Sf. Nicodim Aghioritul - "Impodobirea hainelor este undita curviei"

E-mail Print PDF

Inţeleptul temându-se, se fereşte, de rău; iar cel „fără de minte nădăjduindu-se însine, se amestecă cu cei fără de lege” (Pilde 14, 16). Acestea sunt cuvintele cele grăite de Duhul Sfânt, prin gura lui Solomon, ca să ne înveţe cu acestea, că e de datoria chiar şi a oamenilor înţelepţi, să se teamă şi să se ferească de pricinile răutăţilor, ca să nu cadă în cele pricinuite şi în fapte: să se teamă de rădăcini ca să nu se încurce în ramuri; să se teamă de cele mici, ca să nu cadă în cele mari. Iar a oamenilor nebuni este, să facă tot dimpotrivă; pentru că ei bizuindu-se în puterea lor, defăimă pricinile răutăţilor şi cad în împlinirea cu lucrul; defăimă pe cele mici şi se stăpânesc de cele mari. De multe ori, însă şi de cele mici pe care le defăima, se defăima dimpotrivă şi ei se stăpânesc de ele; după cum şi pe aceasta o zice parimiastul: „Cel ce nu bagă în seamă lucrul, nebăga-se-va în seamă de el; iar cel ce se teme de poruncă, acela este sănătos” (Pilde 13, 13).

Sunt mulţi creştini şi creştine, care, poate că nu voiesc cu toată inima să curvească şi să preacurvească; dar voiesc să se împodobească cu haine, voiesc să poarte cu ei parfumuri şi mirosuri, voiesc să puie dresuri pe faţă şi să privească cu iscodire frumuseţi străine; şi aşa din acestea ajung la acelea şi cad în curvii şi în preacurvii; din cele de voie, în cele fără voie şi din acelea pe care le voiesc, ajung la cele ce nu voiesc. Mare înşelăciune şi meşteşug al diavolului este acesta, cu care strică şi pierde sufletele creştinilor. El şopteşte creştinilor şi le zice, că nu e lucru rău a întrebuinţa împodobirea hainelor, purtarea parfumurilor, dresul cu pudre şi privirea cu iscodire, cu scop ca să-i amăgească şi să-i arunce în fapta curviei, a preacurviei şi ale altor necuraţii. Fiindcă acestea sunt pricinile, iar curviile şi preacurviile sunt faptele şi săvârşirile; acestea sunt rădăcinile şi acelea ramurile; acestea sunt cele mici, iar acelea cele mari; acestea sunt căile cele socotite drepte, care duc către acelea, iar acelea sunt sfârşitul acestor căi prăpăstioase care duc în iad. „Este cale care se pare oamenilor dreaptă; iar sfârşitul ei duce în fundul iadului” (Pilde 14, 12). Pentru aceasta şi eu am hotărât astăzi, fraţilor, să vă descopăr această înşelăciune mare şi vătămătoare de suflet a diavolului, pe care cei mai mulţi nu o pricep, şi prin urmare să vă arăt, că nu se cade a întrebuinţa creştinii nici una din cele zise mai sus şi luaţi aminte ca să
înţelegeţi.

Ce răutăţi pricinuiesc împodobirile?

Întâi, pentru că împodobirile hainelor moi, a încălţăminei frumoase şi a împodobim capului, fireşte moleşesc şi slăbesc mădularele trupului; iar după ce se va moleşi trupul dimpreună se moleşeşte şi sufletul şi-şi pierde cugetul cel bărbătesc şi aşezarea sa cea curajoasă şi aşa trupul împreună cu sufletul, se pleacă la plăceri şi la poftele trupului. Pentru aceea omul cel ce se împodobeşte şi se ferchezuieşte, ajunge de se face pătimaş, nefiind el pătimaş mai înainte de a se împodobi; măcar de ar fi şi nechipeş şi urât la faţă, sau bătrân şi trecut cu vârsta. Că nu numai cel împodobit se face astfel, ci şi câte femei îl văd pe el, se pleacă şi ele de asemenea la această plăcere şi poftă trupească; iar dacă cel împodobit s-ar întâmpla să fie fireşte frumos şi tânăr, atunci îndoit şi întreit urmează de a se face femeilor care îl văd, putere atrăgătoare către desfrânare şi boldurile poftelor se întreiesc întru inimile lor. Aceasta ce urmează bărbaţilor celor împodobiţi, la fel se întâmplă şi femeilor celor împodobite să atragă ele, ca să nu zic că şi mai mult. Căci precum bărbatul este lucrător, iar femeia întărâtoare patimei, — precum zic fizicienii — de aceia, nu numai frumuseţea celuilalt trup al femeilor trage pe bărbaţi la pofta lor, ci şi numai singuri pantofii femeilor; precum este scris despre Iudita pentru Olofern: „Pantofii ei, răpiră ochii lui” (Iudita 16, 7) suflet a diavolului, pe care cei mai mulţi nu o pricep, şi prin urmare să vă arăt, că nu se cade a întrebuinţa creştinii nici una din cele zise mai sus şi luaţi aminte ca să înţelegeţi.

Împodobirea hainelor, este undiţa curviei

Este ştiut aşadar, că împodobirile hainelor, de sine însăşi privindu-se, sunt pricinuitoare plăcerilor trupeşti. Şi dacă vreun bărbat întrebuinţează aceste rele meşteşugiri, ca să prindă în undiţa lui vreo femeie, sau o femeie, ca să prindă în undiţa ei vreun bărbat, precum astăzi cei mai mulţi din bărbaţi — ca să nu zic că toţi, — şi cele mai multe femei, pentru acest scop, se împodobesc. Atunci înfrumuseţările şi împodobirile trupului, nu sunt altceva, fără numai atâtea semne şi atâtea undiţi ale curviei şi ale preacurviei; şi câţi bărbaţi sau femei întrebuinţează acestea, se dau pe faţă chiar tăcând, cum că sunt curvari şi curve, preacurvari şi preacurve. Şi-mi adeverează cuvântul meu, pe deoparte dumnezeieştii Apostoli, poruncind, în Aşezământurile lor bărbaţilor, să nu-şi împodobească pe dinafară, cu podoabe lumeşti, fireasca lor frumuseţe, nici să-şi lase părul şi să-l piaptăne, ci să-l taie; nici să-l împletească, sau să-l vopsească blond, nici să poarte haine îndemânatece spre amăgirea acelor ce îi privesc, sau pantaloni, sau încălţăminte, sau inele de aur; nici să radă şi să ciumpăvească bărbile şi să prefacă frumuseţea omului cea după fire, în cea afară de fire; precum porunceşte şi legea, zicând: „Să nu vă încreţiţi părul capului vostru, nici să stricaţi faţa bărbii voastre” (Leviticul 19, 27). Şi după aceste porunci, adaugă şi sfinţii Apostoli, zicând: „Că toate acestea sunt semnele curviei” (Aşez. cart. 1, cap. 3). Iar pe de-altă parte, dumezeiasca Scriptură lămurit dovedeşte că, împodobirile sunt însăşi ale femeilor curve; şi că, femeile cele împodobite — precum cele mai multe — nu ţintesc la alt scop, fără numai să atragă pe bărbaţi la curvie.

Aşa Tamar, nora lui Iuda, s-a împodobit ca o curvă, ca să atragă pe socrul său: „Şi ea dezbrăcând de pe sine hainele cele de văduvie, s-a învelit cu brobodelnicul şi s-a înfrumuseţat şi a şezut la porţile Enanului” (Facerea 38, 14). Pentru aceasta Iuda, din împodobirea ei, socotind-o ca pe o curvă, s-a împreunat cu ea. Aşa Iudit, şi-a împodobit cu podoabe capul, mâinile, picioarele şi tot trupul ca să înşele nu numai ochii lui Olofern, ci şi ai celorlalţi oameni care o vor vedea. „Şi s-a înfrumuseţat foarte, ca să înşele ochii bărbaţilor, care o vor vedea” (Iudit 19, 4). Aşa Iezavel s-a împodobit şi s-a uitat pe fereastră, ca să atragă pe împăratul Iu, „Şi a venit Iu la Iezavel şi Iezavel a auzit, şi şi-a vopsit ochii săi şi şi-a împodobit capul său, şi s-a uitat pe fereastră” (IV Împ. 9, 30). Aşa şi Estir s-a înfrumuseţat spre a atrage pe Artaxerx, „Şi s-a dezbrăcat de hainele cele de întristare şi s-a îmbrăcat în cele de mărire” (Estir 5, 1).

Ce rău pricinuiesc mirosurile (Parfumurile)

Al doilea, a se unge cineva cu miruri, sau a purta parfumuri şi alte unsori mirositoare, asemenea şi acestea trândăvesc trupul, moleşesc sufletul şi întărâtă pe om ca cu lesnire să se povârnească la patimile trupului. Pentru aceasta, bărbaţii care întrebuinţează unele ca acestea, pescuiesc cu ele ca şi cu nişte mreji pe femei spre păcat; pentru care şi dumnezeieştii Apostoli poruncesc bărbaţilor, să înceteze de la acestea zicând: „Ca nu
cu împarfumarea ta, să te prinzi pe sine-ţi în laţ, sau pe femei să le prinzi” (Aşez. cart. 1. cap. 3). Asemenea şi femeile care se ung cu mirosuri, sau ţin arome, alt scop nu au, fără numai să tragă prin acestea pe bărbaţi la păcat. Şi cuprinzător a zice: Câţi bărbaţi şi femei întrebuinţează aceste parfumuri, sunt curvari şi curve.

De aceea Solomon, povestind pentru femeia curvă, ce lucruri unelteşte ca să atragă pe bărbaţi, adaogă: că ea are stropit patul său cu şofranul dulcei răsuflări şi casa ei cu scorţişoară bine mirositoare şi pofteşte pe bărbaţi şi le zice: „Am stropit aşternutul meu cu şofran, şi casa mea cu scorţişoară” (Pilde 7, 17). Tot aşa şi Iudita, ca să atragă la pofta sa pe Olofern — zice dumnezeiasca Scriptură: „Că s-a uns cu mir gros” (Iudita 10, 3). Citim încă şi la Ester că, femeile împăratului Artaxerxe, era lege, întâi să se ungă cu unt de smirnă şase luni, şi alte şase să întrebuinţeze alt fel de mirosuri, şi după aceasta să se arate la împăratul, „în şase luni se ungeau cu ulei de mirsin, şi în şase luni cu alte mirodenii şi cu săpunurile femeilor” (Ester 2, 12).

Dresurile pe faţă sunt pricinuitoare curviei


Al treilea, dresurile pe care le întrebuinţează bărbaţii, potrivindu-şi perii capului, frezându-i şi ciumpăţindu-şi bărbile împrejur şi ajustându-le. Iar femeile, împletindu-şi părul şi ele peste măsură şi înnegrindu-şi sprâncenele cu stimi şi dregându-se cu pudră şi suliman pe faţă şi altele asemenea făcând, ca să se arate frumoase şi chipeşe. Acestea, zic, cine nu mărturiseşte, că sunt undiţi diavoleşti, neruşinate şi pricinuitoare curviei şi preacurviei? Pentru aceasta se prihăneşte Izabela ca o curvă, fiindcă şi-a vopsit ochii şi a pus sulima» pe faţă — cum am zis mai sus. Că a zis Iu împăratul către Ioram fiul Izabelei: „Ce pace? Curviile Izabelei mamei tale şi fermecăturile ei se înmulţesc încă” (VI Împ. 9, 22). Pentru aceasta Ieremia, defăima cetatea Ierusalimului, căci ca o femeie curvă a pus dresuri: „Şi tu ce vei face de te vei îmbrăca cu roşu? Şi de te vei împodobi cu podoabă de aur, de vei unge cu roşu ochii tăi, în deşert este frumuseţea ta, lepădatu-te-au ibovnicii tăi, sufletul tău caută (Ieremia 4, 30). Tot pentru aceasta şi Iezechiel prihăneşte Ierusalimul ca pe o curvă, căci văzând pe cineva că vine către el, de alte neamuri, îndată se spăla, şi se lucea şi dresuri punea, „... şi cum veneau ei, îndată te spălai şi ungeai ochii tăi, şi te împodobeai cu podoabă... Şi mergea către ea cum merg la femeia curvă” (Iezechiel 23, 40).

Privirile cu iscodire, duc la curvie


Al patrulea. Privirile cele cu iscodire ale ochilor, duc pe om în curvie şi în preacurvie; şi cel întâi martor la aceasta este însuşi Domnul, zicând: „Tot cel ce caută la femeie spre a o pofti pe ea, iată a preacurvit cu dânsa întru inima sa” (Matei 5, 28). Şi al doilea: dumnezeieştii Apostoli, zicând în Aşezămintele lor (Cart. 7, cap. 6): „Şi nu fii grăitor ruşinos, nici poftitor cu ochii, nici beţiv; că dintru acestea se nasc curviile şi preacurviile”.

V-aţi învăţat acum fraţii mei creştini, că împodobirile hainelor, ţinerea aromelor, sulemenirea şi privirea cu iscodire, sunt lucruri de ruşine, lucruri muiereşti şi pricinuitoare curviei şi preacurviei şi a altor necuraţii? Deci, întoarceţi-vă de la acestea şi urâţile pentru dragostea lui Dumnezeu. Încetaţi de acum înainte de a le mai întrebuinţa, că e nepotrivit şi necuviincios creştinilor, a întrebuinţa acestea; fiindcă creştinii se cade a împodobi pe omul cel dinlăuntru, iar nu pe cel din afară. Se cade a înfrumuseţa sufletul şi nu trupul; şi nu cu podoabe stricăcioase şi vremelnice, ci cu nestricăcioase şi veşnice; nu cu podoabe trupeşti şi pământeşti, ci cu duhovniceşti şi cereşti. Adică, cu haina cea de mult preţ a dragostei, a blândeţei, a smeritei cugetări şi a celorlalte fapte bune. Cu dumnezeieştile Daruri ale Sfântului Duh şi cu bunele şi neprihănitele obiceiuri, cele cuviincioase petreceri creştinilor. Deoarece, creştinii sunt fii ai cerescului împărat şi acest fel de fii, astfel de îmbrăcăminte trebuie să aibă, adică, toate să fie cereşti, toate dumnezeieşti, toate nestricăcioase, precum din partea aceasta adeverează şi Solomon zicând: „Podoaba tinerilor este înţelepciunea” (Pilde 20, 29).

Tot aşa şi femeile creştine şi ele nu se cuvine să se împodobească cu haine de mult preţ, nici cu mărgăritare, cu aur şi cu împletirea părului, ci cu haine cinstite şi smerite, cu ruşine şi cu întreagă înţelepciune şi cu lucruri bune; precum le porunceşte Apostolul Pavel: „Voiesc ca femeile cu podoabă de cinste, cu sfială şi cu întreagă înţelepciune să se împodobească pe sine; nu cu împletiturile părului sau cu aur, sau cu mărgăritari, sau cu haine scumpe; ci (precum se cuvine femeilor celor ce făgăduiesc temere de Dumnezeu) cu fapte bune” (I Timotei 2, 9); fiindcă ele sunt mirese şi fecioare ale cerescului împărat Hristos şi nişte fecioare ca acestea, astfel de podoabe se cade să aibă; adică, toate sufleteşti, toate duhovniceşti, toate dumnezeieşti, toate dinlăuntru. „Că toată, mărirea fiicei împăratului, zice David, este înlăuntru” (Ps. 44, 15); pentru care şi întâiul apostol Petru, asemenea porunceşte femeilor, să se împodobească, cu cea dinlăuntru podoabă a inimii şi cu blând şi liniştit şi smerit duh, care este de mult preţ înaintea lui Dumnezeu celui ce încearcă inimile; „A căror podoabă să fie nu cea din afară a împletirii părului şi a înfăşurării aurului, sau a îmbrăcămintei hainelor; ci omul cel ascuns al inimii întru nestricăciunea duhului celui blând şi lin care este înaintea lui Dumnezeu de mult preţ” (I Petru 3, 3).

Sufletul trebuie să se împodobească, iar nu trupul şi numai faptele cele bune sunt adevărată podoabă

 

Deci, voi îmbrăcându-vă şi înfrumuseţându-vă, socotiţi că vă îmbrăcaţi şi vă înfrumuseţaţi pe sine-vă şi pe omul cel adevărat? Neînţelegătoare ce sunteţi! Chiar adevăratul vostru om, nu este trupul cel arătat, precum zice marele Vasile. Nu. „Nu trupul cel văzut este om, ci sufletul cel nevăzut şi omul cel dinlăuntru gândit; pentru că sufletul este cel ce viază, hrăneşte şi mişcă pe trup, şi-l face să simtă; iar trupul fără de suflet este mort, nemişcat şi nesimţitor”. Pentru aceea, voi împodobindu-vă, nu faceţi altceva, fără numai împodobiţi un idol nemişcat de sine, nesimţitor, orb şi surd, după cum împodobeau pe idolii cei nesimţitori, oamenii din vechime care se închinau lor, după Ieremia: „Că legiuirile neamurilor deşarte sunt, lemn este din dumbravă tăiat, lucru de teslar şi turnat. Cu argint şi cu aur înfrumuseţate sunt” (Ieremia 10, 3).

Aşadar, această poftă ce o aveţi acum ca să împodobiţi pe omul cel dinafară şi mincinos, întoarceţi-o la suflet şi la omul cel adevărat dinlăuntru şi împodobiţi-l cu fapte bune. Căci, cu adevărat, este mare nepricepere a împodobi cineva trupul cel muritor, care astăzi este şi mâine nu este; iar pe suflet să-l treceţi cu vederea neîmpodobit şi neîngrijit, care este nemuritor. Aşa vă mustră dumnezeiescul Ioan Gură de Aur şi vă zice: „Pentru ce împodobeşti trupul, iar de suflet nu bagi seamă, stăpânindu-te de necurăţie? Pentru ce nu dai sufletului atâta purtare de grijă, pe cât dai trupului? Măcar că trebuia şi mai mult... Şi avându-l pe el grozav, urât şi negru, socoteşti că te foloseşti ceva din obiectele cele de aur? Şi de câtă nebunie sunt acestea! Întoarce podoaba aceasta înlăuntru şi ghirlandele acestea pune-le împrejurul sufletului” (Omilia 69, la Ioan).

Voiţi să vă arătaţi frumoase şi chipeşe? Mulţumiţi-vă cu plăsmuirea şi cu chipul ce vi l-a dăruit Ziditorul, şi nu adăugaţi frumuseţi străine peste acesta, fiindcă cu aceasta arătaţi că voi sunteţi mai desăvârşite şi mai înţelepte decât Dumnezeu şi de aceea vă ispitiţi ca şi cum să îndreptaţi nedesăvârşita Sa zidire; precum însuşi Hrisostom, vă ceartă zicând: „Voieşti să te arăţi frumoasă şi chipeşă? Îndestulează-te cu plăsmuirea Ziditorului, ce adaugi obiectele cele de aur ca şi cum ai voi să îndreptezi ceea ce a zidit Dumnezeu?” (Cuvânt 10, la cea către Coloseni).

Voiţi să vă arătaţi frumoase? Îmbrăcaţi-vă cu milostenia, cu întreaga înţelepciune, cu smerenia şi cu celelalte fapte bune; fiindcă această podoabă este mai cinstită decât aurul, decât mărgăritarul şi decât pietrele cele de mult preţ. Această podoabă, pe femeia cea frumoasă, o arată mai frumoasă, iar pe cea urâtă o arată frumoasă; deci fără această podoabă, femeia cea prea frumoasă se arată cu totul urâtă şi greţoasă; aşa scrie auritul condei al lui Ioan: „Voieşti să te arăţi frumoasă? Îmbracă-te cu milostenia, îmbracă-te cu iubirea de oameni, îmbracă-te cu întreaga înţelepciune şi cu smerenia, şi să lipsească de la tine trufia. Acestea toate sunt mai cinstite decât aurul; acestea şi pe cea frumoasă, mai frumoasă o fac; acestea şi pe ceea ce nu este chipeşă, o fac chipeşă, iar pe cea rea şi vicleană, nu poate cineva, de ar fi şi frumoasă, să o zică frumoasă”.

sursa: Sf. Nicodim Aghioritul, Hristoitia (Bunul moral al crestinilor)

Facebook

Contact

Manastirea Adormirea Maicii Domnului Bucuresti

  • Adresa: Str. Televiziunii, nr. 13, sector 6
  • Email: amdmamd@yahoo.com
  • Telefon: 0784.291.624