Warning: Creating default object from empty value in /home/rman5430/public_html/components/com_sh404sef/shInit.php on line 37

Warning: Cannot modify header information - headers already sent by (output started at /home/rman5430/public_html/components/com_sh404sef/shInit.php:37) in /home/rman5430/public_html/templates/ja_kyanite_ii/libs/ja.template.helper.php on line 119

Warning: Cannot modify header information - headers already sent by (output started at /home/rman5430/public_html/components/com_sh404sef/shInit.php:37) in /home/rman5430/public_html/templates/ja_kyanite_ii/libs/mobile_device_detect.php on line 113

Warning: Cannot modify header information - headers already sent by (output started at /home/rman5430/public_html/components/com_sh404sef/shInit.php:37) in /home/rman5430/public_html/templates/ja_kyanite_ii/libs/mobile_device_detect.php on line 113
Sf. Teofan Zavoratul - Despre lupta cu pacatul

Sf. Teofan Zavoratul - Despre lupta cu pacatul

E-mail Print PDF

După ce omul, prin voinţa sa, s-a împotrivit voinţei lui Dumnezeu, făcând pe plac voinţei diavolului, el a căzut sub stăpânirea acestuia şi a pierdut puterea ce i s-a dat dintru început, de a umbla liber şi bucuros în voia lui Dumnezeu. Acum, dimpotrivă, în suflet i s-a întipărit dorinţa nesupunerii faţă de Dumnezeu şi de a trăi după bunul plac. Această pornire greşită a inimii omului a trecut de la un om la toţi oamenii şi toţi au devenit în aceasta ca unul: Pentru aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea; şi aşa la toţi oamenii moartea a trecut, întru acela, prin care toţi au păcătuit (Romani 5, 12). Iar această poftă de a ne satisface doar propria voie, fără a ne supune voii lui Dumnezeu, refuzul de a ne împotrivi nouă înşine şi a ne supune lui Dumnezeu este ceea ce se numeşte păcatul care sălăşluieşte în noi (potrivit Romani 7, 17-20, 23).

Păcatul, cuibărindu-se chiar în adâncul sufletului, o dată cu aceasta şi-a supus şi toate puterile sufleteşti: mintea, voinţa şi simţurile şi, ca urmare, s-a descompus într-o mulţime de înclinaţii, patimi şi gânduri păcătoase; din suflet a trecut în trup, de aici în fapte şi în gesturi şi, în acest fel, a pătruns în întreaga conduită şi în toate relaţiile omului. Precum spune Sfântul Macarie cel Mare, „păcatul s-a înrudit cu întreaga fiinţă a omului – şi cu sufletul, şi cu gândurile, şi cu mintea – şi a cutremurat toate părţile trupului; şi nimic, nici din suflet şi nici din trup, nu rămâne slobod şi departe de influenţele păcatului ce sălăşluieşte în noi”. „Tot omul este învăluit în acest păcat, ca să nu mai poată vedea, aşa cum ar vrea, ci să vadă rău, să audă rău, ca picioarele să-i fie iuţi către ticăloşii şi mâinile întinse către fărădelegi, iar inima preocupată cu gânduri necurate”.

Păcatul care trăieşte în noi, împreună cu diavolul tatăl lui, este despotul care ţine sufletul în robia sa şi nu-i dă voie omului să facă ceea ce nu îi este pe plac. Ca un instinct, îl ademeneşte pe păcătos pe drumul obştesc tot mai departe, fără să-i dea răgazul să Scriptura 73chibzuiască şi să-şi curme cumva lanţul dorinţelor păcătoase. De cele mai multe ori, păcătosului nici prin minte nu-i trece să-şi schimbe viaţa: el nici nu se gândeşte că păcătuieşte, „cufundat în marea uitării şi în bezna patimilor, de parcă şi-ar fi făcut lăcaş la porţile iadului”. „În jurul inimii s-a lăsat parcă un fel de perdea de întuneric, un fum ce iese din focul duhului lumesc, care nici gândului nu îi dă voie să comunice cu Dumnezeu, nici sufletului să se roage din proprie dorinţă sau să creadă, sau să-L iubească pe Dumnezeu”.

Dar chiar dacă păcătosul vede, chiar dacă află că nu trebuie să facă una sau alta, că o dorinţă sau alta, o înclinaţie sau alta sunt imorale, chiar atunci, ce folos ? El nu vrea să ridice un deget, să facă un pas împotriva vreunei dorinţe sau înclinaţii nelegiuite; pentru că, în general, el nu doreşte să nu păcătuiască, nu vrea să se împotrivească sieşi şi să se supună dreptăţii lui Dumnezeu. El este un prizonier ce s-a văzut legat de mâini şi de picioare şi s-a lăsat nepăsător în voia sorţii înjositoare de rob. Aceasta este boala de căpătâi, este răul înrădăcinat, care susţine toate celelalte boli sufleteşti, care hrăneşte toate pornirile păcătoase: lipsa dorinţei de a ne ridica împotriva păcatului, lipsa dorinţei de a ne supune voinţei lui Dumnezeu.

Cine vrea să se elibereze din robia păcatului, cine vrea să-şi curăţească sufletul de toate spurcăciunile, acela, mai întâi de toate, trebuie să urască păcatul, să aprindă în el dorinţa de a i se împotrivi, să stârpească în el împotrivirea faţă de legea lui Dumnezeu şi să-şi aprindă dorinţa de a umbla în această lege; el trebuie negreşit să-şi înfrângă voia proprie. Fără aceasta, este cu neputinţă a face vreun bine, este cu neputinţă a birui vreo mişcare a păcatului.
Este adevărat – spune Sfântul Macarie –, „sunt unii care se abţin de la orice desfrânare, de la hoţii, de la lăcomie şi de la alte păcate asemănătoare, şi de aceea se consideră sfinţi, dar în realitate se află chiar foarte departe de sfinţenie. Căci în minţile lor sălăşluieşte multă răutate, care încă nu i-a părăsit”. „Căci nu numai simpla abţinere de la rele este curăţire, ci stârpirea desăvârşită a acestora din conştiinţă este curăţirea. Oricine ai fi, străbătând gândurile care se nasc şi cresc în tine, pătrunde până la sufletul tău prizonier şi rob al păcatului, şi scrutează-ţi gândurile până în străfund şi cercetează-ţi adâncimile cugetărilor; şi vei vedea în străfundurile sufletului tău şarpele care se târăşte, se cuibăreşte şi te ucide, otrăvindu-ţi sufletul, fărâmă cu fărâmă. Fiindcă inima este o prăpastie fără fund, dar dacă vei ucide acest şarpe, te vei lăuda înaintea Domnului cu curăţenia ta; iar dacă nu, smereşte-te ca un neputincios şi păcătos”.

Această răutate, acest şarpe care s-a ascuns în inimă – dorirea păcatului şi nedorirea dreptăţii – este cel care trebuie stârpit dintru început. Fără aceasta, nu este cu putinţă nici o izbândă: orice vei face, parcă vei avea mâinile tăiate. Fără îndoială, nu se va curăţi dintr-o dată în chip văzut nici acela în care s-a petrecut deja schimbarea radicală a voinţei. Împotriva lui se vor ridica patimile, înclinaţiile, obiceiurile, tot ceea ce făcea mai înainte cu plăcere şi cu ce se îndeletnicea nestingherit. Dar, cel puţin după această schimbare, el are posibilitatea să se împotrivească acestor porniri, să le slăbească, să le micşoreze şi să le împuţineze. După schimbarea dispoziţiei principale, urmează schimbarea puterilor sufletului: ale simţurilor, ale voinţei şi ale minţii, iar apoi slăbirea sau chiar stingerea completă a patimilor şi înclinaţiilor, unele după altele, deşi toate acestea nu se petrec dintr-o dată, nici numaidecât. Să cazi este uşor, dar nu este uşor să te ridici; este uşor să alergi la vale, dar nu-i uşor să urci la deal.
Aşadar, este clar că este cu neputinţă să te eliberezi fără luptă de jugul robiei păcatului, şi fără o luptă încrâncenată, îndelungată, iar această luptă este de două feluri, sau poate fi dusă în două moduri.

Mai întâi, trebuie să te ridici împotriva păcatului, să-l urăşti în general, să-l izgoneşti din sălaşul său de căpetenie prin schimbarea radicală a voinţei, prin deşteptarea setei de a te împotrivi păcatului şi prin supunerea faţă de voia sfântă a lui Dumnezeu. Abia apoi poţi să te răzvrăteşti şi împotriva odraslelor acestui păcat, să stârpeşti rămăşiţele lui din tine, dacă este cu putinţă, până la decimarea lui deplină. Acolo se dă bătălia decisivă, iar aici doar se potolesc răzvrătirile răzleţe ale celui învins; acolo se dărâmă principala redută a vrăjmaşului, iar aici el este izgonit pentru totdeauna de pe pământul restituit prin biruinţă stăpânului legitim şi este urmărit până în cele din urmă hotare ale sale.

A. Biruinţa principală a sufletului împotriva păcatului trebuie să o punem, în general, pe seama luptei creştinului cu păcatul, întrucât, deşi în cadrul ei lucrează cu precădere harul, rămâne destul loc pentru întrebuinţarea nestingherită a propriilor puteri sufleteşti, aşa cum vom vedea din descrierea luptei.
1. Prima lucrare în suflet – trezirea – aparţine harului. Păcatul ascunde lanţurile cu care leagă sufletul, iar acesta, orbit fiind, se deprinde cu robia sa şi chiar începe să o îndrăgească. Nebănuind nici un fel de primejdie pentru el, păcătosul doarme un somn de moarte. El nu se va ridica şi nu va învia, dacă harul nu-l va deştepta şi nu-l va însufleţi. De aceea, Mântuitorul stă şi bate la porţile inimii. Clipa, mijlocul, împrejurarea acestei revolte sunt ascunse cu desăvârşire în înţeleapta proniere a harului dumnezeiesc. El vine pe neaşteptate, îl smulge pe păcătos din iureşul păcatului şi îl aşează în afara lui, fără vreo contribuţie din partea omului, deşi luând întotdeauna în seamă deschiderea morală a omului.

Pentru cel trezit de har, totul se luminează într-o clipă, ca într-o străfulgerare totală, atât în el, cât şi în jurul lui. În faţa lui se dezvăluie cu o deosebită putere însuşirile lui Dumnezeu, dependenţa omului de Dumnezeu, menirea omului şi îndeosebi starea lui sufletească actuală. Este ca şi cum ar fi pus acum în relaţia şi în legătura cuvenită cu toate cele de care trebuie să fie legat. O asemenea clarviziune, răsfrângându-se în inimă, naşte în om sentimentul propriei depravări, al înjosirii, şi mâhnirea surdă că s-a lăsat dus până aici, convingerea profundă că nu se cade ca el să fie aşa şi nevoia de a ieşi din această decădere, ca şi o oarecare presimţire a unei vieţi mai înalte şi a unei stări mai bune.

Starea în care se află sufletul la trezirea harului este o stare care poate fi produsă numai de har. Desigur, despre tot ce se întâmplă atunci în sufletul omului poate judeca orice păcătos, singur cu sine, chiar poate să-şi trezească simţăminte asemănătoare; dar aceste acţiuni ale libertăţii sunt cu totul altceva decât trezirea harică. Propriile contemplaţii ale păcătosului deviază, de regulă, spre lucrurile din afară, pe când lucrarea harică restrânge atenţia păcătosului numai asupra lui; din această cauză, gândurile îi alunecă numai pe suprafaţa sufletului, fără a se atinge de inimă, şi dacă uneori o ating, o ating uşor, fără a pătrunde în adâncul ei; în timp ce trezirile harice pătrund chiar în adâncul fiinţei omeneşti şi ating cele mai fundamentale temelii ale ei; căci lui Dumnezeu Îi este propriu a vorbi inimii în mod direct. Iar simţămintele pe care şi le trezeşte uneori păcătosul printr-o îndelungată şi încordată contemplaţie asupra celor mai uluitoare lucruri sunt cu totul lipsite de trăinicie. Ele se înghesuie cu putere în inimă, se menţin nestingherite în ea, dar sunt gata să dispară o dată cu întreruperea încordării, fără a lăsa după ele vreo urmă vizibilă; pe când simţămintele trezite de har ajung până la temeliile inimii, acolo se întipăresc, o cuprind chiar dacă am vrea să le risipim prin contemplaţii încordate, iar când se liniştesc, lasă întotdeauna după ele urme adânci.

De aceea, în zadar nădăjduieşte cineva că singur, fără har, ar putea să se trezească din somnul păcatului. Tot ceea ce rămâne aici în sarcina libertăţii omului este rugăciunea pentru această trezire, o rugăciune sârguincioasă, sinceră, însoţită de făgăduinţa de a urma neabătut chemarea lui Dumnezeu.
Căci, aşa cum ne învaţă Sfântul Macarie cel Mare, „răutatea nu este proprie fiinţei noastre, ci, prin nelegiuirea primului om, s-a furişat din afară şi omul a adus-o înlăuntrul său şi parcă s-a preschimbat chiar în fiinţa noastră. Astfel, prin ceea ce nu este propriu firii noastre, prin darul ceresc al Duhului, ea trebuie să fie alungată iarăşi din fiinţa noastră, pentru a restabili în noi curăţenia cea dintru început. Iar acest lucru îl poate dobândi sufletul numai prin multe cereri şi rugăciuni”. „Fie ca sufletul să strige cu toată puterea la Dumnezeu, pentru ca prin harul Duhului Său să-l învrednicească a se elibera de patimi”.

2. Iată stau la uşă şi bat; de va auzi cineva (Apocalipsa 3, 20). Păcătosul trezit aude, dar se poate ca cel ce aude încă să nu deschidă poarta. Între auzul bătăii şi deschisul uşii mai trece o vreme, mai lungă sau mai scurtă, de îndoială a celui care aude: dacă să deschidă sau nu. Păcătosul trezit este aşezat de har la mijloc, între două drumuri: cel al păcatului şi cel al dreptăţii; este aşezat astfel încât i se dă posibilitatea să aleagă viaţa în duh, în adevăr şi dreptate, fără a mai fi ţinut prizonier de legea trupului sau a păcatului, după care a voi se află la mine, iar a face binele nu aflu (Romani 7, 18).
Acum, libertatea omului urmează să încline cu hotărâre spre partea binelui, să facă aşa încât această dispoziţie să devină dominantă şi să se însufleţească cu hotărârea de a începe de îndată această îndreptare. Acestea trebuie să le facă libertatea, întrucât harul, care mai înainte precursese oricărei lucrări, merge aici în urma dispoziţiilor libertăţii şi nu pătrunde în suflet altfel decât cu îngăduinţa lui şi în urma rugăciunii, şi nu-l cuprinde decât după ce sufletul îşi deschide singur buzele pentru primirea lui.
„Harul care se pogoară nu acţionează astfel încât, prin forţa sa constrângătoare, să lege voinţa, ca în acest mod să-l pironească în bine şi pe cel care vrea, şi pe cel care nu vrea aceasta; ci harul prezent cedează locul liberei stăpâniri, ca prin aceasta să încerce voinţa şi să afle dacă omul îşi cinsteşte sau nu sufletul său şi dacă este sau nu de acord cu harul”.

Facebook

Ultimele Articole


Warning: Creating default object from empty value in /home/rman5430/public_html/modules/mod_latestnews/helper.php on line 109

Warning: Creating default object from empty value in /home/rman5430/public_html/modules/mod_latestnews/helper.php on line 109

Warning: Creating default object from empty value in /home/rman5430/public_html/modules/mod_latestnews/helper.php on line 109

Warning: Creating default object from empty value in /home/rman5430/public_html/modules/mod_latestnews/helper.php on line 109

Warning: Creating default object from empty value in /home/rman5430/public_html/modules/mod_latestnews/helper.php on line 109

Warning: Creating default object from empty value in /home/rman5430/public_html/modules/mod_latestnews/helper.php on line 109

Contact

Manastirea Adormirea Maicii Domnului Bucuresti

  • Adresa: Str. Televiziunii, nr. 13, sector 6
  • Email: amdmamd@yahoo.com
  • Telefon: 0784.291.624