Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului din Bucureşti - Scurt istoric

Mănăstirea ,,Adormirea Maicii Domnului” din Bucureşti este situată în cartierul Militari, pe strada Televiziunii nr. 13-15, în sectorul 6. Ea a fost înfiinţată în anul 1964, de Prea Sfinţitul Evloghie Oţa († 1979), şi este condusă în prezent de părintele stareţ Arhimandritul EFTIMIE Vrânceanu. De asemenea, mânăstirea este reşedinţa episcopală a Prea Sfinţitului FLAVIAN Bârgăoanu. Mănăstirea se află sub jurisdicţia Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, condusă în prezent de ÎPS Mitropolit VLASIE Mogârzan. În anul 1924, în urma Conferinţei pan-ortodoxe de la Constantinopol din 1923, Biserica Ortodoxă hotăra înlocuirea calendarului iulian, declarat ,,nu fără de lipsuri”, cu calendarul gregorian. Hotărârile Conferinţei de la Constantinopol au provocat disensiuni în urma cărora lumea ortodoxă s-a împărţit în două, pe de o parte - Bisericile Ortodoxe Greacă, Bulgară, Română şi Patriarhiile Constantinopolului, Alexandriei şi mai târziu a Antiohiei care au acceptat noul calendar, gregorian, şi, pe de altă parte - Bisericile Ortodoxă Rusă, Sârbă şi fracţiuni ale Bisericilor Ortodoxe Greacă, Bulgară şi Română, Sfântul Munte Athos şi Patriarhia Ierusalimului care au păstrat calendarul iulian până astăzi. Cititi mai mult...

 

Vinerea Luminata - Pomenirea Izvorului Tămădurii al Maicii Domnului

In fiecare an, in prima vineri dupa Pasti, Biserica Ortodoxa sarbatoreste Izvorul Tamaduirii. Este un praznic inchinat Maicii Domnului, menit sa arate rolul Fecioarei Maria in lucrarea mantuirii oamenilor. Numele de Izvorul Tamaduirii aminteste de o serie de minuni savarsite la un izvor aflat in apropierea Constantinopolului.

Potrivit traditiei, Leon cel Mare, cu putin timp inainte de a ajunge imparat, se plimba printr-o padure din apropierea Constantinopolului. Intalneste un batran orb care ii cere sa-i dea apa si sa-l duca in cetate. Leon va cauta in apropiere un izvor, dar nu va gasi.

La un moment dat, a auzit-o pe Maica Domnului spunandu-i: "Nu este nevoie sa te ostenesti, caci apa este aproape! Patrunde, Leone, mai adanc in aceasta padure si luand cu mainile apa tulbure potoleste setea orbului si apoi unge cu ea ochii lui cei intunecati". Leon va face ascultare si astfel, va gasi un izvor din care ii va da orbului sa bea. Ii va spala fata cu aceasta apa, iar orbul va incepe sa vada.

Dupa ce a ajuns imparat, Leon a construit langa acel izvor o biserica. Mai tarziu, imparatul Justinian (527-565), care suferea de o boala grea, s-a vindecat dupa ce a baut apa din acest izvor. Ca semn de multumire a construit o biserica si mai mare. Aceasta biserica a fost distrusa de turci in anul 1453.

De-a lungul timpului, apa acestui izvor a vindecat multe boli si a tamaduit diferite rani si suferinte.

Credinciosii care merg la Istanbul (numele nou al vechii cetati a Constantinopolului), se pot inchina in biserica Izvorului Tamaduirii. Actuala constructie este din secolul al XIX-lea, dar la subsolul acesteia se afla un paraclis din secolul al V-lea unde exista pana astazi izvorul cu apa tamaduitoare din trecut.

 

Save

4 / 17 Aprilie - Pomenirea icoanei facatoare de minuni a Maicii Domnului "Gerontissa", Manastirea Pantocrator, Sf. Munte Athos

In naosul manastirii Pantocratorului din Muntele Athos, In partea de nord-est, se afla Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului „Gherontissa” („A batranului”). Ea este de fapt o copie dupa Icoana Gorgoepikoos a Maicii Domnului din manastirea Pantocratorului – Constantinopol, adusa la Muntele Athos de calugarii Alexios si Ioan, inainte de a incepe zidirea manastirii Pantocratorului la Sfantul Munte, pe la anul 1357.

Rugaciune la icoana Maicii Domnului Gerontissa

De la aducerea ei, Icoana s-a aratat facatoare de minuni. Calugarii au ales un anumit loc pentru zidirea manastirii. Dar de trei ori la rand Icoana s-a mutat singura pe alt loc, unde dorea Maica Domnului sa fie ridicat sfantul lacas. S-a constatat ca locul respectiv, ales de Preasfanta Fecioara, fusese al unei alte manastiri, daramata de pirati in timpul ocupatiei latine a Constantinopolului, In 1204. Atunci Alexios si Ioan au schimbat locul constructiei, iar acolo unde incepusera deja lucrul s-a ridicat totusi o bisericuta In cinstea Sfantului Atanasie cel Mare (la 500 m nord-vest de manastirea Pantocratorului).

In legatura cu Sfanta Icoana sunt consemnate mai multe minuni, in lucrari recente sau mai vechi, dintre care o scriere publicata In limba greaca, la Constantinopol, In 1861. Numele Icoanei provine de la una dintre aceste minuni: un staret recunoscut pentru viata sfanta s-a Imbolnavit grav Inaintea mortii. El a avut o descoperire dumnezeiasca, ce i-a indicat apropierea sfarsitului pamantesc. De aceea, staretul l-a rugat pe ieromonahul care slujea Sfanta Liturghie, sa grabeasca derularea slujbei, ca sa reuseasca si el sa se Impartaseasca la momentul potrivit, cu Trupul si Sangele Domnului.

Ieromonahul acela nu a inteles importanta cererii si nu a luat-o in considerare. A fost nevoie ca Maica Domnului Insasi, din Icoana Gherontisssa, sa glasuiasca spre el si sa-i porunceasca Implinirea cererii batranului. Astfel, chiar Imparateasa Ingerilor a aratat importanta primirii Sfintei Impartasanii, Inaintea mortii, de catre cei care o doresc. De atunci Icoana s-a numit „Gherontissa” – „A batranului” sau „A staretului”.

Manastirea Pantocrator, Sf. Munte Athos

Un alt nume al Icoanei este „Pyrosoteira” („Salvatoarea de foc”). Acest nume, mai rar utilizat, are legatura cu minunea din 1 spre 2 decembrie 1948, cand Icoana a salvat manastirea dintr-un incendiu. De atunci una din datele ei de cinstire este la 2 decembrie.

O alta minune larg raspandita este legata de un pirat saracin. De fapt, Icoana a fost o vreme aruncata intr-o fantana de langa manastire, de saracinii care au pradat Muntele Athos. Unul dintre acestia ar fi dorit ca sa distruga cu totul Icoana, sa o taie in bucati si cu una din fasii sa-si aprinda… pipa. Dumnezeu nu a ingaduit profanarea, iar piratul a orbit in secunda cand a vrut sa-si implineasca gandul. Totusi, el nu s-a pocait, ci a pastrat cu sine secretul icoanei aruncate in fantana. Pe patul mortii, infricosat, si-a adus aminte de icoana si a trimis pe cei apropiati sa o scoata si sa o duca in biserica, sperand ca sa i se usureze chinurile agoniei. Intr-adevar, Icoana a fost scoasa si dusa in procesiune la manastire.

Icoana a fost ferecata in argint, prin donatia unei femei bogate din Constantinopol, careia i s-a indeplinit o rugaciune adresata Maicii Domnului. Ferecatura a fost realizata la Moscova, in 1874, si Icoanei i s-a adaugat un element inedit: un vas de ulei la picioarele Preasfintei Fecioare. Este vorba de un vas care s-a umplut cu ulei la rugaciunile unui staret credincios al manastirii, In vreme de lipsuri.

In aceasta Icoana, Maica Domnului este infatisata in picioare, cu mainile intinse la rugaciune, fara Pruncul Sfant. Ea a stat o vreme in altarul manastirii, dupa care a fost mutata in naos, spre accesul credinciosilor la inchinare.

Save

HRISTOS A INVIAT!

HRISTOS A INVIAT!

HRISTOS ANESTI!

HRISTOS VOSKRESE!

HRISTOS VOZKRESE!

Lumina Sfanta a venit la Ierusalim in jurul orei 14.23

 

 

Save

Sf. Ioan Gura de Aur - Cuvant la Duminica Intrarii Domnului in Ierusalim

Nimica nu nelinişteşte pe cei mai mulţi aşa de tare ca aceea că bogaţii cei mai prihăniţi se îndulcesc de multă norocire, pe când drepţii sau cei îmbunătăţiţi adeseori suferă cea mai amară sărăcie şi mii de alte răni care sunt încă mai cumplite decât sărăcia.

De aceea mulţi zic: „Unde este pronia, unde este dreptatea cea dumnezeiască, unde este judecata cea dreaptă ? Cel înfrânat si cel îmbunătăţit sunt nenorociţi, pe când cel desfrânat şi cel rău sunt norociţi; acesta este admirat, celălalt nesocotit, acesta trăieşte în îndestulare şi desfătare, celălalt este certat de sărăcie şi de mizeria cea mai mare”.

Aşa vorbeşte cel nepriceput, dar în adevăr păcătosul este omul cel mai ticălos şi mai nenorocit din lume, chiar când nu se pedepseşte îndată; el tocmai atunci este cel mai nenorocit când nu se pedepseşte şi când nu i se întâmplă nimic potrivnic. La boli şi la rele noi nu deplângem pe cel ce se lasă a se vindeca, ci pe acei ce sunt nevindecabili. Iară ce este boala si rana pentru trup, aceea este păcătui pentru suflet. Şi ceea ce este tăietură şi doctorie pentru trupul cel bolnav, aceea este nenorocirea pentru un suflet bolnav.

Aţi înţeles ce zic eu ? Fiţi cu luare aminte, căci eu voiesc să vă comunic o învăţătură de adevărată înţelepciune. Presupune că tu vezi pe cineva care are o buba rea, din care ies viermi şi curge puroi, iar acela îşi neglijează rana şi buba; dar mai vezi încă pe un altul, care suferind de aceeaşi boală, se slujeşte de mâinile doctoricesti, lasă a se arde şi a se tăia, şi bea doctorii amare. Spune-mi mie, pe care din aceştia doi vei deplânge tu, pe bolnavul care nu se supune vindecării sau pe acela care întrebuinţează leacurile ?

Fireşte că pe acela care nu se lasă a se vindeca. De asemenea, înfăţişează-ţi doi păcătoşi, căci şi păcătosul este un bolnav; unul dintre ei se pedepseşte pe pământ, celălalt nu. Deci să nu zic că acest din urmă este un norocit, căci este bogat, căci poate jefui sărmanii, căci împilează văduvele, se află bine, cu toate răpirile sale, se îndulceşte de cinste şi de consideraţie, are dregătorie şi putere, şi nu cunoaşte nici una dintre patimile cele obişnuite omenesti, nici friguri, nici nenorocire, nici vreun fel de boală. Este înconjurat de-o grămadă de copii, se bucură de o vârstă norocită ş.a.

Şi cu toate acestea,tocmai pe dânsul trebuie să-1 deplângeţi mai mult, căci el este bolnav fără a primi vindecarea. Cum aşa ? îţi voi spune. Cand vezi pe cineva suferind de idropică şi trupul lui umflându-se, iară el cu toate acestea nu aleargă la doctor, ci mai vârtos robeşte plăcerii de a bea, ţine o masă îmbuibătoare, se îmbată în toate zilele şi aşa tot mai mult sporeşte boala sa, spune mie, îl lauzi tu oare pe acesta ca pe un norocit, sau îl socoti nenorocit? Dacă, dimpotrivă, vezi pe un altul, care de asemenea este idropic, însă caută ajutorul doctorilor, rabdă foamea, trăieşte foarte cumpătat, mănâncă şi bea neobişnuit de puţin si primeşte cele mai amare doctorii, care deşi pricinuiesc dureri, însă tocmai prin aceasta restatornicesc sănătatea, nu-1 vei socoti pe acesta mai norocit decât pe acela ? Negreşit, că unul este bolnav şi nu se vindecă, celălalt este bolnav şi se vindecă. Cura este grea, dar folositoare. Aşa este şi în viaţa noastră cea de acum.

Numai că aici nu este vorba de un trup bolnav, ci de un suflet bolnav. Locul bolii îl ţine aici păcatul, doctoria cea amară fiind pedeapsa dumnezeiască. Adică ceea ce lucrează doctorul cu doctoria, cu tăierea si cu arderea, Dumnezeu lucrează cu pedepsele. Precum la boli fierul si focul cele adeseori întrebuinţate, deşi ard dureros, opresc cangrena şi stârpesc buba şi sunt foarte mântuitoare, tot aşa la un suflet bolnav, foamea şi bolile şi alte rele de tot felul se întrebuinţează în locul fierului şi al focului, spre a împiedica întinderea cangrenei sufletului şi a-l vindeca.

Gândiţi iarăşi la doi desfrânaţi, unul bogat, altul sărac. Care din doi dă mai multă nădejde de mântuire ? Negreşit cel sărac. De aceea, nu zice că cel bogat este norocit, pentru că trăieşte în desfătare şi prisosinţă; mai vârtos trebuie să socoteşti norocit pe acela care, fiind desfrânat, este sărac şi se chinuieşte de foame, căci sărăcia este pentru dânsul dascălul unei vieţi mai bune. Aşadar, când vezi un păcătos norocit, plângi, căci răul lui este îndoit; el este bolnav şi totodată nevindecabil. Iară când vezi un păcătos în nenorocire, mângâie-te, atât pentru că el prin nenorocire se va îmbunătăţi pentru viitor, cât şi pentru că el prin aceasta curăţă multe dintre păcatele săvârşite de dânsul.

Unii oameni se pedepsesc numai aicea pe pământ, alţii se curăţă în această lume, şi primesc pedeapsa deplină în această lume; şi apoi sunt şi din aceia care se pedepsesc şi în această lume şi în cealaltă. Pe care din cei trei oameni îi socotiţi voi cei mai norociţi? Desigur, pe cei dintâi, căci ei încă aici se curăţă de păcatele lor, iar acolo se fericesc veşnic. Iară după aceştia, pe care? Poate pe aceia care nu se pedepsesc aicea, dar în cea lume suferă pedeapsa deplină ? Nicidecum aceştia nu sunt cel de al doilea în nenorocire, ci mai vârtos aceia care se pedepsesc şi aicea şi acolo. Căci find ei şi aicea pedepsiţi, de bună seamă pedeapsa lor acolo va fi mai uşoară. Iară cine numai în acea lume va primi deplina pedeapsă, acela va trebui să sufere acolo un chin neîmblânzit, ca îmbuibatul cel bogat din Evanghelie, care nu putea dobândi nici măcar o picătură de apă, adică, nici cea mai mică mângâiere în munca sa, căci el aici nu curăţise nimic din păcatele sale.

Cititi mai mult...

Pagina 8 din 58

Facebook

Contact

Manastirea Adormirea Maicii Domnului Bucuresti

  • Adresa: Str. Televiziunii, nr. 13, sector 6
  • Email: amdmamd@yahoo.com
  • Telefon: 0784.291.624