Warning: Creating default object from empty value in /home/rman5430/public_html/components/com_sh404sef/shInit.php on line 37

Warning: Cannot modify header information - headers already sent by (output started at /home/rman5430/public_html/components/com_sh404sef/shInit.php:37) in /home/rman5430/public_html/templates/ja_kyanite_ii/libs/ja.template.helper.php on line 119

Warning: Cannot modify header information - headers already sent by (output started at /home/rman5430/public_html/components/com_sh404sef/shInit.php:37) in /home/rman5430/public_html/templates/ja_kyanite_ii/libs/mobile_device_detect.php on line 113

Warning: Cannot modify header information - headers already sent by (output started at /home/rman5430/public_html/components/com_sh404sef/shInit.php:37) in /home/rman5430/public_html/templates/ja_kyanite_ii/libs/mobile_device_detect.php on line 113
Sf. Teofan Zavoratul - Predica la Duminica Sf. Grigorie Palama

Sf. Teofan Zavoratul - Predica la Duminica Sf. Grigorie Palama

E-mail Print PDF

"Si intrand iarasi in Capernaum, dupa cateva zile, s-a auzit ca este in casa. Si indata s-au adunat multi, incat nu mai era loc,nici inaintea usii, si le graia lor cuvantul. Si au venit la El, aducand un slabanog, pe care-l purtau patru insi. Si neputand ei, din pricina multimii, sa se apropie de El, au desfacut acoperisul casei unde era Iisus si, prin spartura, au lasat jos patul in care zacea slabanogul. Si vazand Iisus credinta lor, i-a zis slabanogului: Fiule, iertate iti sunt pacatele tale. Si erau acolo unii dintre carturari, care sedeau si cugetau in inimile lor: Pentru ce vorbeste Acesta astfel? El huleste. Cine poate sa ierte pacatele, fara numai Dumnezeu? Si indata cunoscand Iisus cu duhul Lui ca asa cugetau ei in sine, le-a zis lor: De ce cugetati acestea in inimle voastre? Ce este mai usor a zice slabanogului: Iertate iti sunt pacatele, sau a zice: Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla? Dar, ca sa stiti ca putere are Fiul Omului a ierta pacatele pe pamant, a zis slabanogului: Zic tie: Scoala-te, ia-ti patul tau si mergi la casa ta. Si s-a sculat indata si, luandu-si patul, a iesit inaintea tuturor, incat erau toti uimiti si slaveau pe Dumnezeu, zicand: Asemenea lucruri n-am vazut niciodata."

Marcu 2, 1-12

Iată că pentru mulţi dintre voi a trecut deja Duminica în care, după ce v-aţi împăcat cu Domnul, mergeţi pe calea vieţii celei noi, bineplăcute lui Dumnezeu. V-aţi lămurit, presupun, că îndeletnicindu-vă cu lucrarea mântuirii aveţi de petrecut cea mai mare parte a timpului în luptă. Aşa şi trebuie să fie. Vrăjmaşul, din tărâmul căruia am ieşit, nepierzându-şi nădejdea de a ne înhaţă iarăşi, întinde curse; şi patimile, pe care v-aţi hotărât să le refuzaţi şi le refuzaţi, dar care totuşi n-au murit şi nici măcar nu şi-au pierdut mult din putere, se ridică iarăşi, cu putere mai mare sau mai mică, şi cer să fie satisfăcute. Aceste atacuri dintr-o parte şi din cealaltă vin şi sunt simţite: ca atare, trebuie să le respingem şi să purcedem la luptă. Aceasta este legea vieţii în Hristos! Orice creştin care caută mântuirea trebuie neapărat să străbată trei trepte, şi anume: să înceapă prin pocăinţă şi întoarcerea la Dumnezeu, iar apoi, prin lupta cu patimile, să intre în tărâmul curăţiei. Pocăinţa e punctul de plecare, curăţia este sfârşitul; lupta cu patimile umple toată întinderea dintre aceste două hotare. Aţi început deja, şi acum, potrivit unei legi de neocolit, vă aflaţi în luptă.

Îmbărbătaţi-vă, şi să se întărească inima voastră! Sunteţi ostaşi. Ca atare, vă trebuie arme. Vreau să vă arăt aceste arme, ca, ştiind cu ce trebuie să luptaţi, să nu vă osteniţi cu fel şi fel de închipuiri în privinţa luptei.

Sfântul Apostol Pavel, înarmându-i pe creştini pentru luptă, le poruncea: „Îmbrăcaţi-vă întru toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva meşteşugirilor diavolului (Efeseni 6, 11)" Îmbrăcaţi-vă nu într-o armă, ci întru toate, ca nici o parte să nu rămână descoperită şi neînarmată. Ostaşii care merg la luptă au în mână sabie, suliţă sau puşcă, capul şi-1 acoperă cu un coif, faţa cu vizieră, pieptul cu platoşă sau zale, celelalte părţi cu scut: într-un cuvânt, în dreptul fiecărei părţi a trupului au o armă de apărare. La fel e şi în lupta duhovnicească: noi, ca ostaşi, suntem datori să avem fiece parte a firii noastre înarmată cu arma potrivită. Vrăjmaşul atacă fiecare parte a firii noastre, asupra fiecăreia trimite patima şi păcatul potrivit ei. Cel ce se apără trebuie să apere împotriva năvălirii, cu o armă, fiecare parte a sa.

Iată, uitaţi-vă care sunt părţile noastre, care sunt atacurile patimilor împotriva lor şi care sunt armele împotriva acestor patimi. Să cercetăm pe bucăţele alcătuirea firii noastre şi să o înarmăm aşa cum trebuie. Avem trup. Viaţa trupului este susţinută prin lucrarea armonioasă a feluritelor lui părţi. Satisfacerea necesităţilor trupului este o lege a firii; dar se apropie de ele patima, această satisfacere pierde măsura şi chipul cuviincios şi devine păcat.

Trupul nostru trebuie hrănit. Organele legate de hrănire sunt cel gustativ, gâtul şi stomacul. Patimile care atacă aceste părţi sunt: multa mâncare, mâncarea de bunătăţi - luxul în mâncare şi condimente, îmbuibarea şi beţia. Armele cu care se taie această patimă sunt înfrânarea şi postul.

 

Trupul nostru simte. Simţurilor le slujesc nervii şi organele de simţ. Patimile care le atacă pe acestea sunt multe. Fiecare simţ - ochiul, urechea, gustul - are sminteala sa; iar patima lor comună este patima excitării plăcute a simţurilor, altfel spus a plăcerii simţurilor. Arma cu care trebuie înarmată această parte se numeşte la sfinţii Părinţi paza simţurilor, mai ales a văzului şi auzului, de toate impresiile smintitoare, mai ales prin mijlocirea însingurării şi ferirea de întâlnirea cu lucrurile, persoanele şi locurile smintitoare.

Trupul nostru se mişcă. Organele mişcării sunt mâinile şi picioarele, cu muşchii şi oasele lor. Patimile care atacă aceasta parte sunt, pe de o parte, lenevia şi somnolenţa, pe de alta agitaţia, patima jocurilor şi distracţiilor, dânsul, actoria, bătăile şi aşa mai departe. Armele cu care trebuie apărată această parte a trupului sunt: osteneala, privegherea, metaniile, regularitatea serioasă a mişcărilor. Trupul are limbă - organul cuvântului. Patimile ce năvălesc asupra ei sunt: vorbirea în deşert, clevetirea, certurile, hulele. Arma cu care trebuie apărată ea este tăcerea înţeleaptă a gurii.

Acesta este trupul nostru; acestea sunt patimile lui şi acestea sunt armele împotriva lor. Suma acestor nevoinţe se cheamă la sfinţii Părinţi nevoinţe trupeşti. Aşadar, pe trup trebuie să punem frâul şi să îl învăţăm cu viaţa evlavioasă. „Cei ce sunt ai lui Hristos şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi poftele (Galateni 5, 24)". Să trecem la suflet. Aici, pe primul loc vine închipuirea împreună cu memoria: magazinul sufletesc împreună cu ghidul comorilor lui. Patimile care tulbură această capacitate a sufletului sunt: visarea, împrăştierea sau răpirea minţii, fantezia aprinsă de citirea romanelor şi de discuţiile deşarte. Arma împotriva lor este luarea-aminte sau trezvia, împreună cu privegherea duhului.

După închipuire urmează discernământul cu raţiunea, prin care este cunoscut cu gândul orice lucru. Vrăjmaşii care le vătăma sunt: iscodirea deşartă, îndoiala, trufia, încrederea doar în sine, încăpăţânarea în păreri, lipsa convingerilor. Armele cu care trebuie ele înarmate sunt: citirea Cuvântului lui Dumnezeu şi a scrierilor Părinteşti, discuţia cu oameni încercaţi în viata duhovnicească, supunerea propriului discernământ faţă de glasul Bisericii. Lângă discernământ vine voinţa - capacitatea făptuitoare de a voi şi a întreprinde. Patimile care o chinuie sunt: grija de multe, lăcomia, nesupunerea, obrăznicia. Arma împotriva lor este ascultarea în toate privinţele, altfel spus supunerea faţă de rânduielile legiuite - obştească, bisericească şi cea dată de părintele duhovnicesc.

In continuare vine gustul - capacitatea de a cunoaşte plăceri estetice. Patimile care îl biruiesc sunt: iubirea de modă, scliviseala, patima distracţiilor, a balurilor, a teatrelor. Armele duhovniceşti pentru paza lui sunt: cântarea duhovnicească, icoanele şi mai ales mersul la biserică, prin care gustul nepervertit capătă satisfacţia cea mai deplină.

Acesta este sufletul; acestea sunt patimile lui; acestea sunt armele împotriva lor. Toate aceste arme luate împreună alcătuiesc cercul nevoinţelor sufleteşti, prin mijlocirea cărora îl proslăvim pe Dumnezeu şi în sufletele noastre (l Corinteni 6, 20), totodată câştigăm sufletele noastre (Evrei 10, 39) şi le curăţim (l Petru l, 22).

În fine, mai presus de suflet e duhul, putere îndreptată către Dumnezeu şi lucrurile Dumnezeieşti. Aici vrăjmaşii sunt: necredinţa, uitarea de Dumnezeu, netemerea de Dumnezeu, înăbuşirea conştiinţei, neiubirea faţă de cele sfinte, deznădejdea. Armele împotriva lor: credinţa şi iubirea devotate lui Dumnezeu, însufleţite de nădejde şi lucrând întru umblarea înaintea Domnului, prin necurmata întoarcere a minţii şi a inimii către Dumnezeu, sau întru rugăciunea neîncetată.

Scurtez cuvântul, pentru a da libertate luării voastre aminte obosite, pe care am purtat-o pe un tărâm cu care ea nu e obişnuită: mă voi mulţumi să înşir la rând toate armele luptei noastre duhovniceşti. Ele sunt: credinţa, rugăciunea, mersul la biserică şi petrecerea întru toată rânduiala bisericească, ascultarea în toate privinţele, citirea Cuvântului lui Dumnezeu şi a sfinţilor Părinţi, discuţiile cu oameni încercaţi duhov-niceşte şi cugetarea la cele Dumnezeieşti, luarea-aminte trezvitoare la sine, osteneala trupească, privegherea, metaniile, însingurarea, paza simţurilor, tăcerea, înfrânarea, postul.

Aceleaşi arme, însă nu după literă, ci după duh, le arată şi sfântul Apostol Pavel atunci când, după ce porunceşte creştinilor să se îmbrace în toate armele lui Dumnezeu, le şi înşiră: „Staţi încingând mijlocul vostru cu adevărul şi îmbrăcân-du-vă cu zaua dreptăţii şi încălţându-vă picioarele întru gătirea binevestirii păcii, mai presus de toate luând pavăza credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile vrăjmaşului cele aprinse; şi coiful mântuirii luaţi, şi sabia duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu, prin toată rugăciunea şi cererea rugându-vă în toată vremea cu duhul (Efeseni 6, 14-18)".

Aşadar, şi povaţa apostolească, şi cercetarea părţilor firii noastre ne arată că armele pe care le-am înşirat sunt o condiţie neapărat trebuincioasă a reuşitei în lupta duhovnicească. Ele se mai numesc şi „nevoinţe", şi se împart în trupeşti, sufleteşti şi duhovniceşti. Şi, iată, vedeţi că toţi bărbaţii şi toate femeile care au bineplăcut lui Dumnezeu, care au căutat mântuirea, au străbătut fără abatere calea acestor nevoinţe; şi dat fiind că au străbătut-o, au învins patimile, s-au arătat curaţi şi s-au mântuit. Vrei să ţii piept în lupta pe care o duci? Începe şi tu
să te nevoieşti cu nevoinţele cele bune. Fiecare nevoinţă este o strâmtorare a patimii potrivnice ei, şi toate nevoinţele împreună înseamnă strâmtorarea tuturor patimilor, strâmtorare prin care acestea sunt ţinute ca într-un asediu - şi în parte sunt istovite prin nehrănirea lor, dar cel mai mult sunt lovite nemijlocit, prin împotrivire faţă de ele. Fii statornic, neclintit şi neabătut, şi vei vedea degrabă reuşita. Nu te uita la cei ce fug de nevoinţe, socotindu-le că nu sunt neapărat trebuincioase. Printre aceştia nu vei vedea învingători: căci fugind de ele, aceştia rămân descoperiţi din toate părţile înaintea loviturilor vrăjmaşului. Ei sunt asemenea ostaşilor care umblă în mijlocul vrăjmaşilor lipsiţi de orice armă, dezbrăcaţi şi desculţi. Vrăjmaşii îi bat unde şi cu ce nimeresc, îi acoperă de răni şi îi ucid. Cel ce doreşte să ţină piept în luptă este dator să se îmbrace fără amânare cu armele arătate, fără să o lase deoparte pe vreuna: căci dacă o va lăsa deoparte fie şi pe una singură dintre ele, va lăsa o parte a sa descoperită loviturilor vrăjmaşilor, primind o rană poate deloc uşoară, poate ucigătoare. Chiar dacă ostaşul are tot restul trupului acoperit, dacă este cu capul gol vrăjmaşul îl va lovi în cap şi îl va ucide. Dacă picioarele lui rămân descoperite, vrăjmaşul îl va lovi la picioare, îl va doborâ şi îl va lua în robie, chiar dacă ar avea tot restul trupului înzăuat. Aşa e şi în lupta duhovnicească: dacă laşi deoparte fie şi o singură armă, o singură nevoinţă, vrăjmaşii se vor arunca într-acolo ca printr-o spărtură din zidul unei cetăţi şi vor pricinui o pustiire pe potriva greşelii luptătorului. Nu te du la biserică, încalcă postul, dă frâu liber ochilor şi auzului: câtă vătămare nu va veni din asta? Poţi primi o asemenea rană că după aceea nu te vei mai face bine: iar la început, ea pare un nimic.

„Să te îmbraci cu toate armele, să ridici ^povara tuturor nevoinţelor - ce greutate!" - vor gândi uniiÎntocmai, greutate: dar ce să-i faci, dacă nu putem fără această greutate? Nu vrei să cazi în robia vrăjmaşului ori să fii ucis? Poartă armele neapărat trebuincioase pentru punerea pe fugă şi doborârea lui, precum şi pentru apărarea proprie. Dar iată care e mângâierea noastră: cu cât are cineva mai multă răbdare şi stăruinţă în purtarea acestor arme, cu atât ele se fac mai uşoare şi lucrarea lor este mai nesilită - nu aşa cum este cu armele materiale, în războiul trupesc, cu cât mânuieşte cineva mai mult arma, cu atât se oboseşte mai tare; iar în lupta duhovnicească pe cât mai stăruitor şi neobosit mânuieşte cineva o armă, pe atât se osteneşte mai puţin - şi arma devine tot mai uşoară, iar în cele din urmă greutatea ei aproape că nu se mai bagă de seamă, chiar dacă în putere şi lucrare creşte, totodată, până la o treaptă neaşteptat de mare. Să luăm mersul la biserică. La început el poate că e greu şi nu cu totul plăcut; după aceea, însă, cu cât merge cineva mai mult la biserică, mersul i se face mai plăcut şi mai uşor - iar în cele din urmă petrecerea în biserică devine atât de plăcută, încât unii nici nu vor să mai plece de la biserică, şi atunci când ies din ea simt o asemenea putere că nu se tem de nici un vrăjmaş. Aşa şi cu orice altă armă duhovnicească: prin lunga întrebuinţare ne intră în sânge atât de mult că în urma folosirii ei simţim nu greutate, ci uşurime mare în lucrarea duhovnicească şi purtarea luptei cu patimile şi poftele: iar greutatea apare când cineva este silit din oarecare pricină să nu împlinească faptele nevoinţei cu care s-a obişnuit şi în care a aflat întotdeauna întărire.

Aşadar, nu vă daţi în lături, ci siliţi-vă să înfăptuiţi, după puterea voastră, toate cele poruncite. Dumnezeu vă va fi Ajutător, numai să începeţi şi să continuaţi fără răgaz. Iată, acum este post: vremea cea mai bineprimită pentru formarea unor asemenea deprinderi. Cel ce s-a pregătit pentru spovedanie şi primirea Sfintei împărtăşanii a folosit deja, bineînţeles, toate armele duhovniceşti; iar cel ce se va pregăti de acum înainte, le va folosi. Rămâne doar să adăugăm o mică silire de sine, ca odată ce am început să nu ne lăsăm păgubaşi. Şi atunci va da Dumnezeu şi aceste arme ne vor plăcea atât de mult, că niciodată nu vom vrea să ne despărţim de ele. Trebuie doar să avem puţină stăruinţă în nevoinţe, iar ele ne vor deveni din ce în ce mai mult o necesitate, ne vor hrăni şi ne vor desfăta. Ele nu sunt potrivnice firii noastre, ci sunt înrudite cu ea în starea ei curată: ceea ce şi chezăşuieşte reuşita lor de a pune stăpânire pe noi. Dea Domnul ca voi toţi să simţiţi prin cercare [experienţă] cât de mântuitoare sunt ele! Atunci nici nu va fi putere în stare să vă rupă de ele. Amin!

sursa: Sf. Teofan Zavoratul, predici la Triod

Facebook

Ultimele Articole


Warning: Creating default object from empty value in /home/rman5430/public_html/modules/mod_latestnews/helper.php on line 109

Warning: Creating default object from empty value in /home/rman5430/public_html/modules/mod_latestnews/helper.php on line 109

Warning: Creating default object from empty value in /home/rman5430/public_html/modules/mod_latestnews/helper.php on line 109

Warning: Creating default object from empty value in /home/rman5430/public_html/modules/mod_latestnews/helper.php on line 109

Warning: Creating default object from empty value in /home/rman5430/public_html/modules/mod_latestnews/helper.php on line 109

Warning: Creating default object from empty value in /home/rman5430/public_html/modules/mod_latestnews/helper.php on line 109

Contact

Manastirea Adormirea Maicii Domnului Bucuresti

  • Adresa: Str. Televiziunii, nr. 13, sector 6
  • Email: amdmamd@yahoo.com
  • Telefon: 0784.291.624