ce s-a ridicat de jos ucigaşul, a luat sfântul banii de la el şi i-a dat omului pe care-l înviase, zicându-i: "Du-te frate în calea ta. Şi, întorcându-se către ucigaş, l-a bătut precum i se cădea, apoi, sfătuindu-l, şi pe lângă acestea iertând greşeala lui şi făcând rugăciune pentru dânsul, a încălecat calul şi s-a făcut nevăzut.

Alt creştin bogat s-a făgăduit să facă sfântului un disc de argint. Deci mergând la argintar, i-a zis să facă două discuri şi pe unul să scrie numele sfântului, iar pe celalalt numele său. Şi după ce le-a făcut pe amândouă, fiindcă discul sfântului se părea mai strălucitor şi mai plăcut, creştinul acela a oprit discul sfântului pentru sine, uitând de scrierea numelui sfântului. Şi s-a întâmplat să facă călătorie pe mare. Deci pe când cina, a adus sluga la masă discul sfântului plin de bucate, iar acel nesimţit şi neevlavios creştin mânca din bucatele cele din disc fără sfială şi fără cucernicie. Deci după ce s-a ridicat masă, a luat sluga discul ca să-l spele în mare, dar discul, alunecând din mâinile slugii, a căzut în adâncul marii. După aceea sluga înspăimântându-se şi mult temându-se, încă şi cu totul amorţind şi buimăcindu-se, a căzut şi el în mare. Stăpânul său văzând acestea, se tânguia, zicând: "Vai mie, ticălosul! căci dorind discul sfântului, pe lângă disc mi-am pierdut şi sluga. Ci Ţie, Doamne, dau făgăduinţa aceasta, că de voi afla numai trupul slugii mele, voi da mucenicului Tău, Sfântului Mina, împreună cu celalalt disc şi preţul discului sfântului, ce s-a cufundat în mare". Deci ieşind din caic, se uita pe ţărmurile mării, aşteptând şi nădăjduind să vadă mort trupul slugii ce-l căuta. Aşadar, acolo unde privea el cu sârguinţă, o, minune!, a văzut pe sluga sa vie ieşind din mare şi ţinând în mâinile sale discul sfântului. Deci văzându-l pe el s-a spăimântat stăpânul şi a strigat cu mare glas propovăduind minunea sfântului. Iar cei ce erau în caic au ieşit toţi afară şi, văzând pe slugă că ţinea în mâini discul, s-au minunat mult şi au slăvit pe Dumnezeu. Şi-l întrebau cum a scăpat din mare. Iar sluga le povestea, zicând: "Îndată ce am căzut în mare, a venit un om frumos şi alţi doi împreună şi m-au apucat şi, umblând împreună cu mine, ieri şi astăzi am venit până aicea.

Cititi mai mult...

09/22 Noiembrie - Sf. Ierarh Nectarie din Eghina - facatorul de minuni

Sfântul Nectarie din Eghina (n. 1 octombrie 1846 la Silivri, în Tracia, d. 8 noiembrie 1920 la Atena) a fost episcop de Pentapole şi ctitor al mănăstirii "Sfânta Treime" din insula Eghina. În 1961 Sfântul Sinod al Bisericii de Constantinopol l-a proclamat sfânt al Bisericii Ortodoxe, comemorarea lui făcându-se în ziua de 9 noiembrie. Sfântul Nectarie s-a născut într-o familie săracă de pe malul mării Marmara. Părinţii săi, Dimos şi Marie Kephala, i-au dat numele de Anastasie. La vârsta de 14 ani a plecat la Constantinopol ca să lucreze şi să se şcolească. În 1866, la vârsta de 20 de ani, Sfântul Nectarie pleacă în insula Chios ca să predea ca învăţător. Aici devine călugăr, cu numele de Lazăr, la 7 noiembrie 1876, în celebra mănăstire Nea Moni. Un an mai tîrziu a devenit diacon, apoi, prin generozitatea unui creştin bogat din insulă şi cu ajutorul Patriarhului Sofronie al Alexandriei, a putut să-şi completeze studiile la Atena şi să obţină, în 1885, o diplomă a Facultăţii de Teologie din capitala Greciei.

Tot în acest an, 1885, Sfântul Nectarie pleacă la Alexandria (Egipt), unde a fost hirotonit preot la biserica Sfântul Nicolae din Cairo. Câţiva ani mai târziu, în 1889, a fost hirotonit episcop de Pentapole (episcopie corespunzând în acea vreme Libiei superioare) de către Patriarhul Sofronie, care l-a numit şi predicator, secretar patriarhal şi reprezentant al său la Cairo. Dar după doar un an a fost alungat din Egipt în urma calomniilor unor clerici invidioşi. A trebuit să se întoarcă la Atena, singur, nebăgat în seamă, dispreţuit, în mari lipsuri materiale. A rămas câţiva ani predicator (l891-1894), iar apoi a fost numit director al şcolii teologice Rizarios, care forma viitori preoţi. A rămas 15 ani în acest post ecleziastic. În 1904, la cererea mai multor călugăriţe, a fondat mănăstirea "Sfânta Treime" din insula Eghina, devenită azi unul din marile locuri de pelerinaj din lumea ortodoxă.

În decembrie 1908, la vârsta de 62 de ani, sfântul Nectarie şi-a dat demisia din postul de director al şcolii teologice şi s-a retras în mănăstirea sa din Eghina, unde a rămas până la sfârşitul vieţii. A murit la 8 noiembrie 1920, în urma unui cancer de prostată care l-a chinuit un an şi jumătate. A fost înmormântat în mănăstirea sa de către ieromonahul iconar Sava, care mai târziu a pictat prima icoană a sfântului. În 1953 moaştele sale au fost mutate într-un mormânt mai frumos. Pomenirea mutării moaştelor sale se face în ziua de 3 septembrie. Câţiva ani mai târziu, la 20 aprilie 1961, Patriarhia Ecumenică din Constantinopol a recunoscut cultul de care se bucura deja sfântul şi l-a proclamat sfânt al Bisericii, cu pomenirea pe 9 noiembrie. * Viaţa sfântului Nectarie din Eghina, episcop de Pentapolis (după Sinaxarul Parintelui Macarie de la Mănăstirea Simonos-Petras, Muntele Athos) Sfântul Nostru Parinte Nectarie s-a născut la 1 octombrie 1846, în Selibria (Tracia), din părinţi săraci dar credincioşi pioşi : Dimos şi Maria Kefala. Primind la Sfântul Botez numele de Anastasie, el dovedi încă din copilărie o mare milă şi o înclinare profundă pentru studiu.

Cum mama sa îl învăţă Psalmul al 50 lea, lui ii plăcea să repete versetul : "Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale" (Psalmii 50 :15). Primind în ţara sa primele noţiuni de învăţătură, fu trimis de către părinţii săi la Constantinopol pentru a-şi continua educaţia, lucrând în acelaşi timp ca angajat într-un magazin. Tânărul băiat ramase atunci insensibil tulburărilor vieţii mondene, preocupându-se zi şi noapte doar de clădirea înlăuntrul său a omului interior după chipul lui Hristos, prin rugăciune şi meditaţie asupra scrierilor Sfinţilor Părinţi. La vârsta de 20 de ani părăsi Constantinopolul pentru a deveni învăţător in insula Chios. Acolo încuraja cu multa sârguinţa pe tineri şi pe săteni întru milostenie şi virtute, nu numai prin cuvintele sale ci mai ales prin exemplul însuşi al vieţii sale de privaţiune şi rugăciune. Dorindu-şi de mult să îmbrăţişeze o viaţă asemeni Îngerilor, deveni călugăr sub numele de Lazăr, la 7 noiembrie 1876, în renumita mănăstire din Nea-Moni. Căutând doar lucrurile de Sus, model de blândeţe şi supunere, se făcu îndrăgit de toţi fraţii din comunitate şi deveni Diacon un an mai târziu.

Prin generozitatea unui locuitor pios din insula, apoi prin protecţia Patriarhului Alexandriei, Sofronie, el putu să îşi continue studiile la Atena şi să obţină diploma Facultăţii de Teologie. În 1885 ajunse la Alexandria unde la puţină vreme fu hirotonit preot, apoi deveni Mitropolit al Pentapolisului (fosta dioceză corespunzând Libiei superioare). Predicator şi secretar patriarhal, el fu trimis la Cairo, ca reprezentant al Patriarhului, in biserica Sf. Nicolae. În ciuda acestor onoruri, Nectarie nu pierdea nimic din smerenia sa şi ştia să comunice turmei sale spirituale sârguinţa pentru virtuţile Evangheliei. Dragostea şi admiraţia pe care i-o purta poporul se întoarseră însă împotriva lui. Împinşi de diavol, unii membri ai Patriarhiei, invidioşi pe succesele sale, îl calomniară, spunând ca ar căuta să îşi atragă favorurile poporului in scopul de a pune mâna pe tronul patriarhal al Alexandriei.

Cum Sfântul nu încerca să se justifice, ci îşi punea încrederea in promisiunea lui Hristos care spune : " Fericiţi veţi fi când va vor ocărî şi va vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind, din pricina mea" (Matei 5:11); el fu alungat din scaunul său şi se îmbarcă pentru Atena unde se trezi singur, neştiut, dispreţuit şi lipsit chiar de pâinea cea de toate zilele, căci nu ştia să păstreze nimic pentru sine şi îşi împărţea săracilor puţina sa avuţie. Abandonând proiectul iniţial de a se retrage în Muntele Athos, blândul şi umilul urmaş al Domnului nostru Isus Hristos, preferă - în favoarea mântuirii aproapelui său - să sacrifice dragostea sa de a se retrage în singurătate. Rămase câţiva ani ca predicator (1891 - 1894), apoi fu numit director al şcolii ecleziastice Rizarios, destinată pregătirii viitorilor Preoţi. Profunda sa cunoaştere a Scripturilor, a Sfinţilor Părinţi şi chiar a ştiinţelor profane, precum şi autoritatea sa plina de blândeţe orientată către oameni aveau să îi permită să insufle în scurt timp acestei instituţii o înalta calitate intelectuală şi morală. Sfântul Ierarh prelua asupra lui conducerea şi lecţiile Pastoralei, dar nu înceta totuşi să îşi trăiască programul de ascet, de meditaţie şi de rugăciune a unui călugăr, adăugând la acestea înaltele funcţii de predicare şi de oficiere regulată a Sfintelor Taine, în sânul şcolii dar şi în regiunea din jurul Atenei. Nectarie păstra însă în adâncul inimii sale o dragoste arzătoare pentru liniştea şi pacea vieţii din mănăstiri, de aceea profita de dorinţa exprimată de câteva din fiicele sale spirituale pentru a se retrage din tulburările vieţii mondene şi să pună bazele unei mănăstiri feminine în insula Eghina (între 1904 şi 1907).

Cititi mai mult...

08 / 21 Noiembrie - Soborul mai-marilor Arhistrategi Mihail şi Gavriil

La adunarea celor 9 cete, Serafimii, Heruvimii, Scaunele, Domniile, Stapâniile, Începătoriile, Puterile, Arhanghelii şi Îngerii. Mihail, preaîncuviinţatul mai-marele peste cetele puterilor celor fără de trup, şi în Legea Veche şi în cea Nouă a arătat ce este harul Evangheliei, şi arată multe faceri de bine neamului omenesc. Că de vreme ce pizmaşul şi luptătorul mântuirii noastre, înălţându-se s-a mândrit împotriva Ziditorului său şi a zis: "Pune-voi scaunul meu deasupra norilor" şi lăudându-se că "voi fi asemenea cu Cel înalt", a căzut din cinstea de arhanghel, precum grăieşte Domnul ("Văzut-am, zice, pe satana, ca fulgerul din cer căzând").

Asemenea cu el şi ceata ce era sub el, înălţându-se, a căzut. Acest de-a-pururea lăudat, păzind ca o slugă credincioasă credinţa către Stăpânul şi arătând multă nevoinţă spre neamul nostru, a fost rânduit de Atotputernicul Dumnezeu ca să fie mai mare peste cetele înţelegătoare. Că văzând că a căzut vicleanul, a strâns cetele îngereşti şi a zis: "Să luăm aminte: Lăudat-au cu glas pe Domnul tuturor", ca şi cum ar fi zis: Să luăm aminte noi cei ce suntem zidiţi ce au pătimit cei ce erau cu noi, care până acum au fost lumină, şi acum s-au făcut întuneric. Sf. Arhanghel MihailPentru aceasta o adunare ca aceasta s-a numit Soborul îngerilor, adică luarea aminte şi înţelegere şi unire. Acesta dar, marele folositor şi de bine-făcător mântuirii noastre, înmulţind şi întinzând spre mulţi multe faceri de bine mântuirii, s-a arătat la mulţi văzându-se. Că s-a arătat lui Avraam şi lui Lot la pustiirea şi pierderea Sodomei. Arătatu-s-a lui Iacov când fugea de fratele său.

Mers-a înaintea taberei fiilor lui Israel, când se izbăveau şi au scăpat de robia şi de chinul egiptenilor. Arătatu-s-a lui Valaam, când mergea să blesteme pe Israel. Şi către Iosua al lui Navi a zis, când l-a întrebat: "Eu, Arhistrategul puterilor Domnului, acum am venit". Acesta a cufundat de tot şi râurile ce se revărsaseră de păgâni asupra aghesmei şi a locaşului de închinare. Se află şi altele multe ce se spun despre el în Sfânta Scriptură. Pentru aceasta şi noi, având pe acesta ajutor şi păzitor vieţii noastre, prăznuim astăzi preacinstitul lui praznic. Împreună cu Sfântul Arhanghel Mihail, prăznuim astăzi şi pe prea frumosul şi prea veselitorul Arhanghel Gavriil. Pentru că şi acesta multe faceri de bine a făcut neamului omenesc, atât în Legea Veche, cât şi în cea Nouă.

Căci în proorocia lui Daniil se pomeneşte însuşi numele lui, când tâlcuieşte Daniil visul ce a văzut pentru împăraţii mezilor şi ai perşilor şi ai elinilor: "Gavriile, zice, fă-l pe acela (adică pe Daniil) să înţeleagă vedenia" (Daniil. 8, 16). Şi iarăşi acelaşi Gavriil a arătat aceluiaşi Daniil că după şaptezeci de săptămâni de ani, adică după patru sute nouăzeci şi şapte de ani, are să vină Hristos. "Şi iată, zice Gavriil, bărbatul pe care l-am fost văzut la începutul vedeniei zburând, s-a atins de mine ca în ceasul jertfei de seară. Şi m-a făcut să înţeleg şi celelalte" (Daniil 9, 21). Acesta este cel care a binevestit femeii lui Manoe că are să nască pe Samson. Acesta este cel care a binevestit lui Ioachim şi Annei că au să nască pe Doamna şi Stăpâna de Dumnezeu Născătoarea. Sf. Arhanghel GabrielIar în Legea Nouă, acesta a binevestit lui Zaharia, stând de-a dreapta altarului tămâierii, că va naşte pe marele Ioan înaintemergătorul. Acesta a hrănit şi pe pururea Fecioara Maria doisprezece ani înăuntru în Sfintele Sfintelor cu hrană cerească. Acesta însuşi, şi cine se îndoieşte? a binevestit Născătoarei de Dumnezeu că va naşte de la Duhul Sfânt pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta s-a arătat lui Iosif în vis, precum zic mulţi, şi i-a zis să nu se teamă, ci să ia pe Mariam, femeia sa, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt.

Cititi mai mult...

Pe 19 aprilie 2017 Maica Domnului salveaza de la o moarte sigura un militar dintr-un elicopter prabusit. Ceilalti militari, colegi, au murit cu totii

Prezentăm in traducere o impresionantă minune făcută recent de Maica Domnului in Grecia, pentru o credincioasa de stil vechi, minune confirmată public in România de Ps. Fotie.

Următorul incident a avut loc pe 19 aprilie 2017 și a fost prezentat pe scară largă în Grecia in mass media. Sergentul Vasiliki Plexida de 26 de ani a fost singura supraviețuitoare a unui accident de elicopter al armatei grecești din Sarantaporo, accident care a lăsat in urma patru ofițeri morți. Ea a fost unul dintre cei cinci pasageri ai elicopterului și a fost spitalizată la Spitalul Militar 424 din Salonic. Vasiliki a suferit o fisură de pelvis și leziuni uşoare la mâini, picioare și gât. După eveniment Ministerul Apărării a anunțat doliu de trei zile pentru pierderea celor patru ofițeri ai Forțelor Armate Grecești.

Iată cum a prezentat ea pe scurt tragica cronologie a evenimentelor, fără a face inițial vreo referire la marea minune pe care tocmai o trăise:

"Am zburat jos. Am căzut în ceață, vizibilitatea era foarte limitată, aproape de zero. Elicopterul a atins cablurile PPC (Compania Publică de Electricitate) și și-a pierdut echilibrul. Totul s-a petrecut în fracțiuni de secundă. Odată cu impactul elicopterului cu solul mi-am pierdut simțurile", a spus Plexida.

"Când mi-am revenit ceva mai târziu, era ca și cum m-aș fi trezit după un coșmar, dar cu o durere insuportabilă în tot corpul", a povestit ea. Plexida a reamintit că era asigurată in scaunul ei, în momentul în care elicopterul a lovit solul.

Sergentul Vasiliki Plexida fata salvata de Maica Domnului

Vasiliki impreună cu prietenii apropiați și familia ei au confirmat apoi că în acea zi a avut loc un adevărat miracol al Fecioarei Maria. Ei au vorbit despre credința ei profundă și relația sa apropiată cu călugărițele mânăstirii Panaghia Evangelistria Akrotiriani din Serifos. Se stie chiar faptul că, după acest zbor cu elicopterul, ea urma să plece să viziteze călugărițele de la această mănăstire.

Când elicopterul s-a prăbusit și nimeni nu știa incă nimic despre soarta pasagerilor, cineva care o cunoștea pe Vasiliki a sunat la mânăstire și le-a rugat pe călugărițe să se roage pentru ea pentru că erau foarte îngrijorați. Maica de la telefon a spus că numai fata va supraviețui. Au existat rapoarte că acea maica a spus de asemenea că toți ceilalți pasageri vor muri, dar Vasiliki a clarificat acest lucru pe pagina ei de Facebook pe 8 mai, unde a scris:
”În prezent, doar credința noastră ne poate salva! Fie ca Dumnezeu și Panaghia să dea putere lumii!!! O clarificare pe care aș vrea totusi să o fac. Acest articol nu a fost scris de mine, dar ceea ce este scris este adevărat, cu singura diferență că bătrâna maica nu a spus că ceilalți vor fi uciși, doar a spus, "Nu știu ce se va întâmpla cu restul".

Totul a avut loc după cum a spus călugărita, au găsit-o pe Vasiliki singură în viață la locul accidentului. Vasiliki a spus că, pe măsură ce elicopterul cădea, o femeie în haine roșii a apărut alături de ea si a ințeles că a fost Fecioara Maria. Doar o minune ar putea explica supraviețuirea ei in conditiile in care a avut loc tehnic acest accident cumplit. Îndepărtarea scaunului de podea a fost făcută cu o precizie chirurgicală. Un specialist în armată a spus că 1200 de nituri il țin fixat de podea și operatiunea ar dura câteva zile doar cu unelte potrivite. Mai mult, scaunul a aterizat la 20 de metri de accident dar în poziție întoarsă faţă de elicopterul făcut praf, permițându-i astfel să nu se uite si să rămână acolo calmă fără a intra in panică.

plexida-at-monastery

Astfel a reușit să stea liniştită și să aștepte până au găsit-o. Femeia în roșu i-a mai spus: "Omul care vine, vine pentru tine", apoi a plecat. Era un angajat al Electrica (PPC) care a venit să verifice pana de curent. Exact atunci a sunat şi telefonul ei deoarece toate lucrurile personale se aflau in preajmă, iar angajatul electrica a răspuns la timp pentru a da poziţia exactă a locului accidentului celor de la armata care o sunau pe ea să vadă unde e şi dacă e bine. Tehnicianul de la electrica a găsit-o pe fată cu icoana Maicii Domnului in brațe (icoană pe care o are fiecare elicopter grecesc). Vasiliki a mai raportat că se simțea bine (o stare de căldură şi pace) și în siguranță în prezența Maicii Domnului.

De mirare este şi faptul că acele cabluri de curent nu au căzut la sol şi astfel tot combustibilul curs din rezervor nu a luat foc.

Când Vasiliki a fost internată în spital, medicii au spus că va dura mai multe luni să se recupereze, dar femeia în îmbrăcăminte roșie i s-a arătat atunci din nou și i-a spus să nu-și facă griji pentru că se va recupera grabnic (fapt care s-a şi intâmplat nefiresc de repede). De asemenea, i-a spus să răspândească știrile despre această minune pentru a întări credința oamenilor din lume.

 Mărturia publică si oficială a sergentului Vasiliki Plexida, singurul supraviețuitor al accidentului de elicopter

La 13 iulie 2017, sergentul Vasiliki Plexida a mulțumit lui Dumnezeu și Fecioarei Maria la Sfânta Liturghie care a avut loc la Mănăstirea de stil vechi Panaghia Evangelistria Akrotiriani din Serifos, după miracolul pe care l-a experimentat la 19 aprilie 2017, când a supraviețuit în mod miraculos accidentului de elicopter. După Sfânta Liturghie, Vasiliki a dat o primă mărturie publică explicând cum a fost salvată: "Când am realizat prima lovitură, mi-am făcut instinctiv cruce și am rugat-o pe Panaghia (Fecioara Maria) să mă ajute, am strigat: Maica Domnului, salvează-mă! A coborât imediat, am văzut-o în viață, m-a luat în braţe, m-a desprins cu podeaua și cu scaunul împreună, eu simțind că a fost smulsă și m-a mutat complet în spate spre stânga elicopterului, întoarsă pe jumătate pentru a nu vedea scena tragică şi a nu-mi aminti nici o imagine."

Sergentul a dăruit o candelă de ulei Fecioarei Maria, de care este atașată o statuetă a unui elicopter ca mărturie a minunii. Și-a donat metanierul de rugăciune și uniforma pe care o purta în acea zi, care are o lacrimă din cauza prăbușirii elicopterului. Acestea au fost cerute pentru că au fost atinse de Fecioara Maria când a salvat-o pe Vasiliki de la accident. Mama lui Vasiliki a explicat despre fiica ei că s-a rugat de îndată ce elicopterul a început să cadă și atâta timp cât era conștientă după căderea elicopterului. ”Ea se ruga la Panaghia, iar Panaghia Akrotiriani a fost cea care a auzit-o și a salvat-o“.

Elicopterul prabusit unde si-au gasit sfarsitul colegii sergentului Vasiliki Plexida

La Sfânta Liturghie a participat de asemenea Ministrul Apărării Naționale, Panos Kammenos, care a dăruit stareței o copie a icoanei Panaghia Soumela. Domnul Kammenos a spus: "Pontus, Tracia, Marea Egee, Cipru sunt aceleași locuri pe care Panaghia le protejează la fel cum a luat-o pe Vasiliki pe brațe și a scos-o din elicopter. Vreau să știți că toate avioanele Forțelor Armate Grecești, forțele noastre aeriene și toate navele care trec de aici, precum și soldații lor, indiferent de cât de departe sunt de Pont, Tracia, Marea Egee sau Cipru, ei se vor gândi la tine rugându-se în numele națiunii noastre, cu ajutorul Panaghiei care a apărut de multe ori." De asemenea, a mulțumit stareței "pentru ocazia prezentă pe care ne-ați dat-o să-i mulțumim Panaghiei pentru miracolul care a avut loc. Vrem să vă mulțumim și pentru că, aici în Marea Egee, în acest cuib de vulturi, protejați cu rugăciunile voastre toata zona Termopile".

Când Vasiliki a fost întrebată cum arăta chipul Fecioarei Maria, ea a răspuns că nu mai poate să-și amintească trăsăturile feţei. Apoi când a fost întrebată dacă elicopterul avea icoane, ea a spus că fiecare elicopter de armată grecesc are o icoană. În accident, locotenentul general Ioannis Tzanidakis, colonelul Thomas Adamou, maiorul Demosthenes Goulas și locotenentul Constantin Hatzis au murit. Elicopterul efectua un zbor de supraveghere de-a lungul frontierei de nord pentru a oferi un sentiment de securitate locuitorilor din zonele de frontieră, o activitate care se repetă periodic.

SURSA: Blogul Sf. Glicherie Marturisitorul.
Multumim pe aceasta cale editorilor blogului pentru amabilitate.

Save

Save

Save

Save

Save

Pagina 2 din 60

Facebook

Contact

Manastirea Adormirea Maicii Domnului Bucuresti

  • Adresa: Str. Televiziunii, nr. 13, sector 6
  • Email: amdmamd@yahoo.com
  • Telefon: 0784.291.624