"L-am vazut pe Sfantul Efrem si mi-a spus ca o sa ma fac bine"

E-mail Print PDF

Astăzi este Marţea din Săptămâna Mare, 5 Aprilie 1977, şi Paraschevi Kambouroglou îşi trăieşte ultimele clipe de viaţă, la spital. Şi-a dorit să-şi mai vadă încă o dată unicul copil, pe micuţa Atena, pe care maicile o ţinuseră la Fundaţia care aparţinea de Mănăstirea Sfântului Efrem. Fetiţa scrisese cândva o scrisorică: „Draga mea mamă, eu ţi-am spus să mănânci, dar tu nu ai mâncat. Doamne, dacă vrei, fă-o bine pe mămica mea. Te rog, vreau să se facă bine” – şi a suspinat adânc. Am luat copilul – mărturiseşte egumena – şi l-am dus la mama lui. Aceasta însă nu dădea niciun semn că ar înţelege ceva. Ţeapănă, nu mişca deloc. Degeaba o rugarăm toţi să îşi privească copilul care dorea să fie ascultat, ea– nimic. Toate încercările noastre s-au dovedit zadarnice. Atunci am făcut semnul crucii asupra ei, ţinând în mână Sfintele moaşte. Am luat copilul şi am plecat pentru a nu-i înmulţi suferinţele.

După două zile mama Atenei a deschis larg ochii şi a spus: „L-am văzut acum pe Sfântul Efrem, care mi-a spus că nu voi muri şi că o să mă fac bine”. Imediat a cerut să mănânce. Toţi doctorii de la spital au fost profund mişcaţi, însuşi directorul a spus că era ca şi înviată din morţi. „Să se întremeze puţin, a spus, şi o vom pune la control radiologic.” După câteva zile toţi s-au mirat cât de mult începuse să mănânce, cinci şi şase farfurii de mâncare, ea care nici apă nu mai băuse de douăzeci de zile! Toţi I-au dat slavă lui Dumnezeu şi i-au mulţumit sfântului pentru revenirea spectaculoasă. Femeia nu numai că îşi revenise, dar, neobosită le ajuta de acum şi pe colegele ei de salon. Era momentul să fie examinată după cum îi spuse directorul. Şi, o, mare eşti Tu, Doamne, şi minunate sunt lucrările Tale! Directorul strigă „noi plămâni, curaţi”. Ce bucurie, ce îmbrăţişări! Mare e numele Sfintei Treimi!

Între timp a venit şi soţul pacientei care fusese plecat în străinătate şi avusese numai peripeţii la întoarcerea în ţară. Vaporul pe care era îmbarcat s-a defectat la un moment dat şi timp de şapte zile a stat pe loc, având de înfruntat o mare mult prea agitată, cu valuri uriaşe care acopereau catargele. Tatăl copilului, Nicolaos Kambouroglou, i-a povestit egumenei cum a scos o icoană a Sfântului Efrem şi cum, sărutând-o cu multă credinţă, s-a rugat sfântului să îi salveze, promiţându-i că va merge apoi să îi mulţumească. Pe dată vaporul, care stătuse nemişcat timp de şapte zile, a început din nou să înainteze. Am descărcat şi am plecat spre Italia ca să dăm înapoi vaporul – a povestit mai departe tatăl copilului. Văzând cât de deteriorată era ambarcaţiunea, proprietarii acesteia s-au întrebat cum a fost posibil să îşi termine călătoria. Tatăl copilului le-a explicat minunea, prin ce furtună trecuseră şi cum se întrebaseră dacă o să le mai îngăduie Dumnezeu să îi revadă pe cei dragi. Timp de şapte zile s-au luptat cu gândul acesta, cu frica, cu setea şi cu foamea. De îndată ce l-au chemat pe Sfântul Efrem în ajutor, l-au şi văzut în faţa ochilor la timonă, iar vasul a început să navigheze liniştit în continuare. Forţele dezlănţuite ale naturii se plecaseră în faţa lui. Imediat după ce a ajuns acasă, tatăl copilului s-a dus să-şi împlinească promisiunea făcută sfântului de a-l vizita acasă la el, la Nea Macri. Zis şi făcut. S-a dus mai întâi la Halandri, unde avea casa, şi de acolo, desculţ, a plecat spre Nea Macri. Intrând în mănăstire i s-a adresat sfântului „Îţi mulţumesc, Sfinte Efrem, că m-ai învrednicit să îmi ţin promisiunea şi pentru modul minunat în care ne-ai salvat, conducând tu însuţi vaporul nostru.”

 

Toţi au adresat atunci rugăciuni de mulţumire către Dumnezeu şi către Sfântul mare mucenic şi făcător de minuni Efrem, care le arătase atâta milostivire.

Facebook

Contact

Manastirea Adormirea Maicii Domnului Bucuresti

  • Adresa: Str. Televiziunii, nr. 13, sector 6
  • Email: amdmamd@yahoo.com
  • Telefon: 0784.291.624