Manastirea Dionisiu, locul de odihna al Sf. Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului

E-mail Print PDF

A fost construită în a doua jumătate a secolului al XIV-lea de către Cuviosul Dionisie, care mai întâi a fost călugăr la Mănăstirea Filoteu, unde era stareț fratele lui, Teodosie. Mai târziu, Cuviosul Dionisie s-a retras aproape de Micul Aton, unde s-a nevoit o perioadă de timp. Din cauza vânturilor puternice și a frigului, a coborât aproape de mare, în partea de apus a Peninsulei, puțin mai sus de unde se află astăzi mănăstirea. Acolo, a zidit o biserică în cinstea Sfântului Ioan Botezătorul. Adunându-se mulți ucenici în jurul său, a fost nevoit să zidească mai multe colibe. De aceea a și fost numit «Starețul Colibașilor».

Manastirea Dionisiu, Sf. Munte Athos

Numărul fraților se înmulțea din ce în ce mai mult. Într-una din nopți, stând cuviosul la rugăciune, a văzut un stâlp de foc care se înălța până la cer. Acest lucru l-a văzut de mai multe ori. Prin aceasta, s-a încredințat că pe locul acela e voia lui Dumnezeu să se zidească o mănăstire.

Fiind ajutat de fratele său (care acum ajunsese Mitropolit al Trapezundei) și de împăratul Alexie al III-lea Comnenul a zidit mănăstirea, în cinstea Sfântului Ioan Botezătorul, pe locul care se chema Vulevtiria și pe care văzuse el stâlpul de foc. În anul 1390, Cuviosul Dionisie, fiind în Trapezunda cu treburile mănăstirii, s-a mutat la Domnul, având vârsta de 72 de ani.

Vedere interioara a Manastirii Dionisiu

În această mănăstire s-a nevoit și s-a mutat la Domnul, tot la vârsta de 72 de ani și Sfântul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului, fost Mitropolit al țării Românești.

Mana dreapta a Sf. Ioan Botezatorul aflata in Manastirea Dionisiu

 

După ce Neagoe Basarab a ajuns la domnie, a adus cu cinste Moaștele Sfântului Nifon de la Sfântul Munte în țara Românească, le-a pus pe mormântul domnitorului Radu și a dat poruncă să se facă Priveghere de toată noaptea. În timpul Privegherii, ațipind domnitorul puțin, din cauza ostenelii, a văzut în vedenie că s-a deschis mormântul lui Radu și se vedea trupul lui negru și rău mirositor, curgând din el puroi și putreziciune. Neputând domnitorul să sufere acea priveliște, s-a rugat Sfântului să-și facă milă de nefericitul Radu. Deodată, vede o apă curată ieșind din racla Sfântului Nifon și pe Sfânt, care spăla trupul lui Radu. După spălare, Radu a devenit frumos și strălucit. Apoi l-a închis din nou în mormânt și venind spre Neagoe, i-a zis: „Iată, fiule, că am ascultat rugăciunea ta. Îți mai poruncesc să ai pace întotdeauna cu poporul tău, iar moaștele mele să le trimiți din nou la mănăstirea mea, pentru mângâierea fraților ce viețuiesc acolo". Acestea spunând, a intrat iarăși în raclă.

Mormantul Sf. Ierarh Nifon din Manastirea Dionisiu

Deșteptându-se domnitorul Neagoe, a dat slavă lui Dumnezeu și Sfântului Nifon. Apoi, cu voia părinților de la Dionisiu care însoțeau moaștele, a oprit capul și mâna Sfântului Nifon și a dat în locul acestora mâna dreaptă a Sfântului Ioan Botezătorul, îmbrăcată în aur foarte frumos lucrat. Celelalte moaște ale Sfântului le-a pus într-o raclă de aur și le-a trimis înapoi la Dionisiu.

Cât a trăit, domnitorul Neagoe Basarab purta totdeauna cu el capul și mâna Sfântului Nifon; după moarte le-a închinat Mănăstirii Curtea de Argeș, ctitoria sa. În prezent, aceste sfinte moaște se află la Mitropolia din Craiova.

Neagoe Basarab a ajutat Mănăstirea Dionisiu, construind turnul acesteia. Pe 25 octombrie 1535 mănăstirea a ars aproape în întregime. Atunci, domnitorul Moldovei, Petru Rareș a refăcut toată partea dinspre răsărit. Iar partea dinspre mare, cu tot ce se vede până astăzi, a fost făcută de la temelie de fiica lui Petru Rareș, doamna Ruxandra, dimpreună cu soțul ei, Alexandru Lăpușneanu. Mai târziu, doamna Ruxandra a răscumpărat toate metoacele și moșiile mănăstirii, care fuseseră răpite de sultanul turcilor, Selim al II-lea.

În Paraclisul lipit de pronaos, se află icoana Maicii Domnului numită «Acatist», care a fost pictată de Sfântul Evanghelist Luca.

Icoana Maicii Domnului

În anul 1592, pirații au furat această icoană. Într-o noapte, șeful piraților a avut o vedenie înfricoșată, cu Judecata de apoi. Apropiindu-se cu tovarășii lui de cutia unde se afla icoana și deschizând-o, au aflat icoana plină de mir binemirositor. Vedenia și minunea i-au înspăimântat atât de tare, încât au întors icoana înapoi la mănăstire, iar ei s-au făcut monahi, plângându-și până la sfârșitul vieții lor păcatele făcute.

Altădată, venind alți pirați și răpind icoana, au pus-o în corabie într-o cutie unde aveau puse mai multe odoare furate. În timpul nopții, vede șeful piraților în somn pe Maica Domnului zicându-i: „Pentru ce, vicleanule, m-ai închis în cutie? Întoarce-mă înapoi de unde m-ai luat!".

Deșteptându-se piratul, nu a luat în seamă cele văzute în vis, dar în scurt timp s-a ridicat o furtună năprasnică, care împingea corabia înapoi spre mănăstire, înfricoșându-se, căpetenia piraților a mers la cutia unde se afla icoana. A deschis-o și a aflat icoana plină de mir binemirositor.

Ajungând aproape de mănăstire, au tras corabia la liman și a trimis rugăminți părinților din mănăstire, să vină să ia înapoi sfânta icoană. Auzind părinții, s-au umplut de bucurie și îmbrăcându-se preoții în veșminte, cu lumânări aprinse în mâini, au ieșit la malul mării, să întâmpine icoana. Mulți dintre pirați, văzând această minune s-au întors de la faptele lor cele rele.

sursa: www.munteleathos.com

Facebook

Contact

Manastirea Adormirea Maicii Domnului Bucuresti

  • Adresa: Str. Televiziunii, nr. 13, sector 6
  • Email: amdmamd@yahoo.com
  • Telefon: 0784.291.624