Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului din Bucureşti - Scurt istoric

Mănăstirea ,,Adormirea Maicii Domnului” din Bucureşti este situată în cartierul Militari, pe strada Televiziunii nr. 13-15, în sectorul 6. Ea a fost înfiinţată în anul 1964, de Prea Sfinţitul Evloghie Oţa († 1979), şi este condusă în prezent de părintele stareţ Arhimandritul EFTIMIE Vrânceanu. De asemenea, mânăstirea este reşedinţa episcopală a Prea Sfinţitului FLAVIAN Bârgăoanu. Mănăstirea se află sub jurisdicţia Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, condusă în prezent de ÎPS Mitropolit VLASIE Mogârzan. În anul 1924, în urma Conferinţei pan-ortodoxe de la Constantinopol din 1923, Biserica Ortodoxă hotăra înlocuirea calendarului iulian, declarat ,,nu fără de lipsuri”, cu calendarul gregorian. Hotărârile Conferinţei de la Constantinopol au provocat disensiuni în urma cărora lumea ortodoxă s-a împărţit în două, pe de o parte - Bisericile Ortodoxe Greacă, Bulgară, Română şi Patriarhiile Constantinopolului, Alexandriei şi mai târziu a Antiohiei care au acceptat noul calendar, gregorian, şi, pe de altă parte - Bisericile Ortodoxă Rusă, Sârbă şi fracţiuni ale Bisericilor Ortodoxe Greacă, Bulgară şi Română, Sfântul Munte Athos şi Patriarhia Ierusalimului care au păstrat calendarul iulian până astăzi. Cititi mai mult...

 

In pas cu lumea... sau cu Dumnezeu?

„Că cine se va ruşina de Mine, şi de cuvintele Mele,
întru acest neam preacurvar şi păcătos,
şi Fiul Omului se va ruşina de el,
când va veni întru Slava Tatălui Său cu Sfinţii Îngeri”
(Marcu 8, 38).

Adesea ne lepădăm de Dumnezeu pentru a nu fi „de râsul lumii”. Domnul a spus despre primii Săi ucenici că „lumea i-a urât pe ei, căci nu sunt ei din lume, precum Eu nu sunt din lume” (Ioan 17, 14), dar ura lumii nu trebuie să ne preocupe, pentru că aprecierile lumeşti sunt lipsite de valoare, vremelnice şi adesea înşelătoare. Lumea, care din ce în ce mai mult este o unealtă a diavolului, şi-a croit un ţel în al abate pe om de la calea cea dreaptă. Niciodată însă, ea nu te va duce către scop: lumea se pricepe să trezească setea, dar nu poate să sature sufletul; făgăduieşte totul, dar spre sfârşit – în cea mai mare parte – îţi ia înapoi totul.

Vraja lumii e ca spuma mării, ce se izbeşte de stânca credinţei, iar când se risipeşte, îşi arată, în hăul adâncului ei, toate primejdiile pe care le ascunde: dinţii ascuţiţi ai rechinilor, stâncile ascunse de valuri, gheţarii, vârtejurile şi furtunile, ce îl pot înghiţi pe om odată pentru totdeauna. Pentru ce să ne nevoim a plăcea tuturor, de vreme ce acest lucru este imposibil? Oricât ne-am strădui, nu îi putem împăca pe toţi. Dacă vrem să facem pe plac unuia, supărăm pe altul; cel mai adesea însă, fiecare e interesat de persoana lui, dorind să aibă mai mulţi acoliţi care să îi mângâie amorul propriu şi să îl ajute să îşi hrănească patima slavei deşarte. Sfântul Filaret, Arhiepiscopul Cernigovului spune: „Ţi-e teamă să faci oamenilor vreo neplăcere şi uiţi de sentinţa rostită asupra nelegiuiţilor care vor să facă oamenilor pe plac:«Dumnezeu va risipi oasele celor ce plac oamenilori» (Ps. 52, 6)”.

Oare să fie prea aspră caracterizarea făcută de Hristos - „neam preacurvar şi păcătos”? Nicidecum! Aceleaşi trăsături le arată Domnul şi în altă situaţie: „Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi să o socotiţi; iar semnele vremilor nu puteţi. Neamul viclean şi preacurvar semn caută, şi semn nu se va da lui, fără numai semnul lui Iona Prorocul” (Matei 16, 3-4). Iată cu ce cuvinte ne arată Hristos lipsa de credinţă, făţărnicia şi nestatornicia lumii.

Cititi mai mult...

Casnicia crestina, calea spre mantuire

Un om înţelept, care a spus multe cuvinte de folos, le-a spus şi pe acestea: „Femeia şi bărbatul să se înţeleagă bine între ei” (Parafrază la Înţelepciunea lui Sirah 25, 1). De la început Dumnezeu a avut grijă ca soţii să trăiască în armonie. De aceea vorbeşte despre amândoi ca şi când ar vorbi despre unul, şi spune: „Bărbat şi femeie i-a făcut” (Facerea 1, 27); şi „nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască” (Galateni 3, 28). Pentru că nu poate exista legătură strânsă între doi bărbaţi aşa cum este legătura dintre un bărbat şi o femeie.

De aceea şi David, plângând şi jelind pentru moartea bunului său prieten, Ionatan, pe care-l iubea foarte mult, nu l-a numit tată ori mamă, frate ori soră, ci a spus: „Iubirea ta mi te-a făcut minune mai sus decât iubirile femeii” (II Regi 1, 26). Şi într-adevăr, această iubire este mai presus decât toate. Celelalte iubiri sunt puternice, această însă este şi puternică şi neofilită. Pentru că există un instinct erotic care cuibăreşte în natura soţilor şi, fără să înţelegem cum, leagă cele două trupuri. De aceea încă de la început, din bărbat a provenit femeia, iar în continuare din bărbat şi femeie au provenit alţi bărbaţi şi alte femei. Vezi ce legătură a creat Dumnezeu, neîngăduind vreunei alte firi să pătrundă din afară?

Vezi şi câte altele a încuviinţat? A îngăduit ca sora lui Adam să-i devină acestuia soţie; sau mai bine-zis, nu sora, ci fiica sa; sau poate nici fiica lui, ci ceva mai mult, însuşi trupul lui. Iar legătura lor a stabilit-o direct de la început, ca pe o stâncă, unindu-i într-un singur întreg. De aceea nici pe femeie n-a făcut-o dintr-o natură străină lui Adam, pentru ca acesta să nu se lege cu ea ca şi cu o străină, şi nici n-a oprit căsnicia la unirea lui Adam cu Eva, ca acesta să nu se despartă, datorită unirii lui cu o singură femeie, de restul neamului omenesc. Aici s-a întâmplat adică ceea ce se întâmplă cu un copac frumos: are un trunchi, care se înalţă deasupra rădăcinii şi după aceea se întinde în multe ramuri. Dacă nu are trunchi şi ramurile ies direct din rădăcină, nu valorează nimic; iar dacă are doar multe rădăcini, nu-l admiră nimeni. Aşadar în felul acesta Dumnezeu, dintr-un singur om, Adam, a făcut să se nască tot neamul omenesc, la fel ca ramurile din trunchiul copacului. Şi pentru ca iubirea să nu se micşoreze, ci să se întindă la toată omenirea, n-a îngăduit ca oamenii să se căsătorească cu surori şi fiice, impunându-ne despărţirea de rudele noastre. De aceea se spune: „Acela Care i-a făcut de la început, bărbat şi femeie i-a făcut” (Matei 19, 4).

Cititi mai mult...

Homeopatia este contrara credintei ortodoxe

homeopatiaHomeopatia, una dintre metodele alternative de tratament din ziua de astăzi provoacă confuzii între credincioşii creştini. Aceasta pentru că mulţi apelează la ea fără să cunoască clar despre ce este vorba. Astfel, există marele pericol ca homeopatia să aibă rolul unui "pod" care o să conducă pe mulţi creştini neştiutori la religiile orientale, pentru că aceste religii orientale sunt baza tuturor metodelor alternative de tratament.

Homeopatia nu face parte dintr-o specializare medicală

În primul rând, când vorbim despre homeopatie trebuie clarificat că homeopatia nu face parte dintr-o specializare medicală, aşa cum este chirurgia ginecologia etc., pentru că, după cum spun şi homeopaţii înşişi dar şi legislaţiile sănătăţii din toate statele dezvoltate, homeopatia nu este oficial recunoscută ca specializare universitară. Homeopatia este un sistem de tratare în totalitate care are la bază privirea integrală asupra lumii şi omului.

Fondatorul ei, Samuel Hahnemann, medic german, în cartea, sa principală ”Organon artei vindecării", susţine următoarea teorie: "Marea varietate a puterii se află ascunsă chiar în plante, ale căror caracteristici exterioare le cunoaştem de multă vreme, dar sufletele lor, caracterisicile lor interioare şi orice element dumnzeiesc au ele, pe acestea toate încă nu le-am perceput".

Această existentă a elementului dumnezeiesc este dezvăluită şi de către un urmaş al lui Hahnemann, James Tyler Kent, care scrie că: "...energia însăşi nu este energie, ci o substanţă dinamică ... există un Dumnezeu Suprem care este alcătuit din substanţă şi este o substanţă uniformă. Toate provin, curg de la El, toate de la cel superior şi pană la ultimul corp material fiind legate în acest mod.

Bineînţeles, dacă există separare şi curgere continuă de la primul pînă la ultimul, ultimele o să înceteze să existe".

Aici este foarte important să înţelegem că, Kent nu vorbeşte despre Dumnezeu şi creaţie în acelaşi fel în care îl priveşte credinţa ortodoxă, adică un Dumnezeu Creator care are substanţă diferită de creaturile Lui, pentru că El însuşi esle Necreat. Conform părerii lui Kent, există un Dumnezeu "de substanţă" impersonal care este aceeaşi cu creaturile lui, deoarece substanţa Lui Dumnezeiască este aceeaşi cu cea a creaturilor Sale. De asemenea, nu separă energia Dumnezeiască de substanţa Dumnezeiască, separare pe care ortodoxia o face, învăţîndu-ne că numai la Energia Dumnezeiască putem participa, iar la Substanţa Dumnezeiască, nu. După această teorie a lumii care este exprimată prin cunoscuta dogma a apocrifismului, adică toate sunt una, homeopatia explică şi fenomenul bolii: viaţa există atât cât "Dumnezeul Suprem", care este "o substanţă", curge continuu către fiinţe. Dacă o să se oprească să curgă, atunci "o să se oprească să existe". Deci, tulburarea curgerii acestei substanţe dumnezeieşti provoacă boala. Kent scrie: "Această substanţă este supusă schimbărilor, adică poate să curgă în ordine sau dezordine, poate să fie bolnavă sau normală”.

Cititi mai mult...

Parintele Serafim Rose: " Ispita bogatiei si a confortului indeparteaza sufletul de Dumnezeu"

serafim-rose“Intr-un asemenea veac – scrie Arhiep. Averchie Tausev – pentru a fi un adevarat crestin ortodox, gata de a-si pastra credinta in Mantuitorul Hristos chiar si in fata mortii, este mult mai greu in zilele noastre decat in primele secole ale crestinismului” (…) Prigonirea crestinilor din zilele noastre este mult mai bine disimulata. “Sub haina unei imparatii inselatoare, care arata minunat si ii duce pe multi in ratacire, se arata, de fapt, o prigoana ascunsa impotriva crestinismului… Aceasta prigoana este mult mai primejdioasa si mai infricosatoare decat prigoana fatisa, caci ameninta cu adevarat sa dea cu totul pierzarii sufletele – ceea ce inseamna moarte duhovniceasca” (…)

Ispita belsugului si a confortului indeparteaza sufletul de la Dumnezeu, “slujitorii lui Antihrist sa straduie mai mult decat orice sa Il scoata pe Dumnezeu din viata oamenilor, astfel incat acestia, multumiti cu belsugul material, sa nu simta in nici un fel nevoia de a se intoarce la Dumnezeu, sa nu-si mai aduca aminte de El, ca sa poata trai ca si cum Acesta nu ar exista defel.

Asadar, intreaga randuiala a vietii din zilele noastre, in asa numitele “tari libere”, unde nu este o prigoana fatisa impotriva credintei (..) este o primejdie si mai mare pentru sufletul unui crestin (decat o prigoana la aratare) caci il leaga cu desavarsire de pamant si-l face sa uite de Rai. Intreaga “cultura” contemporana, indreptata numai catre cunostinte cu desavarsire lumesti si intreg vartejul nebunesc al vietii legate de aceasta “cultura” il tin pe om intr-o stare neincetata de sterpiciune si de tulburare, care nu lasa nimanui putinta de a-si cerceta, doar putin mai adanc sufletul, in acest fel stingandu-se, incetul cu incetul, viata duhovniceasca”.

Intreaga trairea din zilele noastre, la nivelul ei public, este o pregatire pentru venirea lui Antihrist: “toate lucrurile care se intampla in zilele noastre – la cel mai inalt nivel in religie, guvernamant si in viata publica- {…} nu sunt altceva decat o lucrare intensa a slujitorilor lui Antihrist pentru pregatirea si instaurarea imparatiei sale”, iar aceasta lucrare este infaptuita tot atat de mult de catre “crestini”, ca si de catre necrestini. (…)

Cititi mai mult...

Pagina 58 din 63

Facebook

Contact

Manastirea Adormirea Maicii Domnului Bucuresti

  • Adresa: Str. Televiziunii, nr. 13, sector 6
  • Email: amdmamd@yahoo.com
  • Telefon: 0784.291.624