Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului din Bucureşti - Scurt istoric

Mănăstirea ,,Adormirea Maicii Domnului” din Bucureşti este situată în cartierul Militari, pe strada Televiziunii nr. 13-15, în sectorul 6. Ea a fost înfiinţată în anul 1964, de Prea Sfinţitul Evloghie Oţa († 1979), şi este condusă în prezent de părintele stareţ Arhimandritul EFTIMIE Vrânceanu. De asemenea, mânăstirea este reşedinţa episcopală a Prea Sfinţitului FLAVIAN Bârgăoanu. Mănăstirea se află sub jurisdicţia Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, condusă în prezent de ÎPS Mitropolit VLASIE Mogârzan. În anul 1924, în urma Conferinţei pan-ortodoxe de la Constantinopol din 1923, Biserica Ortodoxă hotăra înlocuirea calendarului iulian, declarat ,,nu fără de lipsuri”, cu calendarul gregorian. Hotărârile Conferinţei de la Constantinopol au provocat disensiuni în urma cărora lumea ortodoxă s-a împărţit în două, pe de o parte - Bisericile Ortodoxe Greacă, Bulgară, Română şi Patriarhiile Constantinopolului, Alexandriei şi mai târziu a Antiohiei care au acceptat noul calendar, gregorian, şi, pe de altă parte - Bisericile Ortodoxă Rusă, Sârbă şi fracţiuni ale Bisericilor Ortodoxe Greacă, Bulgară şi Română, Sfântul Munte Athos şi Patriarhia Ierusalimului care au păstrat calendarul iulian până astăzi. Cititi mai mult...

 

Aprilie 1204 - Armatele cruciatilor papistasi jefuiesc Constantinopolul Ortodox

La 12 aprilie 1204, armate cruciaților din Occident au ocupat capitala Imperiului Roman, Constantinopolul ortodox, pe care l-au supus jafului și distrugerii.

Papa Inocențiu al III-lea, care inițial a binecuvântat expediția, a descris în termeni duri ocupația catolică a Constantinopolului.

„Cum va putea cu adevărat biserica grecilor, indiferent de cât de grav este asaltată de nenorociri și persecuții, să se reîntoarcă în uniune ecleziastică și devoțiune pentru Sfântul Scaun, când ea vede în latini numai un exemplu de pierzanie și de lucrătură a întunericului, așa încât, pe bună-dreptate, acum îi detestă pe latini mai mult decât pe câini? (...) Ei au furat vasele din argint din altare și le-au spart în bucăți pentu ei. Au violat locurile sfinte și au răpit cruci și relicve".

CITITI SI:

Vaticanul si bolsevismul

Înstăpâniți pe capitala Bizanțului, cruciații au incendiat cea mai mare parte din oraș și au luat în robie o mare parte dintre locuitori. Doar în prima zi au fost uciși 7000 de oameni. Clerul ortodox constituia o țintă predilectă a Cruciaților. Episcopii și alți clerici au suferit chinuri teribile și au fost măcelăriți cu o furie ieșită din comun. Patriarhul (Ioan al III-lea), desculț și dezbrăcat, abia a reușit să scape trecând pe țărmul opus. Bisericile au fost batjocorite, inclusiv Aghia Sofía, în scene de o grozăvie nemaiîntâlnită. Clerul latin a fost în primele rânduri ale jefuitorilor.

Biblioteca din Constantinopol a fost distrusă. Valoarea celor furate din Constantinopol depășea, conform surselor vremii, peste 900.000 de mărci de arginți.

Iată descrierea jafului, după cum a văzut-o istoricul american Speros Vryonis în cartea Bizanțul și Europa:

„Soldații latini au supus cel mai măreț oraș din Europa la un jaf de nedescris. Timp de trei zile au ucis, au violat, au furat și au distrus la o scară pe care nici măcar vechii vandali sau goți nu aspirau. Constantinopole devenise un muzeu al artei antice și bizantine, un magazin de bogăție pe care latinii nu-l credeau posibil. Deși venețienii aveau o apreciere pentru arta pe care au descoperit-o (până la urmă erau și ei semi-bizantini) și au salvat cât au putut, francezii și ceilalți au distrus totul, oprindu-se doar ca să bea, să violeze călugărițele și să ucidă clericii ortodocși.

Cruciații și-au manifestat ura pentru greci în modul cel mai spectaculos: distrugând cea mai măreață biserică a creștinătății. Au distrus iconostasul, icoanele și cărțile sfinte din Aghia Sofia și au pus pe scaunul patriarhal o prostituată care cânta melodii porcoase. Înstrăinarea dintre Est și Vest care începuse de secole, a culimnat cu masacrul teribil care a acompaniat distrugerea Constantinopolului. Grecii erau convinși că până și turcii, dacă ar fi cucerit orașul, ar fi fost mai blânzi. Cucerirea Constantinopolului a accelerat căderea Bizanțului în mâinile turcilor. În ultimă instanță, a patra cruciadă a avut ca efect direct victoria Islamului, adică exact opusul intenției sale inițiale".

Vreme îndelungată, corăbiile apusene au transportat bogățiile orașului în Apus, unde împodobesc și astăzi biserici, muzee și colecții particulare. Un centru important în care au fost concentrate aceste bogății a fost Biserica Sfântul Marcu din Veneția. O parte dintre tezaure (îndeosebi manuscrise) au fost distruse.

Mai rău, sursele apusene ale vremii descriu evenimentele ca pe o "victorie a creștinătății": cucerirea Constantinopolului este văzută ca o pedepsire a „ereticilor” greci, care erau „nelegiuiți și mai răi decât evreii”.

Cum au ajuns cruciații la Constantinopol

În august 1198, Papa Inocențiu a chemat la o nouă cruciadă pentru eliberarea Ierusalimului. emările la luptă ale papei au fost ignorate de monarhii europeni: germanii luptau cu puterea papală (de aceea papa nici nu l-a chemat pe împăratul german), iar Anglia era angajată în război cu Franța. În cele din urmă, în principal datorită predicilor lui Fulk de Neuilly, a fost organizată o armată cruciată în timpul unui turnir organizat la Écry-sur-Seine de Theobald al III-lea de Champagne, conte de Champagne în 1199. Armata era formată în principal din nobili din nordul Franței (aflați în rebeliune față de opera de reconstrucție a statului, desfășurată de regele Filip II August): din Blois, Champagne, Amiens, Saint-Pol, Ile-de-France și Burgundia. Au sosit contingente și din alte regiuni ale Europei Occidentale precum Flandra, Montferrat, Sfântul Imperiu Roman sau din Veneția. Theobald a fost ales conducătorul cruciadei, dar a murit în mai 1201 și a fost înlocuit de un conte italian, Bonifaciu de Montferrat.

CITITI SI:

Colaborarea dintre Germania nazista si Biserica Catolica face 800000 de martiri ortodocsi in Croatia si Serbia

Armata cruciată era estimată la 4.500 cavaleri (cu 4.500 de cai), 9.000 scutieri și 20.000 infanteriști.

O dată ajunși la Veneția, cruciații întâmpină problema banilor. Aceștia nu erau suficienți pentru a acoperi suma convenită cu dogele. În acel moment dogele propune cucerirea cetății Zara de pe coasta dalmată. Cruciații sunt scandalizați la auzul propunerii, deoarece Zara aparținea regelui maghiar care, de altfel, promisese să ofere sprijin cruciadei. Pontiful, de asemenea, se opune hotărât acestei idei. Cu toate acestea însă, armata cruciaților atacă Zara și o cucerește.

Elementul surpriză

În mijlocul acestor evenimente, își face apariția un nou personaj: Alexios Angelos. Acesta era fiul basileului detronat, Isaac II Angelos, și cere ajutorul cruciaților. El dorea eliberarea tatălui său și reinstaurarea lui pe tronul Imperiului. Alexios merge în Germania pentru a purta tratative cu Philip de Swabia, fiul lui Barbarossa și ginerele lui Isaac II Angelos. Alexios îi propune lui Philip să deturneze expediția cruciaților spre Constantinopol în vederea restabilirii tatălui său pe tron. Prințul inconștient îi face lui Philip promisiuni exorbitante. În schimbul serviciului adus lui și tatălui său , Alexios se obligă la plata a 200 000 mărci de argint, la unirea bisericii ortodoxe cu Biserica Romei și recunoașterea supremației papale, participarea la cruciadă cu 10 000 de oameni și la întreținerea permanentă în Palestina a unei armate de 500 de cavaleri.

Cruciații ajung la Constantinopol, iau orașul cu asalt și îl detronează pe Alexios III Angelos. Acesta fuge din oraș împreună cu ultimii banii ai trezoreriei imperiale. La conducerea imperiului revine Isaac II Angelos împreună cu fiul său, Alexios, care era garantul îndeplinirii promisiunilor.

Următoarele luni sunt foarte grele pentru bizantini. Împăratul îi supune unor taxe enorme în vederea strângerii banilor necesari. În cele din urmă, se plătește jumătate din sumă. Pentru ca mai târziu cruciații să primească vestea că imperiul nu mai are niciun ban de dat.

În ceea ce privește cruciații, acesta era momentul mult așteptat pentru a putea cucerii Constantinopolul. Nerespectarea promisiunilor era motivul perfect. Atât venețienii, cât și ceilalți cruciați așteptau acest moment de mult timp.

Se realizează așadar un program de cucerire și se scrie un document solemn, Partitio Romaniae (Împărțirea Romaniei). Acest document stabilea cotele ce revin din pradă fiecărei părți. Potrivit documentului venețienii primeau 3/8 din teritoriile imperiale, iar cruciații 5/8, dintre care 1/4 îi erau rezervate viitorului împărat. Suveranul urma să fie ales dintre cruciați, iar patriarhul dintre venețieni. Toate acestea fiind stabilite, cruciații pornesc lupta. Constantinopolul este asediat 3 zile, după care este cucerit. Metropola-regină al creștinătății este supusă unui jaf înspăimântător timp de 3 zile de ”soldații lui Hristos”. "Orașul este despuiat de bogățiile, moaștele sfinte și monumentele sale istorice, care iau drumul Occidentului.”

Și astfel Constantinopolul, marea capitală a Imperiului Roman, cade răsunător. Constantinopolul a fost recâștigat în 1261, dar nu a mai fost niciodată cel dinainte.

sursa: ActiveNews.ro

4 / 17 Aprilie - Pomenirea icoanei facatoare de minuni a Maicii Domnului "Gerontissa", Manastirea Pantocrator, Sf. Munte Athos

In naosul manastirii Pantocratorului din Muntele Athos, In partea de nord-est, se afla Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului „Gherontissa” („A batranului”). Ea este de fapt o copie dupa Icoana Gorgoepikoos a Maicii Domnului din manastirea Pantocratorului – Constantinopol, adusa la Muntele Athos de calugarii Alexios si Ioan, inainte de a incepe zidirea manastirii Pantocratorului la Sfantul Munte, pe la anul 1357.

Rugaciune la icoana Maicii Domnului Gerontissa

De la aducerea ei, Icoana s-a aratat facatoare de minuni. Calugarii au ales un anumit loc pentru zidirea manastirii. Dar de trei ori la rand Icoana s-a mutat singura pe alt loc, unde dorea Maica Domnului sa fie ridicat sfantul lacas. S-a constatat ca locul respectiv, ales de Preasfanta Fecioara, fusese al unei alte manastiri, daramata de pirati in timpul ocupatiei latine a Constantinopolului, In 1204. Atunci Alexios si Ioan au schimbat locul constructiei, iar acolo unde incepusera deja lucrul s-a ridicat totusi o bisericuta In cinstea Sfantului Atanasie cel Mare (la 500 m nord-vest de manastirea Pantocratorului).

In legatura cu Sfanta Icoana sunt consemnate mai multe minuni, in lucrari recente sau mai vechi, dintre care o scriere publicata In limba greaca, la Constantinopol, In 1861. Numele Icoanei provine de la una dintre aceste minuni: un staret recunoscut pentru viata sfanta s-a Imbolnavit grav Inaintea mortii. El a avut o descoperire dumnezeiasca, ce i-a indicat apropierea sfarsitului pamantesc. De aceea, staretul l-a rugat pe ieromonahul care slujea Sfanta Liturghie, sa grabeasca derularea slujbei, ca sa reuseasca si el sa se Impartaseasca la momentul potrivit, cu Trupul si Sangele Domnului.

Ieromonahul acela nu a inteles importanta cererii si nu a luat-o in considerare. A fost nevoie ca Maica Domnului Insasi, din Icoana Gherontisssa, sa glasuiasca spre el si sa-i porunceasca Implinirea cererii batranului. Astfel, chiar Imparateasa Ingerilor a aratat importanta primirii Sfintei Impartasanii, Inaintea mortii, de catre cei care o doresc. De atunci Icoana s-a numit „Gherontissa” – „A batranului” sau „A staretului”.

Manastirea Pantocrator, Sf. Munte Athos

Un alt nume al Icoanei este „Pyrosoteira” („Salvatoarea de foc”). Acest nume, mai rar utilizat, are legatura cu minunea din 1 spre 2 decembrie 1948, cand Icoana a salvat manastirea dintr-un incendiu. De atunci una din datele ei de cinstire este la 2 decembrie.

O alta minune larg raspandita este legata de un pirat saracin. De fapt, Icoana a fost o vreme aruncata intr-o fantana de langa manastire, de saracinii care au pradat Muntele Athos. Unul dintre acestia ar fi dorit ca sa distruga cu totul Icoana, sa o taie in bucati si cu una din fasii sa-si aprinda… pipa. Dumnezeu nu a ingaduit profanarea, iar piratul a orbit in secunda cand a vrut sa-si implineasca gandul. Totusi, el nu s-a pocait, ci a pastrat cu sine secretul icoanei aruncate in fantana. Pe patul mortii, infricosat, si-a adus aminte de icoana si a trimis pe cei apropiati sa o scoata si sa o duca in biserica, sperand ca sa i se usureze chinurile agoniei. Intr-adevar, Icoana a fost scoasa si dusa in procesiune la manastire.

Icoana a fost ferecata in argint, prin donatia unei femei bogate din Constantinopol, careia i s-a indeplinit o rugaciune adresata Maicii Domnului. Ferecatura a fost realizata la Moscova, in 1874, si Icoanei i s-a adaugat un element inedit: un vas de ulei la picioarele Preasfintei Fecioare. Este vorba de un vas care s-a umplut cu ulei la rugaciunile unui staret credincios al manastirii, In vreme de lipsuri.

In aceasta Icoana, Maica Domnului este infatisata in picioare, cu mainile intinse la rugaciune, fara Pruncul Sfant. Ea a stat o vreme in altarul manastirii, dupa care a fost mutata in naos, spre accesul credinciosilor la inchinare.

Save

Vinerea Luminata - Pomenirea Izvorului Tămădurii al Maicii Domnului

In fiecare an, in prima vineri dupa Pasti, Biserica Ortodoxa sarbatoreste Izvorul Tamaduirii. Este un praznic inchinat Maicii Domnului, menit sa arate rolul Fecioarei Maria in lucrarea mantuirii oamenilor. Numele de Izvorul Tamaduirii aminteste de o serie de minuni savarsite la un izvor aflat in apropierea Constantinopolului.

Potrivit traditiei, Leon cel Mare, cu putin timp inainte de a ajunge imparat, se plimba printr-o padure din apropierea Constantinopolului. Intalneste un batran orb care ii cere sa-i dea apa si sa-l duca in cetate. Leon va cauta in apropiere un izvor, dar nu va gasi.

La un moment dat, a auzit-o pe Maica Domnului spunandu-i: "Nu este nevoie sa te ostenesti, caci apa este aproape! Patrunde, Leone, mai adanc in aceasta padure si luand cu mainile apa tulbure potoleste setea orbului si apoi unge cu ea ochii lui cei intunecati". Leon va face ascultare si astfel, va gasi un izvor din care ii va da orbului sa bea. Ii va spala fata cu aceasta apa, iar orbul va incepe sa vada.

Dupa ce a ajuns imparat, Leon a construit langa acel izvor o biserica. Mai tarziu, imparatul Justinian (527-565), care suferea de o boala grea, s-a vindecat dupa ce a baut apa din acest izvor. Ca semn de multumire a construit o biserica si mai mare. Aceasta biserica a fost distrusa de turci in anul 1453.

De-a lungul timpului, apa acestui izvor a vindecat multe boli si a tamaduit diferite rani si suferinte.

Credinciosii care merg la Istanbul (numele nou al vechii cetati a Constantinopolului), se pot inchina in biserica Izvorului Tamaduirii. Actuala constructie este din secolul al XIX-lea, dar la subsolul acesteia se afla un paraclis din secolul al V-lea unde exista pana astazi izvorul cu apa tamaduitoare din trecut.

 

Save

VIDEO - Documentar PRO Tv filmat in Sf. Munte Athos

In Saptamana Luminata va prezentam un documentar de exceptie de aproape o ora realizat de reporterul Alex Dima de la PRO Tv in Sfantul Munte Athos la Sfanta Mare Manastire Vatoped. Reporterului Alex Dima i-au fost ghizi in Sfanta Mare Manastire Vatoped parintii romani Daniil (fiul celebrilor actori Valeria Seciu si Octavian Cotescu), parintele Kiril, parintele Gavriil si parintele Teologul. Veti descoperi dragi credinciosi Manastirea Vatoped in toata splendoarea ei, aceasta fiind cea mai populata manastire din Sf. Munte Athos avand in jur de 150 de monahi dintre care mai mult de 20 sunt din Romania. Vizionare placuta!

Pagina 1 din 63

Facebook

Contact

Manastirea Adormirea Maicii Domnului Bucuresti

  • Adresa: Str. Televiziunii, nr. 13, sector 6
  • Email: amdmamd@yahoo.com
  • Telefon: 0784.291.624