Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului din Bucureşti - Scurt istoric

Mănăstirea ,,Adormirea Maicii Domnului” din Bucureşti este situată în cartierul Militari, pe strada Televiziunii nr. 13-15, în sectorul 6. Ea a fost înfiinţată în anul 1964, de Prea Sfinţitul Evloghie Oţa († 1979), şi este condusă în prezent de părintele stareţ Arhimandritul EFTIMIE Vrânceanu. De asemenea, mânăstirea este reşedinţa episcopală a Prea Sfinţitului FLAVIAN Bârgăoanu. Mănăstirea se află sub jurisdicţia Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, condusă în prezent de ÎPS Mitropolit VLASIE Mogârzan. În anul 1924, în urma Conferinţei pan-ortodoxe de la Constantinopol din 1923, Biserica Ortodoxă hotăra înlocuirea calendarului iulian, declarat ,,nu fără de lipsuri”, cu calendarul gregorian. Hotărârile Conferinţei de la Constantinopol au provocat disensiuni în urma cărora lumea ortodoxă s-a împărţit în două, pe de o parte - Bisericile Ortodoxe Greacă, Bulgară, Română şi Patriarhiile Constantinopolului, Alexandriei şi mai târziu a Antiohiei care au acceptat noul calendar, gregorian, şi, pe de altă parte - Bisericile Ortodoxă Rusă, Sârbă şi fracţiuni ale Bisericilor Ortodoxe Greacă, Bulgară şi Română, Sfântul Munte Athos şi Patriarhia Ierusalimului care au păstrat calendarul iulian până astăzi. Cititi mai mult...

 

Adevarul despre minunile din Tara Sfanta. Minunea care are loc in fiecare an pe Muntele Tabor la praznicul Schimbarii la Fata

Schimbarea la Faţă a Domnului, când ,,a strălucit faţa Lui ca soarele, iar hainele Lui s-au făcut albe ca lumina” (Matei 17, 2), arătarea minunată a slavei dumnezeirii, este preînchipuită în Vechiul Testament în mai multe rânduri. Astfel, pe Muntele Sinai, Dumnezeu vorbeşte din nor cu Sfântul Prooroc Moisi, peste care se pogoară slava Sa (potrivit Ieşirea 19, 9; 24, 16-18). În chip de stâlp de nor, Domnul Slavei călăuzeşte poporul ales prin pustie (Ieşirea 13, 22; 16, 10). Tot stâlp de nor se arată stând la uşa cortului mărturiei (Ieşirea 33, 9-10). La sfinţirea cortului mărturiei, se pogoară norul slavei lui Dumnezeu (Ieşirea 40, 31-32), iar mai apoi, norul acoperea cortul mărturiei ziua, şi chipul de foc noaptea (Numerii 9, 16). La sfinţirea Templului lui Solomon, norul slavei dumnezeieşti va umple din nou casa Domnului (III Împăraţi 8, 10-13).

Când S-a schimbat la Faţă, Mântuitorul Hristos S-a arătat ca Fiu al lui Dumnezeu, strălucind de lumina dumnezeiască ca ,,Cel ce se îmbracă cu lumina ca şi cu o haină” (Psalmi 103, 2) şi înconjurat de norul luminos al slavei Sale. Aşa cântăm şi noi, ortodocşii: ,,Dătător de lumină şi Lumină neapropiată şi pururea veşnică fiind, Cel ce eşti fără început şi care Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, lumină în lume ai strălucit cu trupul umblând, şi lumină în munte ai luminat, arătând chipul slavei părinteşti” (tropar din cântarea a 8-a a canonului înainteprăznuirii).

Sau: ,,În Muntele Taborului te-ai schimbat la faţă, Iisuse, şi nor luminos întins ca un cort, pe apostoli cu slava Ta i-a acoperit. Pentru aceasta se uitau în jos la pământ, neputând să vadă strălucirea slavei celei neapropiate a feţei Tale, Mântuitorule, Hristoase Dumnezeule, Cel ce eşti fără de început. Cel care ai arătat atunci acelora lumina Ta, luminează şi sufletele noastre” (sedelnă la utrenia praznicului).

Lumina de pe Tabor este o pregustare a veacului viitor al învierii, în care ,,drepţii vor străluci ca soarele întru împărăţia Tatălui lor” (Matei 13, 43) şi vor fi îmbrăcaţi în veşminte albe strălucitoare, ca cele de pe Tabor, veşmintele curăţiei şi sfinţeniei. Şi se vor bucura pururea privind la faţa lui Dumnezeu şi ,,trebuinţă nu au de făclie, şi de lumina soarelui; că Domnul Dumnezeu îi luminează pre ei; şi vor împărăţi în vecii vecilor” (Apocalipsa 22, 5).

Sfântul Ioan Gură de Aur spune următoarele despre lumina de pe Tabor: ,,Evanghelistul a spus ca soarele, nu pentru că atâta va fi lumina lor, ci pentru că nu cunoaştem o lumină mai strălucitoare decât a acestui astru; a vrut să înfăţişeze strălucirea viitoare a sfinţilor cu ajutorul unei străluciri cunoscute nouă. Că lumina de pe Tabor era mai mare decât lumina soarelui, au arătat-o ucenicii care au căzut cu feţele la pământ. Dacă n-ar fi fost o lumină neamestecată, ci una la fel cu a soarelui, n-ar fi căzut la pământ, ci ar fi putut-o suferi cu uşurinţă”.
Această lumină a Schimbării la Faţă a Domnului este aceeaşi cu Sfânta Lumină ce se arată la Mormântul Mântuitorului nostru, la praznicul Învierii Sale.

Mărturii ale minunii

Deşi există puţine mărturii cu privire la această minune, a pogorârii norului pe Muntele Taborului, de praznicul Schimbării la Faţă a Domnului pe stil vechi, creştinii ştiu şi sunt încredinţaţi că acest lucru se petrece an de an, tot aşa cum Iordanul se întoarce în fiecare an de Botezul Domnului după calendarul iulian.

În 1993, nişte pelerini ruşi, impresionaţi de minunea pogorârii norului de lumină, au făcut public ceea ce au trăit. T. şi F. Markovtsy din Cabramatta, Australia, istorisesc: ,,Fiica noastră Anna a fost martor la o vedenie minunată deasupra mânăstirii greceşti de pe Muntele Tabor, dimineaţa devreme, în ziua praznicului Schimbării la Faţă a Mântuitorului. Ea ne-a povestit în amănunt ceea ce a trăit, cerându-ne să împărtăşim şi altora acest lucru.

Există un obicei printre grecii, arabii şi ruşii ortodocşi de a veni pe Muntele Tabor, de praznicul Schimbării la Faţă a Domnului. Potrivit Tradiţiei, în ziua praznicului, deasupra mânăstirii greceşti de pe munte se pogoară un nor. Anul acesta, în ziua praznicului, Anna a primit o maşină a mânăstirii şi, împreună cu câteva maici şi cu soţul ei Dmitri, a călătorit pentru a merge la slujbele de pe Muntele Tabor. A avut nevoie de 3 ore pentru a ajunge de la Ierusalim la Tabor, unde grecii slujesc utrenia şi liturghia în timpul nopţii, ca de Înviere.

Grupul lor a sosit la Muntele Tabor înainte de începutul utreniei, iar acolo erau deja adunaţi mulţi oameni. Era foarte cald şi sufocant în biserică. Afară, de jur împrejur, arabii ortodocşi sărbătoreau – ei frigeau carne şi cântau, deşi ruşilor aceste lucruri li se par foarte sălbatice. Slujba a început după miezul nopţii. Se slujea în limba greacă, iar evanghelia a fost citită în mai multe limbi. Era greu de stat până la sfârşitul slujbei din cauza arşiţei şi înghesuielii.

Maicile şi Dmitri s-au împărtăşit şi după binecuvântarea de sfârşit, au hotărât să meargă acasă. Mai întâi, ei au decis să meargă la Marea Galileei, să rămână pe ţărmul ei şi să aştepte răsăritul soarelui pentru a se întoarce la Ierusalim. Dar i-a copleşit oboseala şi ei au hotărât pur şi simplu să traverseze curtea şi să parcheze maşina în apropierea mânăstirii catolice. Au ajuns la mânăstire, au oprit motorul şi s-au aşezat. Maicile au luat o pătură pe care au întins-o sub copaci. Anna şi Dmitri au coborât scaunele şi au hotărât să doarmă în maşină. Încă se auzea mulţimea zgomotoasă de pe munte, dar nu i-a deranjat în somnul lor, căci era aproape 3 dimineaţa.

Brusc, în jurul orei 4 dimineaţa, Dmitri s-a ridicat şi a trezit-o pe Anna. Era o tăcere de mormânt şi se putea vedea în faţa maşinii, cum, deasupra mânăstirii greceşti, un nor cobora din cer. Era linişte peste tot, nu era nici o adiere, nici un sunet. Mulţimea era tăcută. Dmitri şi Anna au sărit din maşină şi le-au trezit pe maici. Toţi împreună au privit şi au început să se roage cu lacrimi. Norul a coborât chiar deasupra mânăstirii şi deodată, din nor, a început să ţâşnească foc plin de har, ca de Înviere, însă mult mai mult. Pe neaşteptate, întregul acoperiş al mânăstirii s-a umplut de foc, apoi focul s-a întins la copaci, şi sub formă de limbi de lumină a ieşit din nor şi a cuprins mulţimea. Această minune a Focului Sfânt a continuat vreme de 2 ore.

În zori, totul a dispărut lăsându-i pe cei ce au văzut minunea într-o stare de inspiraţie şi teamă duhovnicească neobişnuită. Întorcându-se la mânăstire, ei au istorisit minunea la care au fost martori şi au fost rugaţi să spună tuturor cele văzute de ei. Grecii au explicat că deoarece Schimbarea la Faţă a Domnului a avut loc înaintea Patimilor Mântuitorului, această nouă vedenie era o prevestire a unui eveniment care avea să vină”.

De asemenea, într-un interviu oferit revistei Formula As, sub titlul ,,Prezenţe româneşti la Ierusalim”, maicile românce ce vieţuiesc în mânăstirea ortodoxă de pe Muntele Taborului au vorbit despre minunea care are loc an de an. Iată ce spune maica Vichentia:
,,Maică, aţi văzut nemijlocit minunile acestea. Aţi văzut norul ? În fiecare an am avut bucuria să-l vedem. Anul trecut, norul a coborât pe munte şi a stat aşa o oră şi jumătate. Iar miile de oameni care se strânseseră aici au putut să-l vadă şi să se bucure. Întotdeauna, norul vine dinspre Nazaret în timpul sfintei liturghii. La noi, slujba se face toată noaptea. La priveghere, participă mai mulţi arhierei, episcopi, iar când încep să se împărtăşească credincioşii, vine şi norul. Şi lumea strigă: ,,Doamne, trimite-ne norul”. Anul trecut, norul a venit pe la 2 noaptea. Dintr-o dată, cerul s-a deschis ca o carte, norul a început să vină maiestuos şi, pe măsură ce se apropia, cobora încet pe munte. Şi ajungea să atingă aproape pământul. Nu bătea vântul, nu era nici o adiere, iar luna strălucea plină. În două minute nu se mai vedea o stea pe cer, atât de dens era norul. Ţara Sfântă este Ţara minunilor ! Rugaţi-vă pentru cei dragi, mergeţi şi povestiţi ce-aţi văzut şi auzit”.

Un părinte român, vieţuitor în Ţara Sfântă, aduce şi el mărturie despre această minune: ,,An de an, în noaptea de 5 spre 6 august (18-19 august pe noul calendar), deci de Schimbarea la Faţă, în clipa în care începe liturghia pe Muntele Tabor, tot muntele se acoperă de un nor minunat. De multe ori nu numai norul, pe care m-am învrednicit şi eu a-l vedea (bătea vântul cu putere, iar norul stătea pe loc, iar la zi am văzut că era de o altă nuanţă decât ceilalţi nori de pe cer), ci şi lumini cereşti se arată credincioşilor”.

O altă mărturie demnă de încredere este cea a agenţiilor de turism, care organizează pelerinaje în Ţara Sfântă. În reclamele lor se poate citi, spre exemplu: ,,Pelerinaj în Ţara Sfântă, Israel şi Iordania. Coborârea Norului Sfânt pe Muntele Tabor. Data plecării: 16 august. Durata: 7 zile. Ziua a 3-a (adică 19 august): Ierusalim. Plecare spre Betleem: Biserica Naşterii Domnului Iisus Hristos cu sfânta peşteră, Biserica Sfintei Ecaterina, Peştera Fericitului Ieronim, Biserica ‘Grota laptelui’ – pe locul unde pruncul sfânt a fost alăptat. În jurul prânzului, două ore libere, apoi plecare seara spre Muntele Tabor, Biserica Schimbării la Faţă, unde Domnul le-a arătat ucenicilor firea Sa dumnezeiască. Între orele 22:00-4:00 participare la sfânta liturghie, când coboară Norul Sfânt”.

,,Mai înainte închipuind învierea Ta, Hristoase Dumnezeule, ai luat pe trei ucenici ai Tăi: pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan şi în Tabor Te-ai suit. Şi Tu, Mântuitorule, la faţă schimbându-Te, Muntele Taborului cu lumină s-a acoperit, iar ucenicii Tăi, Cuvinte, s-au aruncat cu faţa la pământ, neputând suferi a vedea Chipul cel nevăzut. Îngerii slujeau cu frică şi cu cutremur, cerurile s-au spăimântat, pământul s-a cutremurat, văzând pe pământ pe Domnul slavei (slava la Doamne strigat-am, de la vecernia mare a praznicului).

sursa: www.catacombeleortodoxiei.ro

Save

6 / 19 August - Schimbarea la Faţă a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos

"Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El. Şi, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una. Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L". Şi, auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte. Şi Iisus S-a apropiat de ei, şi, atingându-i, le-a zis: Sculaţi-vă şi nu vă temeţi. Şi, ridicându-şi ochii, nu au văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur. Şi pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: Nimănui să nu spuneţi ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morţi."

(Matei 17, 1 - 9)

Domnul nostru Iisus Hristos, în anul treizeci şi trei al naşterii Sale şi în al treilea an, cel de pe urmă al propovăduirii sale, apropiindu-se spre patima cea de bună voie pentru mîntuirea noastră, s-a dus în laturile Cezareei lui Filip, după cuvintele pe care i le-a zis Petru: Tu eşti Hristos Fiul Dumnezeului celui viu..., şi acolo a început a spune ucenicilor Săi că I se cade să meargă în Ierusalim, să pătimească mult de la bătrîni, de la arhierei şi de la cărturari, şi să fie ucis. Din această pricină El a văzut pe ucenicii Săi mîhnindu-se, dar mai ales pe Petru, care Îl oprea pe El, zicîndu-I: "Doamne, să-Ţi fie milă de Tine şi nu-Ţi fă Ţie aceasta". Atunci, ridicîndu-le mîhnirea sufletelor lor, a făgăduit unora dintre dînşii că, după puţine zile, are să le arate lor slava Sa, zicînd: "Sînt unii dintre cei care stau aici şi care nu vor gusta moarte, pînă ce nu vor vedea pe Fiul Omului stînd întru slava Împărăţiei Lui".

Deci, trecînd şase zile de la ziua aceea în care a grăit aceste cuvinte, Domnul a plecat din latura Cezareei lui Filip, în hotarele Galileei şi a venit la Muntele Taborului, care este în Galileea, venind după el ucenicii şi mult popor. Dar de vreme ce obiceiul Domnului nostru Iisus Hristos era ca rugăciunile cele către Dumnezeu Tatăl să le facă singur, îndeosebi de ucenicii Săi, de aceea a lăsat sub munte poporul şi pe ucenicii Săi şi a luat numai pe trei din ei: pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, şi s-a suit cu dînşii în munte să se roage.

Acolo, depărtîndu-se puţin de cei trei ucenici la un loc înalt, se ruga; iar cei trei ucenici, ostenindu-se, pe de o parte de suirea muntelui înalt, iar pe de alta, de lungimea rugăciunii, au adormit, precum zice evanghelistul Luca: Iar Petru şi cei ce erau cu dînsul, se îngreuiaseră de somn. Deci, dormind ei, Iisus Hristos S-a schimbat la faţă, strălucind cu slava dumnezeirii Sale şi, din porunca Lui, I-au stat înainte doi prooroci, Moise şi Ilie, care grăiau cu Dînsul despre ieşirea Lui din trup şi despre ceea ce avea să se săvîrşească în Ierusalim. Din această pricină, apostolii, deşteptîndu-se, au văzut slava Lui cea negrăită, faţa cea luminoasă ca soarele, hainele Lui albe ca zăpada şi doi bărbaţi stînd şi grăind cu dînsul întru slava aceea, şi s-au înspăimîntat; şi au cunoscut - Duhul Sfînt descoperindu-le lor -, pe bărbaţii aceea că erau Moise şi Ilie, şi au înţeles vorba lor pentru patima lui Hristos cea de bună voie. Deci, stăteau cu cutremur, ascultînd cele ce se grăia.

Cititi mai mult...

5 - 18 August - Sf. Ioan Iacob Romanul de la Hozeva, aparatorul vechiului calendar

Prea Cuviosul Ieroschimonah Ioan Iacob s-a născut în România, judeţul Dorohoi, comuna Horodiştea, în anul 1913, din părinţii Maxim şi Ecaterina, buni creştini ortodocşi şi cu posibilităţi de trai reduse.
La Botez, i s-a pus numele de Ilie; nimeni nu a putut bănui atunci că micul Ilie va vieţui într-o zi în locurile unde a trăit Sfântul Prooroc Ilie.

Când micul Ilie a împlinit vârsta de 6 luni, a murit mama lui, iar cu trei ani mai târziu moare pe frontul din Ungaria şi tatăl lui. Rămas orfan de ambii părinţi, a fost luat în grijă de o bunică cu numele Maria - bunica Maria. Ea a dorit foarte mult să-şi petreacă sfârşitul vieţii într-o mânăstire, dar a renunţat având acuma grijă de Ilie.

Prunc orfan fiind, a fost hrănit cu ceaiuri şi numai din când în când era alăptat, de o vecină, aşa că cel ce era să devină Sfântul Ioan a fost obişnuit cu postul din pruncie. Bunica Maria, atât din cauză că nu a putut merge la mânăstire, cât şi de mila copilului, plângea mereu. Când băiatul s-a făcut mai mărişor, îi citea din cărţi despre patimile Mântuitorului, Visul Maicii Domnului şi altele şi tot timpul cât băiatul citea, ea plângea.

Într-o seară, pe când Ilie citea ca de obicei şi văzând-o plângând aşa de tare, copilul s-a întristat şi a întrebat-o:
- Mamă, de ce atunci când eu citesc tu plângi aşa de tare şi mai ales când citesc din Patimile Domnului nostru Iisus Hristos?
- O, copilui meu, zise ea, durerea din casa noastră tu nu o ştii. Mama ta nu sunt eu. Mama ta s-a prăpădit.
Şi i-a povestit toate cu de-amănuntul şi destăinuindu-i jalea ei că nu a putut merge la mânăstire, aşa cum făgăduise şi îi zice că se roagă la Dumnezeu, măcar prin el să-şi dobândească mântuirea. După această spovadă, ori de câte ori citea băiatul din cărţile sfinte, plângea şi băiatul, ştiind că este singur pe lume. Când Ilie a împlinit vârsta de 10 ani, s-a stins din viaţă şi aceea care i-a fost mamă şi bunică, rămânând pe seama unui unchi, care era căsătorit a doua oară cu o femeie cu mulţi copii.

Pentru că Ilie era foarte înţelept la şcoală, deosebindu-se de copiii unchiului, era mereu pismuit şi nedreptăţit. La masă, cu atâţia copii, el se simţea străin; mânca puţin şi se scula de la masă aproape flămând, aşa încât, el de mic a plâns foarte mult şi a postit şi a dobândit virtuţile pe care trebuie să le aibă un monah desăvârşit: smerenie, post, rugăciune, sărăcie şi ulterior, pribegie.

 Şcoala primară a urmat-o în satul său natal. La terminarea şcolii primare, profesorul a îndemnat pe moş Alecu (unchiul său), să dea pe Ilie mai departe, zicând: 

- Moş Alecu, este păcat de acest băiat aşa de înţelept să nu-l dai la şoală mai departe.
La sfatul profesorului, moş Alecu îl trimite apoi să urmeze studiile la Liceul din Coţmani, în Bucovina, unde a urmat trei ani şi apoi patru ani la Liceul Dimitrie Cantemir din Cernăuţi, unde trece şi examenul de bacalaureat în anul 1932, fiind clasificat primul.

Cititi mai mult...

1 / 14 august - Inceputul Postului Adormirii Maicii Domnului


Cum ar trebui să ţinem postul Adormirii Maicii Domnului
de Arhiepiscop Averchie de Jordanville

Astăzi, 1 /14 august, potrivit calendarului nostru ortodox, începem postul Adormirii Maicii Domnului. Nouă ne slujeşte ca o pregătire duhovnicească pentru marele praznic al Adormirii prea sfintei Născătoare de Dumnezeu, imitând propriul ei post, prin care s-a pregătit ea însăşi pentru plecarea din această viaţă pământească, şi ţine două săptămâni întregi.

Anul trecut, Adunarea Ierarhilor a declarat că acest an este un an de pocăinţă. Legat de acest lucru, de multă vreme ne-am gândit să amintim întregului popor rus ortodox Apelul Conferinţei Pastorale, care s-a întrunit anul acesta la Mânăstirea Sfânta Treime: ,,Postul Adormirii Născătoarei de Dumnezeu ne stă înainte, prin care în mod obişnuit ne pregătim pentru marele praznic al Adormirii prea sfintei Născătoare de Dumnezeu. Respectăm cu toţii întotdeauna acest post în toată stricteţea lui, ne pregătim cu toţii şi ne împărtăşim cu sfintele taine ale lui Hristos în cursul acestui post ? Maica lui Dumnezeu plânge pentru noi, având un presentiment al pedepsei teribile a lui Dumnezeu, pe care noi o aducem asupra noastră prin propria lipsă de grijă, prin propria lipsă de pocăinţă, prin Lumea 85propria lipsă împietrită de sentimente. În acest an al pocăinţei, haideţi să respectăm acum acest post înaintea Adormirii ca una dintre pregătirile generale ale tuturor oamenilor, pentru ca să ne putem apropia cu vrednicie de comuniunea cu sfintele taine ale lui Hristos în ziua praznicului Adormirii. La aceasta cheamă acum Conferinţa Pastorală poporul rus ortodox”.

Dar ce facem noi ? Ne adresăm tuturor în acest apel sau nu ? Începem acest post precum ne învaţă Sfânta noastră Biserică, cu rugăciuni sporite, cu înfrânare deplină de patimile atât ale sufletului cât şi ale trupului, cu strădaniile adevăratei pocăinţe ? Ne vom pregăti precum se cuvine şi cum este stabilit, şi ne vom da silinţa având sentimente de căinţă în inimă, o intenţie fermă de a ne îndrepta viaţa, pentru marile taine ale mărturisirii şi sfintei împărtăşanii ?

Înainte de orice altceva, haideţi să facem o evaluare limpede a noastră cu acea sinceritate fermă, precum este propriu oricărui om sănătos la minte; după aceasta, haideţi să decidem să ne schimbăm viaţa spre mai bine chiar de la temelie, de care depinde întregul curs al viitorului nostru, atât aici în această viaţă pământească şi, ceea ce este mai important, acolo în acea viaţă veşnică pe care o aşteptăm cu toţii.

Cititi mai mult...

Pagina 4 din 59

Facebook

Contact

Manastirea Adormirea Maicii Domnului Bucuresti

  • Adresa: Str. Televiziunii, nr. 13, sector 6
  • Email: amdmamd@yahoo.com
  • Telefon: 0784.291.624