Sfantul Nicodim Aghioritul - Despre pacatul vrajitoriei si felurile lui

E-mail Print PDF

Precum diavolul, mai înainte fiind minte simplă şi neîmpărţită, prin cea mai presus de minte Unime care este Dumnezeu, asemănare, mai pe urmă despărţindu-se de Unimea cea mai presus de minte şi în cele multe căzând, s-a făcut minte felurită şi mult împărţită. Aşa şi felurile răutăţilor pe care le-a născocit şi înţeles sunt de multe feluri şi aproape nenumărate. De aceea şi feluritele vrăjitorii pe care le-a înţeles şi semănat în ticăloşii oameni au urmări multe şi felurite. Pentru aceasta, ca să se facă cuvântul cel de faţă mai luminat şi lesne de înţeles cititorilor, e bine să zicem mai întâi după putinţă câte feluri de vrăji sunt şi cum se numesc cei ce le uneltesc pe acestea şi apoi să zicem şi pentru vindecarea şi îndreptarea lor.

Ce este vrăjitoria?

Întâiul fel de vrăjitorie este chiar cuvântul vrajă care se vede că este ca un fel de meşteşug şi învăţătură, cu care cheamă dracii şi-i întreabă şi răspund, arătându-le ori comori ascunse ori năluciri în somn sau alte descoperiri ascunse; iar cei ce uneltesc acest meşteşug se numesc vrăjitori, care împart pe draci în trei cete: în cei de sus — cei din aer; în cei de mijloc — cei de pe pământ; în cei mai de jos — cei de sub pământ şi zic că cei din aer sunt făcători de dragoste, iar cei de pe pământ sunt buni şi răi, iar cei dedesubtul pământului sunt cu totul răi. Şi cu toate că toţi dracii sunt, în adevăr, prea răi şi făcători de rău şi niciodată nu sunt făcători de bine. Într-acest fel au fost egiptenii: Ianni adică şi Iamvri, despre care scrie Pavel în Epistola II către Timotei, cap. 3, 8 şi haldeii, precum este scris la Daniil, cap. II, care se ziceau mai înţelepţi decât alţi înţelepţi. Unii ca aceştia au fost şi magii care au venit şi s-au închinat lui Hristos, despre care zice Marele Vasile că se îndeletniceau cu citirea de stele şi la mişcările, pricinile şi patimile firii: ,,Neam persan sunt magii, care la vrăji şi la fermecătorii şi la schimbări oarecare fireşti ale lucrurilor se zăbovesc şi la pândirea celor de pe sus se îndeletnicesc” (Cuvânt la Naşterea lui Hristos). Pentru aceea adunându-i la un loc, de obşte, se numesc vrăjitori toţi ghicitorii, fermecătorii, descântătorii şi uneltitorii de cele iscoditoare.

Ce este ghicirea?

Al doilea fel de vrăjitorie este ghicirea, după care cei ce o uneltesc se numesc ghicitori; aceştia sunt cei ce se dăruiesc cu totul pe sine dracilor şi prin palma mâinii lor sau prin lighean ori jertfe, sau amăgitoare plasturi sau prin alte plăsmuiri şi semne de acestea, socotesc că spun mai înainte cele ce se vor întâmpla, precum scrie Matei Vlăstar (litera m).

Ce este descântarea?

Al treilea fel este descântarea şi cei ce se îndeletnicesc cu aceasta se numesc descântători, cei ce îşi iau numirea de la jelitorii şi plângătorii care plâng asupra mormânturilor chemând pe draci, ca să facă pe cineva slăbănog şi să zacă pe pat în toată viaţa lui; ori orb, ori surd, ori bolnav. Ei socotesc că scot şi pe cei morţi din iad, după cum grăitorii din pântece ai Proorocului Samuil (I Împ. 28, 3). Cu aceşti descântători se numără şi cei ce văd la mormânturi oarecare năluciri şi deschizându-le, ard vârcolacii (strigoii); unii spun că descântătorii sunt una cu fermecătorii, precum spune Matei Vlăstar (litera m), iar unii susţin că alţii ar fi fermecătorii.

Ce este ghitia (vrăjitoria prin lucruri sfinte)?

Al patrulea fel de vrajă este ghitia şi cei ce o lucrează se zic ghiti care, împreună cu chemarea dracilor, amestecă şi Psalmii lui David, şi numele sfinţilor38 şi al Născătoarei de Dumnezeu; acestea sunt mai ales babele cele rele, ţigăncile şi femeile beţive.

Ce este epaidia (vrăjirea fiarelor)?

Al cincilea fel de vrajă este descântarea fiarelor şi cei ce lucrează acestea se numesc (epaidi) care descântă şerpii şi care trag pe draci la cele ce voiesc cu oarecare cântece şi chemări; de care pomeneşte Scriptura că au stat împotriva lui Moise şi făceau după nălucire oarecare minuni, precum se vede în cap. 7, 8, la Ieşire, şi cei ce leagă fiarele sălbatice, adică lupii, urşii şi altele, ca să nu le mănânce vitele lor când sunt afară noaptea şi cei ce prind şerpii şi-i fac să nu muşte. Se numesc fermecători şi cei care cu drăcesc meşteşug şi vrăjitorie leagă pe cei însuraţi.


Ce este fermecătoria?

Al şaselea fel este fermecătoria şi cei ce o uneltesc se numesc fermecători, care prin vrăjitoresc meşteşug amestecă oarecare băuturi otrăvitoare, ca să omoare pe cineva sau să le ameţească capul, spre a-i atrage la dragoste trupească; pe care mai cu seamă îl întrebuinţează femeile pentru bărbaţi, ca să-i aducă pe ei la îndrăgostire.

Ce este ionoscopia (ghicirea prin păsări)?

A şaptea este ghicirea prin păsări şi cei ce uneltesc aceasta se numesc ionoscopi, care prezic ce are să se întâmple ori din zborul păsărilor, ori din feluritele lor strigări şi mai cu seamă al ciorilor, care şi prezicere prin păsări se zice. Cu ghicitorii prin păsări se numără împreună şi cei ce cred că întâlnirile şi întrebările oamenilor sunt bune şi rele şi mai ales când se duc să pescuiască ori să vâneze sau să facă călătorii; de asemenea şi cei ce cred în ursitori şi norocuri şi înrădăcinări bune, zodii, călcare cu noroc, visuri şi că zilele şi ceasurile, unele sunt bune, iar altele rele, dar mai ales marţile, în care nici marinarii nu pleacă din limanuri în călătorie, nici neguţătorii nu-şi încep neguţătoria, nici meşterii, meşteşugul lor, nici ceilalţi nu încep să-şi facă interesele ce se întâmplă a avea. În această categorie intră şi cei ce iau aminte la cele zise Drimas (zână de pădure), şi ceea ce din iscodire drăcească nu dau foc la vecini şi lumină etc. şi cei care tămâie stafiile şi umbrele casei lor şi închinându-se salută Luna când o văd nouă şi cred că se află Nereide (adică văd chipuri în ape, la izvoare şi la fântâni) şi moroi; asemenea şi cei care iscodesc fireştile mişcări ale membrelor trupului; şi când îi mănâncă în palmă sau nasul, zic că au să găsească bani sau altceva şi să miroasă diferite aromate; iar când li se bate ochiul, prevestesc mai înainte că au să întâlnească vreun prieten sau altceva şi întâmplându-se să le ţiuie urechea, zic că au să audă vesti noi şi alte asemenea fleacuri şi nimicuri, despre care spune şi înţeleptul Iosif Vrienie (Tom. 3, p. 121). Cu cei mai de sus se numără împreună şi acei zişi creştini care, când au să zidească casă nouă sau să facă vreo corabie ori caic sau barcă, junghie la temelia casei sau pe carină (spinarea corăbiei sau a caicului) oaie sau cocoş sau alt dobitoc domestic, cu scop ca să aibă casa, corabia sau barca lor noroc şi ursitoare bune şi blânde, aducând aceste animale jertfă diavolului.

Ce este alungarea norilor?

Al optulea fel de vrajă este şi alungarea norilor şi cei ce lucrează acestea se numesc (nefodiocţi), izgonitori de nori, cei care privesc la chipurile norilor şi mai cu seamă când apune soarele, spun mai înainte cele ce au să se întâmple — zice-se —. Adică, de vor vedea nori în chip de om înarmat prevestesc că are să se facă război şi alte asemenea fleacuri. Izgonitori de nori se numesc şi cei ce cu ajutor drăcesc izgonesc norii ca să nu plouă ori să nu bată grindina în vreun loc la care nu voiesc, ci în alt loc unde voiesc.

Ce sunt matematica şi astrologia?

Al nouălea fel este matematica şi astrologia şi cei ce uneltesc acestea se numesc matematicieni şi astrologi, care sunt cei ce zic că se povăţuiesc şi se stăpânesc voile oamenilor şi mişcările de la mişcarea cerului şi a stelelor. Şi de la stele, deduc schimbările şi pornirile sufletului, iar de la deosebitele închipuiri ale stelelor atârnă cele ce se întâmplă în viaţa oamenilor şi care cu ajutor drăcesc ghicesc prin stele şi iau aminte la ele ca la dumnezei; şi simplu a zice, matematicieni se numesc cei cu iscodire şi afară de cuviinţă uneltesc citirea de stele. Împreună cu matematicienii şi astrologii se cade a se număra şi cei care prezic ce are să se întâmple din tunete şi fulgere, din cutremure şi din zilele lunii lui august, cele ce se numesc zilele lunilor.

Ce sunt tăierile?

Al zecelea fel de vrăjitorie sunt băierile, pe care câţi le uneltesc se numesc băierari; şi sunt cei cei fac băieri de păzit, învelindu-le cu aţă de mătase şi scriind în ele nume drăceşti. Băierari se zic încă şi cei ce iau băierile şi le leagă la gâtul lor sau la mână, ca să le aibă spre păzire de tot răul. Cu aceştia se cade a se număra împreună şi cei ce trag urşii şi atârnă de capul şi de tot trupul lor aţe vopsite, tunzându-le din perii urşilor şi dându-le pe acestea cu zeamă de vopseli la oameni, spre a le avea de pază pentru împiedicarea bolilor şi a deocheatului. Tot cu aceştia împreună se numără şi acei preoţi care scriu băieri la cei bolnavi de friguri, ca să le treacă boala; de asemenea şi cei care scuipă în sânul lor, ca şi cum ar opri prin scuipat deocheatul.

Ce sunt clidonii (chemătorii de draci) (spiritismul)?

Al unsprezecelea fel de vrajă sunt clidonii, care înseamnă o observare şi preghicire a celor viitoare prin cuvinte şi chemări, de la: „chem”, îl chem, precum zice Teodorit (p. 19, 31; Tom. II al Octatefcului); cei ce şi până astăzi le fac în multe locuri şi mai ales în insule, pe la Naşterea Sf. Ioan Botezătorul, prin care prevestesc norocul, ursitul şi temeiul (norocoasă aşezare) al oricărui bărbat sau femeie. Cu clidonii împreună se numără şi focurile pe care le aprind unii înaintea caselor lor şi trec prin ele, atât la ziua întâi a lunii, cât şi la Naşterea Botezătorului; de asemenea şi grăitorii din pântece, cei ce din pântece strigă şi spun basme şi teomandii, care şi ghicitori din maţe se numesc. Unii ca aceştia sunt şi cunoscătorii care ghicesc prin spintecarea măruntaielor animalelor, pentru aceea şi „ipatoscopi” (căutători în ficaţi) s-au numit. Asemenea şi babele cele rele care ghicesc cu orz sau cu bobi sau toarnă cărbuni (adică sting cărbuni în apă pe capul bolnavului) şi cască ori suflă şi şoptesc sau fac altele asemenea.

Alt înfricoşat fel de vrajă

Al doisprezecelea fel de vrajă este aceea a trece unii pe copiii lor cei bolnavi prin cerc, spre a se face puternici, a pune ciobanii osişor mic la piciorul oilor şi al ţapilor, spre a se înmulţi turma; a face vrăji pescarii la mare, spre a aduna peştii să-i prindă; a se duce unii la vrăjitori să ceară ajutor spre a birui la judecata ce o au cu alţii; a se răpi în aer oarecare bărbaţi şi femei şi mai cu seamă babele cele rele, care umblă din loc în loc şi acolo, ori ca să înece prunci, sau ca să facă alte răutăţi; după cum Iliodor vrăjitorul, Chinops cel din Patmos şi Simon; a lua unii dintre preoţi lumânări de smoală şi a se duce în munţi şi râpe ca să le aprindă acolo şi, îmbrăcând odăjdiile pe dos, citesc Solomonia sau mai bine-zis drăcia şi aşa fac ca să moară vrăjmaşii lor sau să piară vitele lor, după cum unele ca acestea se fac la Creta şi la Cipru.

Un fel de vrajă este şi purtarea pe umeri a sfintelor icoane

Al treisprezecelea fel de ghicire şi vrăjire este şi aceasta, adică, a ţine unii din mirenii creştini sf. icoane: a Sf. Gheorghe, a Sf. Arhanghel Mihail şi a altor sfinţi, în vremea praznicului lor, alergând ca nişte nebuni şi îndrăciţi încoace şi încolo, în păduri şi în văi, lovind când într-un loc, când într-altul cu sf. icoane, muiaţi fiind ca de sudoare din cauza greutăţii sf. icoane şi spunând oarecare proorociri şi arătând acelea ce ar fi pierdut unii şi alte asemenea.

Acestea sunt cele mai principale şi mai însemnate feluri ale vrăjitoriei şi la fel mai sunt şi altele, dar pe acestea le cuprind atât dumnezeiasca Scriptură, cât şi diferitele canoane ale sf. sinoade şi ale dumnezeieştilor Părinţi şi mai ales canoanele 61 şi 65 ale Sf. Sinod ecumenic VI. Acum dar este vreme să zicem că toate aceste feluri de vrăji sunt desăvârşit oprite a le face creştinii. Căci dacă dumnezeiasca Scriptură oprea să nu le uneltească pe acestea evreii, care erau noi începători şi ca nişte prunci sub umbra Legii, cu atât mai mult opreşte pe creştini a lucra unele ca acestea. Pe creştinii cei ce sunt fii ai adevărului şi ai darului Evangheliei, „care au ajuns la bărbat desăvârşit şi la măsura vârstei plinirii lui Hristos”, după Apostolul.

Pentru ce Dumnezeu opreşte vrăjitoriile?

Pentru că Dumnezeu porunceşte în a doua Lege să nu se afle cineva printre evrei care ar unelti vrăjitorii ori preziceri sau să ia aminte la glasul şi la zborul păsărilor, nici să treacă copiii săi peste foc, socotind că i-ar curaţi cu focul, sau altele de acest fel să facă: „Să nu se afle întru tine care să treacă pe fiul sau sau fata sa prin foc sau care să umble cu vrajă, descântând şi fermecând şi fermecători şi descântători şi care vrăjeşte după măruntaie şi care caută în stele şi care întreabă morţii” (A doua Lege. 18, 10). Iar la Leviticon porunceşte tot aceleaşi şi adaugă, nu numai să nu facă cineva astfel de vrăji, dar nici să se ducă la cei ce le fac, ca să nu se molipsească de la ei: „Să nu vrăjiţi, nici la vrajă de păsări să nu căutaţi” (Lev. 19, 26). Şi iarăşi: „Să nu mergi la cei ce vrăjesc şi de descântători să nu vă lipiţi, ca să nu vă spurcaţi cu ei; Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru” (acolo 31). Şi pentru ce opreşte acestea?

a) Pentru că sunt spurcate şi necurateînaintea lui Dumnezeu şi acestea, şi cei ce le uneltesc; şi pentru aceasta îi va pierde Dumnezeu de pe faţa pământului, căci aşa zice însuşi Dumnezeu: „Urâciune este Domnului Dumnezeului tău, tot cel ce face acestea şi pentru urâciunile acestea va pierde pe ei Domnul Dumnezeul tău de la faţa ta” (A doua Lege 18, 12);
b) pentru că toate aceste feluri de vrăji pricinuiesc atât de mare păcat de moarte sufletului celui ce le unelteşte, cât şi sufletului celui ce se duce şi cere acestea de la vrăjitori; precum dovedeşte Proorocul Samuil, mustrând pe împăratul Saul, de ce n-a omorât pe împăratul amalicilor, zicând: „Că păcatul vrajă este” (I Împ. 15, 23);
c) pentru că nici cei ce fac vrăjile şi descântecele şi iau aminte la păsări nu pot da vreun folos celor vrăjiţi şi fermecaţi, nici cei vrăjiţi nu capătă vreun folos, ci amândouă părţile se ostenesc în deşert; precum zice Proorocul Iezechiel: „Au nu vedenii mincinoase aţi văzut? Şi vrăji deşarte aţi grăit?” (Iez. 13, 7) şi înţeleptul Sirah: „Vrăjile, descântecele şi visurile deşarte sunt” (Sir. 34, 5); şi
d) pentru că vrăjile povăţuiesc atât pe cei ce le uneltesc, cât şi pe cei ce le caută, la slujirea şi închinarea idolilor şi a dracilor.

Pentru aceasta, de obşte, toţi dumnezeieştii Apostoli urmând Scripturii celei Vechi, ca o poruncă şi punere de lege dau la toţi creştinii, poruncindu-le să nu întrebuinţeze vrăji sau farmece sau descântece ori altele asemenea şi zic: „Să nu vrăjeşti, să nu farmeci” (Aşez., cart. 7, cap. 3); şi iarăşi: „Nu te face descântător, pentru că aceasta duce la slujirea idolească... să nu fie întru tine descântec, ori să treci prin foc pe fiul tău, nici să farmeci, nici să descânţi, nici să vrăjeşti după măruntaie, nici să înveţi învăţături viclene; căci acestea toate şi Legea le opreşte” (acolo, cap. 6). Şi iarăşi: „Fugiţi... de pompele elineşti, de descântece, de vrăji, de ghiciri, de trecerea prin foc, de preziceri prin păsări, de vrăjile după măruntaie, de ghicirea prin morţi, de strigarea asupra cuiva” (Aşez., cart. II, cap. 62).

Dar de ce aduc eu pe Dumnezeu şi pe Proorocii şi Apostolii care opresc ghicirile? Şi nu zic altceva mai înfricoşat spre ruşinarea creştinilor? Creştini, ghiciturile le opreşte ca să nu se facă, nu Dumnezeu, nu proorocul, nu apostolul, ci un om păgân şi necredincios şi nu om simplu, ci vrăjitor şi ghicitor prin păsări. Cine este acesta? Ghicitorul acela Valaam, fiul lui Veor; căci acesta fiind chemat de Valac, împăratul moabitenilor, spre a blestema şi a face vreo vrajă asupra poporului israelitean, a zis acestea: „Că nu este descântec în Iacob, nici vrajă în Israel” (Num. 23, 23). O, prea minunate lucruri! Vrăjitorul zice că nu se cade a face vrăji. Ghicitorul prin păsări învăţa că nu se cade a se lucra ghicituri; pe cine? Pe neamul lui Iacob, pe poporul lui Israel, pe cel nou începător, pe cel nedesăvârşit, pe cel cu minte pruncească. „Nu este descântec în Iacob, nici vrajă în Israel”. O, mare ruşine! O, nesuferită ocară a creştinilor celor de acum!

Aşadar, unde sunteţi voi acum, creştinilor, care uneltiţi fără ruşine vrăji şi farmece? Unde sunteţi voi, cei ce când aveţi boală, sau altă trebuinţă, alergaţi la evrei şi la ţigani, la egipteni şi la turcii cei de altă credinţă şi cereţi de la ei să vă descânte şi să vă dea băieri? Fugiţi! ascundeţi-vă şi acoperiţi-vă feţele de ruşine; şi fiecare din voi, dacă are simţire, să zică ca David: „Şi ruşinea obrazului meu m-a acoperit” (Ps. 43, 17). Pentru ce? Pentru că vă ruşinează şi vă astupă gura un vrăjitor, un păgân, un necredincios, Valaam. „De către glasul celui ce ocărăşte şi cleveteşte” (acolo). Pentru aceea, temeţi-vă de Dumnezeu care cu atâtea porunci vă opreşte să uneltiţi vrăji şi ghicituri şi de atâta mare înfricoşare ce vă face ca să vă piardă, dacă nu veţi înceta acestea. Temeţi-vă de dumnezeieştii prooroci care, de asemenea, vă opresc de la acest fel de păcate şi lucruri deşarte. Temeţi-vă de dumnezeieştii şi Sf. Apostoli, care toţi într-un glas vă poruncesc a nu face vrăji şi ghicituri, nici să luaţi aminte la glasul şi zborul păsărilor, iar dacă nu vă temeţi de Dumnezeu, nici de Proorocii şi de Apostolii Lui, măcar ruşinaţi-vă de păgânul şi cel de altă credinţă Valaam, care vă opreşte să nu faceţi vrăji, nici să credeţi în ele. Căci, precum ninevitenii, cei ce au ascultat propovăduirea lui Iona şi s-au pocăit, au să judece pe păcătoşii cei nepocăiţi, care aud în toată ziua pe Hristos şi nu se pocăiesc. Şi precum Sabba împărăteasa, ce a venit din Arabia ca să asculte înţelepciunea lui Solomon, are să judece pe cei ce defăima şi nu vor să asculte înţelepciunea cea cerească, ce ne învaţă Fiul lui Dumnezeu; precum a zis Domnul: „Bărbaţii nineviteni se vor scula la judecată cu neamul acesta şi-l vor osândi pe el; căci ei s-au pocăit pentru propovăduirea lui Iona şi iată mai mult decât Iona aici. Împărăteasa de la austru se va scula la judecată cu neamul acesta şi-l va osândi pe el; că a venit de la margini, să audă înţelepciunea lui Solomon şi iată mai mult decât Solomon aici” (Matei 12, 41). Precum, zic, ninevitenii şi Sabba, aşa şi vrăjitorul acela Valaam se va scula în ziua judecăţii, ca să judece pe creştinii care uneltesc vrăji; la care nici un loc şi putere n-au, de când a venit Fiul lui Dumnezeu şi s-a făcut om şi de când ei au crezut în El, „Nu este descântec în Iacob, nici vrajă în Israel”. Pentru ce? „că zice, Domnul Dumnezeul lui cu el este” (Num. 23, 21).

sursa: Sf. Nicodim Aghioritul, Hristoitia - Bunul moral al crestinilor

Facebook

Contact

Manastirea Adormirea Maicii Domnului Bucuresti

  • Adresa: Str. Televiziunii, nr. 13, sector 6
  • Email: amdmamd@yahoo.com
  • Telefon: 0784.291.624