Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului din Bucureşti - Scurt istoric

Mănăstirea ,,Adormirea Maicii Domnului” din Bucureşti este situată în cartierul Militari, pe strada Televiziunii nr. 13-15, în sectorul 6. Ea a fost înfiinţată în anul 1964, de Prea Sfinţitul Evloghie Oţa († 1979), şi este condusă în prezent de părintele stareţ Arhimandritul EFTIMIE Vrânceanu. De asemenea, mânăstirea este reşedinţa episcopală a Prea Sfinţitului FLAVIAN Bârgăoanu. Mănăstirea se află sub jurisdicţia Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, condusă în prezent de ÎPS Mitropolit VLASIE Mogârzan. În anul 1924, în urma Conferinţei pan-ortodoxe de la Constantinopol din 1923, Biserica Ortodoxă hotăra înlocuirea calendarului iulian, declarat ,,nu fără de lipsuri”, cu calendarul gregorian. Hotărârile Conferinţei de la Constantinopol au provocat disensiuni în urma cărora lumea ortodoxă s-a împărţit în două, pe de o parte - Bisericile Ortodoxe Greacă, Bulgară, Română şi Patriarhiile Constantinopolului, Alexandriei şi mai târziu a Antiohiei care au acceptat noul calendar, gregorian, şi, pe de altă parte - Bisericile Ortodoxă Rusă, Sârbă şi fracţiuni ale Bisericilor Ortodoxe Greacă, Bulgară şi Română, Sfântul Munte Athos şi Patriarhia Ierusalimului care au păstrat calendarul iulian până astăzi. Cititi mai mult...

 

Slujba Sinodiconului Ortodoxiei 2017

In Dumninica Ortodoxiei se sarbatoreste Triumful Ortodoxiei asupra tuturor ereziilor, sarbatoare instituita de patriarhul Metodie al Constantinopolului la 11 martie 843 pentru a fi sarbatorita in fiecare an in prima Duminica a Postului Mare.

Se obisnuieste in anumite locuri ca in aceasta zi sa se faca procesiuni cu icoane(in amintirea biruintei iconodulilor in anul 842) si sa se citeasca Synodikonul care este un act in care sunt anatemizati ereticii din toate timpurile si locurile si sunt fericiti aparatorii dreptei credinte.

Acest Sinodicon se citeste si astazi in toate Catedralele, Manastirile si parohiile din Grecia. In Rusia – doar la slujbele arhiereşti.

Iar in România in Biserica Ortodoxa de stil nou nu se citeste deloc, din Triodul românesc pe stil nou lipsind Sinodiconul Ortodoxiei, slujbă cu caracter dogmatic din tot anul bisericesc.

In Romania se citeste doar in Biserica Ortodoxa de Rasarit care mentine neschimbata invatatura Sfintilor Parinti alaturi de calendarul iulian neschimbat.

SLUJBA SINODICONULUI ORTODOXIEI ANUL 2017 LA
MANASTIREA ADORMIREA MAICII DOMNULUI DIN BUCURESTI

Partea I

Partea a II a

Rugaciunea care muta si muntii din loc. Minunea mutarii prin rugaciune a muntelui Adar

Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar,
veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo,
şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.

(Matei 17, 20)

In Alexandria Egiptului era un argintar slavit foarte in toata cetatea acea, pentru mestesugul mainilor lui. La acesta a venit o femeie, rugandu-l pe el sa-i faca o podoaba pe cap, spre infrumusetarea trupului ei. Si, facandu-se intre dansii intrebare si vorba, a inceput femeia a grai cele necuviincioase, spre desfranare si tulbura pe argintar cu ganduri asupra ei.

Si, intrucat s-a facut draceasca robie spre pacat, si-a adus aminte argintarul de cuvantul Evangheliei, mai inainte de a se porni spre pacat, la acel loc ce zice: "De te sminteste pe tine mana ta cea dreapta, tai-o pe ea, sau ochiul, scoate-l pe el. Ca mai bine iti este tie cu un madular ciung sa intri intru imparatia Cerului decat, intregi madulare avand, sa fii aruncat in iazul cel de foc."

Si, cautand spre femeie i-a zis: "Indeparteaza-ma putin de mine, ca vreau sa fac cele poruncite noua." Si scotandu-si cutitul, s-a lovit pe sine in ochiul drept si a zis: "Vezi, Doamne, ca pazitor poruncii Tale sunt. Ca daca imi va trebui candva ajutor de la Tine, sa nu te departezi de la robul tau." Si, vazand femeia fapta faurarului, a fugit de frica si s-a dus la casa sa, prin rana faurarului mantuindu-se de pacat.

Deci cel ce stapanea Alexandria atunci, era un prigonitor cumplit asupra crestinilor. Caci, cu ingaduirea lui Dumnezeu, turcii stapaneau Egiptul si in tot chipul chinuiau pe crestini, poruncindu-le lor sa se lepede de Hristos si sa primeasca credinta lor.

Deci, asa a socotit acel rau stapanitor: a chemat pe episcopul, care era invatatorul crestinilor, si i-a zis lui: "Asculta, o, episcope, intre cuvintele Hristosului tau, s-au zis si acestea: De aveti dreapta credinta in voi si in Mine, veti zice muntelui acestuia ridica-te, de te arunca in mare; si va fi voua. Iata, dar, este aici muntele, cel de toti vazut langa cetatea aceasta, al carui nume este Adar.

Deci, acum, de este Dumnezeu acel Hristos, Caruia voi Ii slujiti, si, credinta pe care voi o tineti, o socotiti, a fi mai buna decat toate, iesiti la muntele Adar si ziceti cuvantul Domnului Dumnezeului vostrul; si de va va asculta pe voi si se va arunca in raul Nilului, atunci, in slobozenie veti fi si veti sluji lui Hristos al vostru si, afara de acesta, inca si noi vom crede, iar de nu, apoi toata bogatia crestineasca se va lua la visteria imparateasca, iar voi toti veti curati gunoaiele din cetatea aceasta".
        
Atunci, episcopul, a raspuns: "Cuvantul pe care l-ai grait covarseste cu totul neputinta noastra. Insa nu pentru noi, ca toti suntem nevrednici de un lucru ca acesta, ci pentru hulirile tale, pe care le graiesti asupra Domnului nostru Iisus Hristos, lasa-ne noua opt zile ca sa ne rugam Domnului si credem ca nu ne va trece cu vederea, pentru rugaciunile robilor Sai.

Ca scris este, ca voia celor ce se tem de El o va face si rugaciunea lor o va auzi si-i va mantui pe dansii (Ps. 144, 19), ca au nadajduit spre Dansul." Acestea auzindu-le, barbarul cel fara lege a ras, zicand: "Eu am socotit ca veti arata tulburare si o parte din averea voastra o veti da la visteria imparateasca, dar voi indrazniti lucrul acesta, pe care nici Mahomed al nostru nu-l poate face, el care este solul lui Dumnezeu si in care cred toti arabii si i se inchina." Si i-a slobozit pe ei cu manie, scriind zilele cele hotarate pe care le-au cerut.

Iar episcopul, adunand pe toti crestinii din cetati si din toate hotarele, pana la trei mii de barbati, afara de femei si de copii, le-a vestit lor incercarea cea cu rau mestesug a stapanitorului prigonitor, precum ca a poftit nu numai averea, ci si viata tuturor crestinilor voieste sa o risipeasca. Si, spunandu-le lor si cele despre munte degraba le-a poruncit lor sa se intristeze si toti impreuna sa se roage si privegheri de toata noaptea sa faca inaintea lui Dumnezeu.

 Deci, s-a apropiat de episcop femeia aceea si i-a spus lui de faurarul cel mai sus zis, marturisindu-si lui cea mai inainte pomenita a ei ispitire si credinta cea tare in Hristos a aceluia, ca, adica, nu s-a lasat inselat de cuvintele ei cele desfranate si inselatoare si nu s-a crutat pe sine, ci ochiul sau cel drept si-a scos. Acestea auzindu-le, episcopul s-a minunat si nu l-a aflat pe el cu cei ce venisera la sobor si a trimis dupa dansul, la casa in care traia.

Deci, venind el, i-a zis lui episcopul: Frate, o ispita mare a venit asupra noastra de la cei ce ne urasc pe noi." Si i-a spus lui pe rand toata incercarea prigonitorului. Iar el a zis: "Stapane, noi datori suntem sa ne rugam, ca la oameni aceasta este cu neputinta, dar la Dumnezeu toate sunt cu putinta." Deci, a treia zi, s-au suit la muntele Adar si l-au inconjurat pe el de trei ori, purtand cruci.

Si, stand ei in preajma muntelui, a chemat episcopul pe acel mai inainte zis faurar si i-a zis lui: "O, fiule, acum ti se cade tie sa arati puterea credintei tale, ca sa se rusineze prigonitorul cel ce se lauda cu idolii sau, ca sa intareasca stalpii Bisericii lui Hristos si sa se potoleasca tanguirea crestinilor.

Atunci, plecandu-se faurarul inaintea episcopului, s-a apropiat de munte si s-a rugat lui Dumnezeu, zicand: "Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, asculta rugaciunea robilor Tai, si nu da pierzarii turma Ta, in mainile vrajmasilor Tai urasc pe noi, zicand: Unde este Dumnezeul vostru? Tu esti Dumnezeul nostru, Care ai poruncit Apostolilor Tai, zicand: De aveti credinta ca un graunte de mustar, nu va indoiti a zice muntelui acestuia, Ridica-te si te arunca in mare, si va fi voua. Si, acum nu pentru noi, Doamne, nici noua, ci numelui Tau celui sfant da-i slava." Si acestea zicand el, s-a cutremurat locul si s-a miscat muntele si au cazut cu fata la pamant toti oamenii si s-a facut mult tipat in cetate, ca se sfaramau palatele si cadeau zidurile.
        
Si au iesit oamenii si au vazut minunea cea infricosatoare, cum muntele se ducea de la locul sau in raul Nilului si toti, cazand, se rugau crestinilor sa potoleasca muntele din mersul sau, ca sa nu se strice palatele si cealalta parte a cetatii. Si raspunzand episcopul a zis: "Nu, fratilor, nu s-ar cuveni. Ca nu este lucrul nostru, ci a voastra voire, ca sa ne ingreuiati pe noi cu certarile voastre. Dar, in incercarea noastra, ne-a cercetat pe noi Domnul. Si, iata, se apropie muntele de raul Nilului". Si atunci au fagaduit toti ca se vor boteza. Deci, s-a rugat episcopul lui Dumnezeu si a statut muntele si a incetat cutremurul pamantului.

Si multi barbari au crezut in Sfanta Treime si s-au botezat. Iar cei necredinciosi au dat legamant in scris ca, de atunci si pana in veac, sa nu faca prigoana crestinilor, ca ei sa poata trai in credinta lui Hristos. Si s-au scris acestea spre folosul crestinilor precum ca celui ce crede, i se dau de la Dumnezeu toate cererile, dand har credinciosilor intru slava Lui, a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Save

10 / 23 Februarie - Sfantul Sfintit Mucenic Haralambie

Împărăţind Domnul nostru Iisus Hristos, se risipea slujba care se făcea diavolilor şi se strica închinarea idolească, pe vremea lui Sever, păgînul împărat al Romei. Atunci, în cetatea Magnesiei vieţuia sfîntul episcop Haralambie. El învăţa popoarele cuvîntul lui Dumnezeu, povăţuindu-le la calea mîntuirii şi le zicea: "Împăratul meu, Iisus Hristos, a trimis pe prooroci şi pe apostoli cu puterea Duhului Sfînt, ca toţi oamenii, prin propovăduirea lor cea sfîntă, să se înţelepţească şi să meargă neabătuţi pe calea dreptăţii. Sever, împăratul vostru, a născocit cumplite prigoniri, ca să se aducă jertfe idolilor celor neînsufleţiţi şi să dea sufletele la moarte. Iar Iisus Hristos, Împăratul meu, prin prooroci şi prin apostoli ne-a trimis cuvintele vieţii cereşti, prin care vrăjmaşii se izgonesc, şarpele se calcă, necredinţa se preface în credinţă, iar nălucirea diavolească piere şi cade cu cădere cumplită toată puterea vrăjmaşului. Să credem mai mult cuvintelor care ne arată căile vieţii veşnice, decît să ne îndeletnicim în lucruri care ne aduc pierzare".

Aceste cuvinte grăind sfîntul episcop, a fost prins de cei necredincioşi şi adus la judecată şi întrebare înaintea ighemonului Luchian şi a lui Luchie. Înaintea lor grăind acelea, ighemonul a zis: "Din prisosinţa inimii tale scoate gura ta cuvinte fără de socoteală, nealegînd binele de rău, dar să nu socoteşti, o, bunule bătrîn, că pentru acele cuvinte nu vei fi chinuit. De aceea, ascultă sfatul nostru, cîştigă-ţi obiceiurile ce se cuvin la nişte bătrîneţi ca ale tale şi să-ţi alegi o socoteală mai sănătoasă, apoi să te apropii cu jertfe de zei, ca să nu punem pe tine chinurile pe care niciodată nu le-ai cunocut".

Capul Sf. Sfintit Mucenic Haralambie aflat la Manastirea Sf. Stefan din complexul Meteora, Grecia

Sfîntul Haralambie a răspuns: "Eu care am îmbătrînit şi mi-am sfîrşit vremelnica viaţă, nu voi să trec cu vederea bunătăţile cele nevăzute care sînt aproape". Mîniindu-se judecătorii, începură a pregăti cumplite chinuri şi ziseră: "Jertfeşte zeilor, o! răule bătrîn". Dar Sfîntul Haralambie răspunse: "Fiilor, nu jertfesc diavolilor, căci să ştiţi că diavolii pe care îi cinstiţi se cutremură şi se scutură de semnul Crucii". Atunci judecătorii au poruncit să ia de pe dînsul sfintele veşminte şi dezbrăcînd pe sfîntul bărbat, cel cu chip îngeresc, au început a-l tortura, iar torturile erau într-acest fel: doi slujitori l-au spînzurat şi l-au strujit cu unghiile de fier pînă ce i-au rupt toată pielea de la cap pînă la picioare. Iar sfîntul, fiind rănit cu totul, a zis către prigonitori: "Mulţumesc vouă, fraţilor, că, strujind trupul meu cel vechi, mi-aţi înnoit duhul, care doreşte să se îmbrace în viaţa cea nouă şi veşnică". Zicînd sfîntul acestea, a căzut spaimă peste amîndoi slujitorii care îl torturau şi au zis către judecători: "Necinstea făcută de voi omului acestuia se preface în cinste, iar torturile, întru răcorire. Oare nu este acesta Însuşi Hristos, Care, luînd asemănarea bătrînului bărbat, a venit să cerceteze Asia, ca să întoarcă pe locuitorii ei? Căci strujindu-se trupul lui cel mai tare ca fierul, cu unghii de fier, acelea se topesc, iar trupul rămîne fără vătămare".

Cititi mai mult...

Marturisirea de credinta a adevaratului crestin ortodox

BISERICA ADEVĂRAȚILOR CREȘTINI ORTODOCȘI DIN GRECIA

Mărturisirea de credință a adevăratului creștin ortodox

Partea întâi

1. Cred întru unul Dumnezeu Tatăl Atotțiitorul, făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii.
Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara, și S-a făcut om.
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont, și a pătimit și S-a îngropat, și a înviat a treia zi după Scripturi. Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui. Și iarăși va să vină cu slavă să judece viii și morții, a Cărui Împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Întru Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică.
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor.
Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie.

2. În plus față de acestea, îmbrățișez și accept cele șapte Sfinte Sinoade Ecumenice, convocate în scopul protejării dogmelor ortodoxe ale Bisericii și Sinoadele Locale, pe care acestea le-au acceptat și confirmat.
3. Îmbrățișez toate hotărârile Dreptei Credințe stabilite de Sfinții Părinți, iluminați de harul Duhului Sfânt, precum și Sfinte Canoanele, pe care acești oameni binecuvântați le-au lăsat moștenire Bisericii lui Hristos pentru buna ei orânduire și a orânduirilor morale, după Tradiția Apostolică și duhul Învățăturilor Dumnezeiești ale Evangheliei.
4. Tot ceea ce mărturisește și învață Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolicească Biserică, mărturisesc și cred și eu, fără a adăuga ceva, fără a scădea ceva, fără a schimba ceva, nici din dogme nici din Tradiții, ci rămânând credincios și le primesc cu frică de Dumnezeu și cu conștiință curată. Tot ceea ce Biserica condamnă și respinge ca învățături heterodoxe, pe toate acestea le condamn și le resping și eu pentru totdeauna.
5. Mă supun cu bunăvoință hotărârilor bisericești și ale Sfântului Sinod, ca cea mai înaltă autoritate a Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, constituind continuarea Unei, Sfintei, Sobornicești și Apostolicești Biserici în România, cât și a episcopilor și preoților canonici ai acesteia și găsindu-se în comuniune de credință și în Taine cu Adevăratele Biserici Ortodoxe locale de pretutindeni.
6. Cred și mărturisesc că Credința Ortodoxă nu este „de la oameni”, ci a fost revelaă de Iisus Hristos, propovăduită de Sfinții Apostoli, confirmată de Sfintele Sinoade Ecumenice, transmisă de cei mai înțelelpți Dascăli ai lumii și confirmată cu sângele Sfinților Mucenici.
7. Accept, împreună cu hotărârile celor șapte Sinoade Ecumenice, și pe cele ale celui dintâi și celui de-al doilea Sinod din 861. De asemenea, îmbrățișez hotărârile Sfântului Sinod convocat de Sfântul Fotie în Constantinopol, în 879-880, precum și Tomul Sinodal al Sinodului de la Vlaherne în Constantinopol, în anul 1351, din timpul Sfântului Grigorie Palama și Sfântului Patriarh Calist I, cu convingerea fermă că aceste Sinoade au autoritatea și validitatea ecumenică și sobornicească în Biserica Ortodoxă.
8. În plus, îmbrățișez și mă supun hotărârilor Sfintelor Sinoade Pan-Ortodoxe convocate în anii 1583, 1587 și 1593, care au respins și condamnat introducerea în Biserica Ortodoxă a așa-numitului calendar gregorian (nou), promulgat de papa Grigorie al III-lea în anul 1582.
9. În plus, accept și recunosc ca documentele ecumenice și sobornicești ale Credinței Ortodoxe, Tomul Patriarhal din 1756 privind botezul heterodocșilor și Enciclica Sinodală din 1848 a Sfinților Părinți de Răsărit, Decretul Sinodal din 1872, care a condamnat filetismul (naționalismul religios), precum și Enciclica Sinodală din 1895, care a constiuit ultima Proclamație a adevăratei ecleziologii ortodoxe a Patriarhiei de Constantinopol, înainte de intrarea ei în apostazia Ecumenismului.

Partea a doua

1. Consider Ecumenismul ca pan-erezie sincretistă, și participarea la așa-numită Mișcare Ecumenică, care a fost inaugurată la începutul secolului al XX-lea, ca o negare a adevăratei sobornicități și unicități a Bisericii Ortodoxe, fiind convins că cel care acceptă și participă la orice fel de erezie este căzut din adevărul de credință și din comuniunea cu Biserica, deci, prin urmare nu este în comuniune cu Adevărata Ortodoxie, pentru că „cei care nu sunt în Adevăr, nu aparțin Bisericii lui Hristos” (Sfântul Grigorie Palama), fiind lipsiți de Harul sfințitor și îndumnezeitor al ei.
2. De asemenea, resping și nu accept deloc Proclamația Patriarhiei de Constantinopol din 1920 „Către toate Bisericile lui Hristos de pretutindeni”, care conține un plan complet pentru punerea în practică a ereziei Ecumenismului și prevede reforma calendarului pregătită de așa-numitul Congres Pan-Ortodox din 1923 și aplicată în Romania în 1924, în acest fel încălcând hotărârile celor trei Sinoade Pan-Ortodoxe din sec. al XVI-lea.
3. Ca urmare a celor de mai sus, consider, de asemenea, căzuți din credință pe ortodocșii care au participat la fondarea „Consiliului Mondial al Bisericilor” în 1948 și constituie de atunci membrii activi ai acestuia, cultivând astfel așa-numitul ecumenism inter-creștin și inter-religios.
4. Neg și nu accept așa-numitele Conferințe Pan-Ortodoxe (din 1961 până în prezent), care au pregătit vrednica de condamnare, invalida și fără temei „ridicare a Anatemelor dintre Bisericile de Răsărit și Apus” din 1965, introducând în continuare și ridicarea în faptă a necomuniunii în rugăciune și în Taine dintre variații Ecumeniști. De atunci, acestea cultivau terenul în perspectiva ecumenistă pentru convocarea așa-numitului Mare Sinod Pan-Ortodox, în vederea acceptării pe deplin, ratificării și dogmatizării ereziei sincretiste a ecumenismului.
5. În cele din urmă, accept hotărârile Sinodale a Adevăratelor Biserici Ortodoxe locale, care au condamnat Ecumenismul sincretist, adică a Rusiei din Diaspora (1983), a Greciei (1998) și a României (2014), considerând în același timp pe cei care au semnat proclamații ecumeniste, precum și pe cei care au fost în orice fel de comuniune cu aceștia – clerici și laici – care sau au acceptat sau au îngăduit sau au fost indiferenți față de duhul Păstorilor lor Ecumenițti, ca fiind căzuți împreună cu ei din Adevărata Biserică Ortodoxă.

Pagina 10 din 58

Facebook

Contact

Manastirea Adormirea Maicii Domnului Bucuresti

  • Adresa: Str. Televiziunii, nr. 13, sector 6
  • Email: amdmamd@yahoo.com
  • Telefon: 0784.291.624